O mașină construită de studenți consumă sub 0,1 litri/100 km. Cum arată noua mașină inovativă și dacă va ajunge vreodată tehnologia în mașinile normale

Un litru de carburant pentru mai mult de 1.000 km

Într-o perioadă în care șoferii se uită din nou cu teamă la prețurile de la pompă, două echipe de studenți au arătat cât de departe poate fi dusă eficiența atunci când mașina este construită cu un singur scop: să consume cât mai puțin.

La Shell Eco-marathon, una dintre cele mai cunoscute competiții studențești de eficiență energetică din lume, echipele proiectează, construiesc și conduc vehicule gândite să parcurgă distanțe cât mai mari cu o cantitate minimă de energie. Consumul este măsurat după un număr fix de tururi, iar clasamentul se face în funcție de eficiență.

Rezultatele par aproape absurde dacă le compari cu o mașină normală. Echipa SEMERU TEAM Kumbolo UM, de la Universitas Negeri Malang din Indonezia, a câștigat categoria Prototype cu motor termic la Shell Eco-marathon Qatar 2026, cu un rezultat de 1.108,8 km/litru. Asta înseamnă aproximativ 0,09 litri/100 km.

Tradus simplu: pentru 100 km, prototipul are nevoie de aproximativ 90 de mililitri de carburant. Pentru 1.000 km, ar consuma sub un litru.

Americanii au trecut și ei de pragul psihologic de 0,1 litri/100 km

Un rezultat foarte apropiat a fost obținut și în Statele Unite. Echipa Supermileage ICE, de la Brigham Young University, a câștigat categoria Prototype cu motor termic la Shell Eco-marathon United States 2026, cu un rezultat de 2.144,9 mpg US. Convertit, asta înseamnă aproximativ 911,9 km/litru, adică aproape 0,11 litri/100 km.

La prima vedere, diferența dintre 0,09 și 0,11 litri/100 km pare mică. În realitate, vorbim despre un nivel de eficiență atât de extrem încât fiecare mililitru contează.

Mașinile sunt prototipuri ultra-ușoare, construite din materiale precum fibră de carbon, cu forme foarte aerodinamice, roți subțiri și motoare mici, optimizate pentru un consum aproape imposibil de imaginat pe drumurile publice. PiataAuto scrie că prototipul american cântărește aproximativ 49 kg, iar cel indonezian aproximativ 43 kg.

De ce aceste mașini nu pot fi cumpărate niciodată de public

Aici trebuie spus clar: nu vorbim despre mașini de serie. Nu au confort, portbagaj, aer condiționat, sisteme de siguranță, pasageri, infotainment sau capacitatea de a merge normal prin oraș.

Sunt vehicule construite pentru competiție, cu o singură obsesie: eficiența. De aceea pot atinge consumuri pe care nicio mașină normală nu le poate atinge. O mașină de stradă trebuie să transporte oameni, să frâneze bine, să reziste la accidente, să meargă pe ploaie, pe autostradă, în rampă, cu bagaje și cu aerul condiționat pornit.

Un asemenea prototip merge în condiții controlate, pe trasee de competiție, la viteze mici și cu o strategie foarte atentă de rulare. PiataAuto notează că viteza poate fi de aproximativ 27-30 km/h, iar măsurarea consumului se face cu precizie de mililitri.

Cu alte cuvinte, nu este o mașină care va înlocui Dacia Sandero. Dar este un laborator pe roți.

Ce pot învăța mașinile normale din aceste prototipuri

Partea interesantă nu este că vom vedea curând o mașină de familie cu 0,1 litri/100 km. Nu vom vedea.

Partea importantă este ce arată aceste prototipuri: o mare parte din consum vine din greutate, aerodinamică, rezistență la rulare și pierderi mecanice. Cu cât mașina este mai grea, mai înaltă și mai puțin aerodinamică, cu atât are nevoie de mai multă energie ca să se miște.

Asta explică și de ce SUV-urile consumă, în general, mai mult decât berlinele sau hatchbackurile. Au masă mai mare, suprafață frontală mai mare și rezistență aerodinamică mai mare. Chiar și la electrice, regula rămâne aceeași: forma și greutatea contează enorm.

Studenții nu au inventat magia. Au redus tot ce putea fi redus: greutate, frecare, pierderi, consum auxiliar și rezistență la înaintare. Industria auto face același lucru, doar că trebuie să păstreze și siguranța, confortul și utilizarea normală.

De la VW XL1 la prototipurile studențești

Foto: Volkswagen

Ideea mașinii cu consum extrem nu este nouă. Volkswagen a încercat în trecut să ducă această obsesie în producție limitată cu XL1, o mașină diesel hibridă gândită să atingă pragul de 1 litru/100 km în condiții ideale. Doar că XL1 era scumpă, foarte specializată și produsă în număr mic.

Prototipurile de la Shell Eco-marathon merg mult mai departe, dar tocmai pentru că nu au limitele unei mașini reale. Sunt mai apropiate de un experiment de inginerie decât de un automobil în sens clasic.

Și exact aici stă fascinația. În timp ce industria se luptă cu norme de emisii, electrificare și costuri tot mai mari, studenții arată varianta extremă a eficienței: dacă renunți la tot ce nu este absolut necesar, poți ajunge la consumuri care par imposibile.

Concluzia: 0,1 litri/100 km nu este viitorul mașinii tale, dar este o lecție pentru industria auto

Nicio familie nu va merge la mare într-un prototip de 43 kg care consumă 0,09 litri/100 km. Niciun șofer nu va schimba Loganul, Golf-ul sau Corolla pe un vehicul de competiție în care consumul se măsoară în mililitri.

Dar performanța acestor echipe contează. Arată cât de mult se poate câștiga prin greutate redusă, aerodinamică bună și eficiență mecanică. Arată și cât de mult consumă, de fapt, confortul, siguranța, dimensiunile și greutatea mașinilor moderne.

Pentru public, cifrele sunt spectaculoase: peste 1.100 km cu un litru de carburant. Pentru industria auto, mesajul este și mai clar: înainte să căutăm baterii mai mari sau rezervoare mai mari, uneori cea mai bună soluție este să construim mașini care au nevoie de mai puțină energie ca să se miște.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE