Oamenii lui Donald Trump propun „modelul coreean” și o aderare rapidă la UE, chiar din 2027: dezvăluiri din culisele negocierilor americano - ucrainene
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În pofida tacticilor dure de negociere ale președintelui american Donald Trump și a simpatiei sale inexplicabile pentru agresorul rus, un acord de pace este posibil în Ucraina, scrie reputatul jurnalist David Ignatius, care citează oficiali americani și ucraineni.
Cuprins:
Într-un articol publicat în The Washington Post, jurnalistul american David Ignatius prezintă schița unui posibil acord în Ucraina. Această schiță a fost conturată în urma unor discuții cu părți familiarizate cu negocierile de pace, purtate în special între anturajul lui Trump și conducerea de la Kiev.
Atracția manifestată de Trump față de Rusia nu ajută, dar eforturile de pace ale președintelui american au unele perspective și încă există o cale către un final rezonabil. Negociatorii lui Trump, ginerele său Jared Kushner și vechiul său prieten Steve Witkoff, sunt oameni de afaceri, nu diplomați. Cu toate acestea, ei par să recunoască faptul că cea mai bună protecție pentru Ucraina este o combinație de garanții de securitate obligatorii și perspective de prosperitate economică, subliniază jurnalistul american.
Potrivit lui Ignatius, cele două părți conturează un plan de pace care se prevadă o Ucraină suverană, membră a Uniunii Europe, cu granițe protejate de garanții de securitate internaționale și cu perspective de redresare economică datorită unor investiții americane și europene.
Pachetul de negociere implică trei documente, după cum i-a dezvăluit jurnalistului un oficial ucrainean: planul de pace, garanțiile de securitate și un capitol separat de redresare economică. David Ignatius enumeră ideile explorate în negocierile americano-ucrainene.
Aderare rapidă la UE
Partea americană implicată în negocieri și-ar dori ca Ucraina să adere la UE chiar din 2027. Un astfel de scenariu stârnește îngrijorări în rândul unor state membre UE. Dar administrația Trump crede că îl poate convinge pe premierul ungar Viktor Orban, un critic înverșunat al Ucrainei, să renunțe la veto.
Calitatea de stat membru UE ar încuraja comerțul și investițiile. Dar, poate cel mai important lucru, ar obliga Ucraina să lupte și mai mult împotriva corupției din întreprinderile de stat.
În esență, acest război este despre posibilitatea ca Ucraina să devină o țară europeană. Liderul rus Vladimir Putin detestă această idee, cu credința sa mistică în unitatea ruso-ucraineană. Din acest punct de vedere, aderarea rapidă la UE ar putea fi o victorie.
Garanții de securitate în baza articolului 5 din NATO
Statele Unite ar oferi garanții de securitate „asemănătoare articolului 5” din NATO pentru a proteja Ucraina de o posibilă încălcare a pactului de către Rusia. Conducerea de la Kiev vrea ca președintele Statelor Unite să semneze un astfel de acord, iar Congresul SUA să-l ratifice. Națiunile europene ar oferi garanții de securitate separate.
Un grup de lucru americano-ucrainean lucrează acum la detalii - și cât de repede ar putea răspunde Ucraina și aliații săi la orice încălcare a acordului de către Rusia.
Fiabilitatea garanțiilor americane este, probabil, subminată de limbajul din noua strategie de securitate națională a Statelor Unite, care pare să erodeze alianța din cadrul NATO. Echipa lui Trump spune însă că este hotărâtă să continue să furnize informații Ucrainei, o condiție sine qua non a securității.
Chestiunea suveranității
Suveranitatea Ucrainei ar fi protejată de orice veto din partea Rusiei. Totuși, negociatorii se confruntă încă cu probleme delicate, cum ar fi limitele impuse armatei ucrainene, la 600.000 de soldați. Se vorbește despre o creștere la 800.000 de soldați, cam cât ar avea Ucraina în cazul încheierii războiului acum.
În același timp, Ucraina refuză includerea unei astfel de limite în Constituție, așa cum insistă regimul de la Moscova. Indiferent de dimensiunea nominală a armatei ucrainene, unii oficiali spun că ar putea exista suplimentări prin garda națională sau alte forțe de sprijin.
Problema teritorială
O zonă demilitarizată (DMZ) ar urma să fie stabilită de-a lungul întregii linii de armistițiu - din Donbas până în Herson. În spatele DMZ ar urma să existe o zonă de excludere a armamentului greu. Această linie ar fi monitorizată îndeaproape, la fel ca DMZ-ul care delimitează Coreea de Sud de Coreea de Nord.
Acordul ar trebui să includă și „schimburi de teritorii”, adică cedări de teritorii din partea Ucrainei. Concuderea de la Kiev și oamenii lui Trump încă negociază asupra modului în care vor fi trasate liniile.
Rusia cere ca armata ucraineană să se retragă cu totul din regiunea Donețk, în timp ce echipa lui Trump susține că Ucraina va pierde probabil o mare parte din acest teritoriu în următoarele șase luni. Prin urmare, Trump cere Ucrainei să facă concesii teritoriale pentru a salva vieți umane.
Negociatorii americani au încercat diverse formule pentru a face această concesie mai acceptabilă pentru Ucraina. O idee este ca zona de retragere - 25% din suprafața regiunii Donețk - să fie demilitarizată.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a insistat luni că „nu are niciun drept legal” să cedeze teritorii Rusiei. O posibilă soluție este „modelul coreean”. Coreea de Sud revendică un drept legal asupra întregii peninsule, iar Coreea de Nord susține același lucru.
Viitorul centralei nucleare din Zaporojie
Centrala nucleară din Zaporojie, cea mai mare din Europa, nu s-ar mai afla sub ocupație rusă. Negociatorii discută posibilitatea ca Statele Unite să preia gestionarea centralei. Oricât de ciudat ar suna, acest lucru îi atrage pe unii oficiali ucraineni, deoarece ar oferi o protecție în plus în fața amenințării rusești.
Investiții și dezvoltare economică
Oamenii lui Trump se gândesc mai ales la investiții în Ucraina. O sursă de fonduri ar proveni din cele peste 200 de miliarde de dolari de active rusești înghețate acum în Europa. Negociatorii lui Trump au propus deja ca Ucraina să benficieze de 100 de miliarde de dolari din aceste fonduri pentru reconstrucție. Suma ar putea fi majorată.
Un motor mai durabil pentru reconstrucție ar fi investițiile americane. Oficialii americani discută cu Larry Fink, directorul executiv al gigantului financiar BlackRock, despre relansarea planului său pentru un Fond de Dezvoltare a Ucrainei, care ar atrage 400 de miliarde de dolari pentru reconstrucție. Banca Mondială ar fi, de asemenea, implicată.
Trump își dorește inițiative similare și în cazul Rusiei. Cei doi oameni de afaceri implicați în negocieri, Kushner și Witkoff, pleacă de la premisa că țările care fac comerț și prosperă nu fac război. Ascensiunea Germaniei naziste în anii 1930 spulberă acest optimism, la fel ca și amenințarea crescândă a Chinei de astăzi. Dar este încă o formulă rezonabilă, crede David Ignatius.
Unde greșește Donald Trump
În loc să încerce să-i forțeze mâna lui Zelenski, negociatorii lui Trump ar trebui să colaboreze cu aliații europeni pentru a elabora un pachet de garanții de securitate și stimulente economice suficient de atractive încât ucrainenii să fie dispuși să înghită pastila amară de a renunța la teritorii, mai ales la cele pe care Rusia nu le-a cucerit pe cale militară. În caz contrar, ucrainenii vor continua să lupte.
Cea mai mare greșeală pe care o poate face Trump este să insiste pe ideea „acum sau niciodată”. Diplomația nu funcționează așa și nici afacerile bune. După cum a observat Trump în urmă cu câteva decenii, „cel mai rău lucru pe care îl poți face într-un acord este să pari disperat să-l închei. Asta îl face pe celălalt să simtă miros de sânge și apoi ești mort”.
Trump ar trebui să încheie o înțelegere rezonabilă și durabilă. Altfel, s-ar putea să nu aibă nimic, iar acest conflict nenorocit ar putea intra într-o fază și mai distructivă.
Critici la adresa strategiei de securitate a noii administrații Trump
Noua strategie de securitate națională, publicată de Casa Albă săptămâna trecută, este prea blândă cu Rusia și complică negocierile. Trump încearcă să se situeze la distanță egală între o Europă democratică și un Kremlin autocratic, „pentru a atenua riscul unui conflict între Rusia și statele europene”. Această imparțialitate între prieten și dușman nu are sens, nici strategic, nici moral - și îngrijorează pe bună dreptate Europa, conchide David Ignatius.
