Noaptea în care George Simion ne-a arătat cum va transforma România: țarcuri, mititei și coregrafii de Cântarea Americii

Cercelul lui Mihai Viteazul

Intrarea Geneva din Bulevardul Hunedoara a suferit o transformare pentru seara primului tur al alegerilor prezidențiale. Spațiul viran de lângă blocul unde se află sediul AUR a fost îngrădit cu răchită și tablă pe care erau desenați voievozi. Pe zidul clădirii de peste drum, au fost de asemenea întruchipați cu spray colorat lideri din cărțile de istorie.

În jurul orei 18.00, pe străduța îngustă s-au aglomerat mașinile televiziunilor. Așa că trecătorii – puțini – puteau vedea o priveliște curioasă, o antenă de satelit ieșind din urechea lui Mihai Viteazul. Câțiva turiști străini chiar s-au oprit să studieze dacă e ceva de pozat pe acolo, au dat peste jurnaliști, din vorbă, în vorbă, au ajuns și ei în țarcul rezervat presei.

Țarc e puțin spus. Peste buruienile și pietroaiele de pe terenul viran, a fost instalată o podea, pe podea, o scenă. În fața scenei, scaune, măsuțe, chiar și un cort, în caz că e Lună plină. Nu era. Doar semilună în creștere, spre primul pătrar. Dar nu se știe niciodată, cu toate schimbările astea climatice. Dacă Soarele s-a schimbat, ce încredere mai poți avea în satelitul natural?

Recomandări

Columbianul trimis de serviciile secrete ruse să dea foc unor obiective strategice din România, condamnat la 6 ani de închisoare

Țepele de ieri, scobitorile de azi

Un aparat de cafea și mai multe platouri cu aperitive reprezentau tratația pentru jurnaliști. Fiind foarte cald, o adevărată zi de vară, fără pic de vânt, gustările cu felie de roșie înfipte în ele și presărate abundent cu brânză arătau ca și cum trebuia să le stropești cu apă, să învie.

Micii erau ținuți în caserole, acoperiți, să nu se răcească. Înfigeai scobitoarea în mic, duceai la gură și, când să mesteci, în fața ta, privindu-te fix, cu gigantici ochi rimelați, Vlad Țepeș.

Mirosul de mâncare a atras pisicile costelive dintre blocuri. Felinele au găsit spațiu pe sub gard să intre în țarc și chiar au urcat pe scenă, în drum spre bucătăria și sediul partidului, unde probabil mirosea mai frumos, a somon.

Recomandări

Impactul războiului asupra românilor din Ucraina: „Drapelul nostru național este arborat în cimitire!”

La intrarea în țarcul cu gustări – doi bodyguarzi, îmbrăcați la fel, tunși la fel, sacou cu mâneca mai scurtă decât tatuajele, blugi pană, pantofi sport, negri. Dacă nu erai înscris din vreme pe lista cu jurnaliști, nu intrai. Partidul AUR a anunțat că nu permite prezența la eveniment a echipelor de la G4media, de la Antena 1, Antena 3 și România TV. Până la urmă, echipa de la România TV a primit permisiunea. Dar echipele de la Antena 1 și Antena 3 au rămas pe dinafara gardului.

Actor al marelui ecran

Exclușii de la bufetul festiv nu au pierdut decât accesul la pateurile mumificate. Pentru că, la ora 21.00, pe scenă s-au aliniat băieți și fete cu steaguri. Pe ecranul mare din centrul scenei scria cu majuscule „Respect”. La tribună, a venit o doamnă în taior și fustă peste genunchi, dată cu un fond de ten radios. Doamna a anunțat că liderul George Simion a trimis un mesaj video.

După oarecare probleme tehnice, pe marele ecran au apărut capul și o parte din bustul președintelui AUR, în mărime nenaturală. Calitatea video, calibrată probabil pentru ecrane mici și foarte mici, lăsa de dorit. Oricum, se zăreau pe biblioteca din spatele lui frunzele unui tei scăpat ca prin minune de toaletări.

