Gabriela Dima este de părere că cerințe precum ”Imaginați-vă că sunteți la un spectacol de dans sau la muzeu” ajung să provoace frustrări în cazul copiilor de la țară, care poate nu au avut astfel de experiențe până acum.

profa 4Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Cadrul didactic spune că, în opinia sa, subiectele de la Evaluarea la Limba română le-au zdruncit copiilor încrederea în sine, punându-i în dificultate pe toții elevii din școlile de la țară.

”Nu ne interesează impactul psihologic asupra copilului, căci acesta nu a fost niciodată în centrul sistemului educațional. Nu, nu mă refer la nivel declarativ, în documente programatice, ci la practica curentă. Și asta nu e singura problemă. Înveți cât este de important ca să dezvolți competențe pornind de la conținuturi relevante pentru copii, pentru mediul lor de viață. Altfel, nu sunt atrași, nu simt că le aparțin, că le folosesc. De ce le-ar învăța?”, susține învățătoarea.

„Dacă nu și-au permis să iasă din comună, cum să-și imagineze?”

Cadrul didactic critică faptul că, deși aproape 50% din populația țării trăiește în mediul rural, elevii au ca subiect expoziție de pictură și spectacol de dans.

Dascălul spune că elevii au fost nevoiți să răspundă la o serie de întrebări, fără ca măcar să aibă cerințele în față pentru a le putea citi.

::placeholdeR–>

Tânăra învățătoare explică, în același context, că un elev de 8- 9 ani nu este pregătit să susțină o evaluare națională, care poate ajunge să fie frustrantă pentru ei.

„Imaginează-ți cum a fost, ce costum ai purtat, ce dans ai dansat, ce temă au avut picturile tale! Pare simplu? Dar dacă ei n-au avut oportunitatea de a ieși din comună, dacă nu și-au permis să plece, dacă nu au avut genul acesta de expunere? Poate că au avut șansa unei excursii, dar au preferat să meargă mai întâi la zoo sau la film, nu la muzeu sau la spectacol de dans? Da, trebuie să știe să scrie un bilet, da, trebuie să se poată exprima, dar asupra unor subiecte din mediul lor de viață, în contexte de comunicare cunoscute”, susține învățătoarea.

Aceeași frustrare o încearcă însă și pe ea, ca dascăl, în fața unor asemenea evaluări care îi dărâmă toată munca depusă luni de zile și, cel mai grav lucru, le zdruncină elevilor încrederea în sine.

„În spatele statisticilor sunt oameni, destine de care ne batem joc pentru că trăim într-o bulă”

Astăzi, mai mult ca oricând, știe că nu trebuie să tacă atunci când vine vorba despre „amatorismul și iresponsabilitatea” pe care consideră că societatea actuală le manifestă față de educația copiilor, față de viitorul lor.