O bibliotecă din Massachusetts, SUA, a avut parte de o surpriză când o carte împrumutată în 1973 a fost returnată, relatează agenția internațională de știri americană United Press International.
Cuprins:
După 51 de ani, cartea a revenit, în sfârșit, la locul său de drept, în Biblioteca Publică din Worcester, totul datorită ochilor ageri ai unui rezident din Boston.
Singura copie a „Operele timpurii ale lui Aubrey Beardsley” a fost găsită undeva în Boston și adusă la Biblioteca Publică din Cambridge, ai cărei angajați și-au dat seama că nu le aparținea. În scurt timp, a fost contactat proprietarul.
Alex London, bibliotecarul de genealogie și istorie locală de la Biblioteca Publică Worcester, a primit apelul.
„Am fost contactat de un bibliotecar de la Biblioteca Publică din Cambridge”, a spus el. „Cineva a venit în bibliotecă cu cartea și a reușit să o salveze de la a fi aruncată”.
View this post on Instagram A post shared by Worcester Public Library (@worcesterpubliclibrary)
„Cartea a fost împrumutată în 1973, cu o dată de întoarcere pe 22 mai 1973”, a spus Alex London, adăugând că este cea mai întârziată carte pe care a văzut-o returnată de când este angajat al bibliotecii.
Cele mai remarcabile cărți de bibliotecă se pierd în poduri și subsoluri, a spus London, și adesea găsite atunci când cineva se mută, cineva moare sau în timpul unei curățenii generale.
Publicată în 1899, cartea a fost adăugată la colecția bibliotecii în același an.
1Gin 08.11.2024, 08:20
Mi-a bătut recordul. Când eram în liceu eram înscrisă la biblioteca municipală și, pentru că nu îmi dădea decât câte o carte, bibliotecara a avut ideea de a-i înscrie și pe părinții mei, ca să pot lua trei cărți. Fiindcă am întârziat cu restituirea lor, bibliotecara s-a enervat și mi-a rupt două fișe, lăsându-mă doar cu fișa mea, să iau doar o carte. Atunci m-am enervat eu și nu am mai vrut s-o restitui. După vreo 15 ani s-a trezit tata cu scrisoare ca să restituie cartea sau amendă. El habar nu avea și ne-a povestit ca pe un simplu fapt divers. Mi-am amintit și mi-am dat seama că bibliotecara rupsese fișa mea și a mamei din viteză, lăsând-o pe a tatei. Am recunoscut că mai am cartea, o mai am și acum, Teatru de Delavrancea. Dar, fiindcă nu am vrut să i-o dau, tata s-a dus și a plătit amenda, de câteva ori prețul. ??