Recomandări

Cu bagajele la ușă. În mijlocul sinistraților afectați de viitura murată de la Salina Praid REPORTAJ

Acesta a fost momentul culminant. Adică nu au dat și un film după. Evenimentul serii a constat în transformarea lui George Simion din candidat în carne și oase în fantomă de pixeli. Trecerea de la „live”-ul cu termen de garanție la „înregistratul” atemporal. Îl pui lângă peștele-bibelou de pe televizor și nu expiră, mai repede se strică peștele.

„Dușmanul” pus la zid

Ce a spus George Simion în seara turului 1 al prezidențialelor? Ceva despre cei care muncesc pământul și ceva despre presă și cum o să o pună mintenaș la respect. Sigur, printre frame-urile mesajului, erau strecurate și sugestii subliminale: „Mâncați pateurile, că nu îngrașă!”, „E păcat să aruncăm mâncarea!”, „Micii sunt mai buni calzi”, „Nu ne-am luptat pentru floricele, dar urmează să”.

Mulți jurnaliști români și de la agenții, posturi și publicații străine au stat o vreme în semicercul din fața scenei, apoi s-au reorientat spre locul unde chiar se întâmpla ceva. Jurnaliștii de la Antena 3 erau, literalmente, lipiți de zid, după mașină, în timp ce simpatizanți AUR le strigau, făcând „live” pe TikTok, diverse acuzații. Mulțimea – adică vreo 10-12 inși înarmați cu smartphone-uri – identificase dușmanul poporului și acum îl moraliza.

„Le-am stricat cadrul celor de la Antena 3”, se felicita un creator digital adresându-se urmăritorilor de pe social media. Mai încolo, un bărbat de vreo 60 de ani, emoționat, îi declara unui reporter francez „Je suis roumain libre”. I-a spus numele, pe silabe. Când l-a întrebat de vârstă, a răspuns: „Sixty”. Reporterul a dat din cap că a înțeles, a notat și l-a mai întrebat și altele, pentru că omul părea atât de dornic să vorbească, încât nici o barieră lingvistică nu l-ar fi putut opri. Avea o expresie fericită. Ridurile cotidiene erau străluminate ca niște litere chinezești scrise pe un lampion.

„Domnul Simion nu e aici, e la Parlament”

Pe străduța Intrarea Geneva se adunase poporul de care tot pomenea George Simion în clipul video. Erau obișnuiți ai mitingurilor AUR, cu drapele mai mari sau mai mici, în tricouri cu tricolor, cu vuvuzele sub braț și insigne pe piept.

Un domn în alb, cu pandantiv, cu pălărie și ochelari de soare (cum am menționat, nici Luna nu mai e ce-a fost) a cerut acces în țarc, dar a fost refuzat. „Vreau să vorbesc cu AUR”, „Dacă sunteți printre invitații partidului, intrarea e mai încolo, aici e presa”. Nu, nu era printre invitații partidului. Unul dintre bodyguarzi i-a dat asigurări că „domnul Simion nu e în incintă, e la Parlament acum”.

Bărbatul în alb nu s-a descurajat și a început să facă „live”-uri de lângă gardul de răchită. Mai mulți simpatizanți ridicaseră telefoanele să prindă și scena cu Big Brother-ul înconjurat de stindarde și tineri la patru ace.

Toată lumea filma și transmitea, reporterii îi filmau pe fani, fanii se filmau între ei și filmau reporterii, apoi ridicau iar telefonul deasupra gardului. Până când o doamnă cu broșă tricoloră și-a tras soțul de mână, „hai să umblăm, că ne prind pe camere, așa am scăpat la protestul de la CCR, am umblat încoace și încolo”.

