La Pechea, în sala de sport, câteva zeci de persoane care nu mai aveau nici rude, și nici unde să se mai adăpostească, au dormit pe jos, în sacii de dormit şi saltelele aduse de Crucea Roşie. Tot de la Crucea Roşie, dar şi de la Primăria Pechea, au primit şi mâncare şi cizme sau pături, iar preoţii din zonă au venit şi au stat cu ei, le-au adus de hrană, ceai cald şi au spus rugăciuni alături de oameni.

apa1Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Poveştile celor rămaşi fără case din cauza urgiei apei sunt sfâșietoare şi, mai grav, în majoritatea cazurilor oamenii au trecut printr-o tragedie similară şi în 2013.

Nelu şi Ana Ştefănut, alături de mama Anei, Ștefana Profir, au scăpat cu viaţă ca printr-o minune. Pe ei i-au scos pompierii din podul casei unde se refugiaseră. Apa creştea şi credeau că, dacă în 2013 au scăpat, acum vor muri. Au doi copii de 15 şi 18 ani. Acum, tot ce le-a rămas sunt doar hainele de pe ei.

apa1Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

”Nu mai pot, nu cred că mai pot. Am rămas a doua oară fără nimic. E apă până aproape de pod, nu mai am nimic bun în casă, mi-e şi frică să mă duc acolo. Am crezut că murim. Nimic nu mai avem, nimic. E a doua oară când ni se întâmplă asta”, se plângea Ana Ştefănuţ.

Alături, Domnica Rouă îşi plîngea şi ea soarta. A făcut atac de panică crezând că urmează să își găsească sfârșitul sub ape. Şi ea abia a scăpat cu viaţă, salvată din casă, din podul casei. Nu mai are nimic şi a rămas pe drumuri, cu nepoţii lîngă ea.

apa1Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

::placeholdeR–>

Ioan Lungean, un preot din Pechea, a venit alături de ceilalţi preoţi din zonă la sala de sport unde erau sinistraţii, le-au asigurat o masă şi ceai cald, au ţinut legătura cu Primăria și au colaborat cu cei de la Crucea Roşie pentru a le transmite nevoile oamenilor. Ba chiar s-au rugat şi au încercat să calmeze oamenii disperaţi că nu mai aveau un acoperiş deasupra capului. Le-au spus că dacă încă mai sunt în viaţă, toate celelalte se pot rezolva.