Noapte albă la Pechea şi Slobozia Conachi pentru persoanele afectate de inundațiile de miercuri GALERIE FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Aproape 600 de persoane din judeţul Galaţi au fost evacuate deoarece casele le-au fost inundate. În Pechea, au fost 250 de oameni salvaţi din poduri de pompieri şi jandarmi, iar în Slobozia Conachi alte 200 de persoane au fost nevoite să își părăsească locuințele.
La Pechea, în sala de sport, câteva zeci de persoane care nu mai aveau nici rude, și nici unde să se mai adăpostească, au dormit pe jos, în sacii de dormit şi saltelele aduse de Crucea Roşie. Tot de la Crucea Roşie, dar şi de la Primăria Pechea, au primit şi mâncare şi cizme sau pături, iar preoţii din zonă au venit şi au stat cu ei, le-au adus de hrană, ceai cald şi au spus rugăciuni alături de oameni.
Poveştile celor rămaşi fără case din cauza urgiei apei sunt sfâșietoare şi, mai grav, în majoritatea cazurilor oamenii au trecut printr-o tragedie similară şi în 2013.
Nelu şi Ana Ştefănut, alături de mama Anei, Ștefana Profir, au scăpat cu viaţă ca printr-o minune. Pe ei i-au scos pompierii din podul casei unde se refugiaseră. Apa creştea şi credeau că, dacă în 2013 au scăpat, acum vor muri. Au doi copii de 15 şi 18 ani. Acum, tot ce le-a rămas sunt doar hainele de pe ei.
”Nu mai pot, nu cred că mai pot. Am rămas a doua oară fără nimic. E apă până aproape de pod, nu mai am nimic bun în casă, mi-e şi frică să mă duc acolo. Am crezut că murim. Nimic nu mai avem, nimic. E a doua oară când ni se întâmplă asta”, se plângea Ana Ştefănuţ.
”Am crezut că nu mai scăpăm. Nu mai avem nimic, mâine vedem dacă a mai rămas ceva din casa noastră. Cu hainele de pe noi am fugit. Am urcat câinele şi păsările în pod şi apoi ne-au scos. Nu ştim ce a mai rămas în urmă. Nici pantalonii de pe mine nu i-am mai putut păstra că erau praf mi-am luat alţii de la magazin cu ultimii bani. Nimic nu mai avem. Ceaiul ăsta şi covrigul pe care mi l-au dat, asta am mâncat astăzi”, se văita şi Nelu Ştefănuţ.
Alături, Domnica Rouă îşi plîngea şi ea soarta. A făcut atac de panică crezând că urmează să își găsească sfârșitul sub ape. Şi ea abia a scăpat cu viaţă, salvată din casă, din podul casei. Nu mai are nimic şi a rămas pe drumuri, cu nepoţii lîngă ea.
”Pastilele ce am apucat să le mai iau şi hainele de pe mine. Am scăpat şi eu, şi copiii. Nici nu ştim unde să ne ducem, nu mai avem un acoperiş deasupra capului. Aşa am păţit şi în 2013, mai am eu oare puterea să o iau de la capăt? Am ajuns după o viaţă de muncă să dorm pe saltele şi saci . Eu ca eu, dar nepoţii mei? Nu ştiu cum o să trec şi de asta”, se plângea femeia.
Ioan Lungean, un preot din Pechea, a venit alături de ceilalţi preoţi din zonă la sala de sport unde erau sinistraţii, le-au asigurat o masă şi ceai cald, au ţinut legătura cu Primăria și au colaborat cu cei de la Crucea Roşie pentru a le transmite nevoile oamenilor. Ba chiar s-au rugat şi au încercat să calmeze oamenii disperaţi că nu mai aveau un acoperiş deasupra capului. Le-au spus că dacă încă mai sunt în viaţă, toate celelalte se pot rezolva.
La Slobozia Conacho, oamenii s-au dus la rude, în cazurile fericite, iar unii au rămas să îşi păzeasscă casele.
Un bărbat era să moară înecat, luat de apă, pe când încerca să deblocheze poarta casei.