Cântarea României, dar serioasă

Ce a urmat pe scenă a fost cu totul previzibil, pentru cei care au prins Cântarea României. Nu mai lipseau decât „Rapsodia română” (s-a auzit doar ceva jazz) și niște coruri de întreprindere. De la tribună și-a făcut numărul cineva care aducea cu sosia lui Trump. Nu o sosie din aia performantă, pentru videocall-urile cu Putin, ci o sosie ieșită la pensie, așa, pentru Europa.

Omul se numește William (Bill) Bryan, fost oficial în Homeland Security, fost senior adviser la Office of Internațional Affairs, desemnat, în primul mandat al lui Donald Trump ca președinte, să fie „angajat special al Guvernului”, potrivit Associated Press. În această calitate, Bryan a fost, în 2018, șeful delegației Guvernului american care a sosit în Ucraina pentru discuții privind securitatea energetică. La Kiev, Bryan, de formație militar, dar cu afaceri în domeniul energiei, s-a împrietenit cu oligarhul Rinat Ahmetov, prietenie cu folos, după cum l-au acuzat criticii din tabăra democrată, cerând investigarea lui.

Agenția citată enumeră și alte boroboațe ale lui Bryan. În țarcul amenajat de AUR, republicanul a fost prezentat solemn, ca și cum era vorba de singurul nepot get beget al Unchiului Sam. Ce e drept, cu șapca roșie, părul blond cărunt și aparența durdulie, Bryan chiar semăna, mijind ochii, cu președintele SUA.

În vremurile astea moderne, nu mai ajunge să faci rost de o labă de iepure oarecare și s-o porți la gât, să atragi norocul ăla care ține cu cei puternici. E musai să fie iepure american din rasa MAGA. Cine n-are să-și cumpere sau să-și închirieze, după posibilități.

Comicii noștri aur poartă

Bill-ul adus de AUR a încheiat în forță cu „Make Europe great again!”. Deși, se știe, a fost și un război de independență pe tema asta, americanilor nu le prea surâde ideea să le luăm continentul înapoi. Apoi au vorbit un spaniol, în engleză, și un italian, într-o română sacadată.

La baza scenei, în lateral, comicul Mugur Mihăescu, în rol de deputat AUR, mustăcea și se străduia să nu râdă. Și-a amânat țigara încălzită cât a vorbit americanul, dar la următorii oratori a tras câte un fum între două aplauze.

De dincolo de gardul de răchită, fanii strigau „Să plece hoții, să vină patrioții!” și „Si-mi-on, Si-mi-on!”, dar nu le răspundea nimeni. Pe scena cu „Respect”, se vorbea despre victorie, despre popor și eventuala legătură dintre ele.

Poporul a sărbătorit singur, ca și până acum, victoria care e, cu totul, a lui. A sărbătorit cu fața la oglinda telefonului. Ce s-a schimbat e doar dimensiunea ecranului. În rest, când ridică ochii și se uită în jur, tot pe el, pe popor, cade ingrata sarcină de a duce gunoiul. Că doar n-o să-l care Elon Musk pe Marte, cu autospecialele alea electrice ale lui.

Adio, arme retorice!

Așadar, începând de la ora 21.15, 4 mai, „fratele” Simion s-a desprins de la nivelul românului de rând, deci redundant. A ars, cu promptitudinea-i caracteristică, etapele ierarhiei virtual-spirituale și acum șade de-a dreapta lui Călin Georgescu și de-a stânga a gărzilor de corp ale acestuia. Se uită de sus, zamolxian, la cercul strâmt de nuielușe, în care norocul STS ne petrece.

De-acum, Simion comunică cu alegătorii numai într-un singur sens, pe new media sau pe canale privilegiate, gen Poșta Română, să evite crucificarea prin întrebări de către mass media clasice. Va folosi mai mult substantive și adjective și mai puțin verbe la diateze active, deci perisabile. Se înțelege că în turul 2 al prezidențialelor nu trebuie să ne așteptăm la dezbateri. De ce să urci Golgota candidaților, când există scurtături spre apoteoză care trec exact prin zona ta de confort?

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro