Ofițerul rus care a demisionat după ce a invadat Ucraina: „Mă gândeam doar să trăiesc încă o zi. Mureau oameni lângă mine”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un ofițer inferior rus care a luat parte la invazia din Ucraina încă din prima zi a demisionat din armata rusă și a povestit apoi ce a simțit pe front și de ce a decis să plece. CNN a discutat cu militarul care spune că se gândea doar să mai trăiască o zi în plus.
A fost nevoie de câteva săptămâni în care a dormit pe lăzi cu grenade, în loc de pat, și și-a ascuns fața de ucraineni pe fondul unui sentiment din ce în ce mai mare de vinovăție, pentru ca ofițerul rus să ajungă la concluzia: aceasta nu a fost bătălia lui în care să lupte.
„Eram murdari și obosiți. Oamenii din jurul nostru mureau. Nu voiam să simt că fac parte din asta, dar fac parte!”, a spus ofițerul, pentru CNN. A povestit că a mers să-și găsească comandantul și a demisionat pe loc. CNN nu-l numește pe ofițer și nu include detalii personale care ar ajuta să fie identificat, pentru securitatea sa.
Povestea lui este remarcabilă, dar ar putea fi și una dintre multele asemănătoare, potrivit oponenților războiului din Rusia, precum și din Ucraina, care spun că au auzit de multe cazuri de soldați, atât profesioniști, cât și recruți, care au refuzat să lupte.
Trupele ruse au participat la lupte cu moralul scăzut și cu pierderi grele în Ucraina, potrivit evaluărilor oficialilor occidentali, inclusiv ale Pentagonului. Agenția de Informații, Cyber și Securitate din Marea Britanie spune că unii soldați chiar au refuzat să execute ordine.
Ofițerul care a stat de vorbă cu CNN declară că batalionul lui a fost trimis mai întâi în Crimeea, după ce soldaților li s-au luat telefoanele mobile. „Sincer să fiu, m-am gândit că nu vom merge în Ucraina. Nu credeam că se va ajunge deloc la asta”, a spus bărbatul. În timp ce unitatea sa se aduna în Crimeea, regiunea ucraineană anexată de Rusia în 2014, președintele Vladimir Putin a lansat invazia Ucrainei, pe 24 februarie.
Dar ofițerul a spus că el și tovarășii săi nu erau conștienți, deoarece nu li s-a transmis nicio veste și nu erau în contact cu lumea exterioară fără telefoanele lor. „Nu am fost pisați cu un fel de retorică a „naziștilor ucraineni”. Mulți nu au înțeles pentru ce se întâmplă totul și ce facem noi aici”, a declarat ofițerul.
Două zile mai târziu, li s-a ordonat să intre în Ucraina: „Unii tipi au refuzat categoric. Au scris un raport și au plecat. Nu știu ce s-a întâmplat cu ei. Am rămas. Nu știu de ce. A doua zi am plecat”, a spus el.
Ofițerul a mai declarat pentru CNN că a sperat într-o soluție diplomatică și s-a simțit vinovat de invadarea Rusiei în Ucraina. Dar el a adăugat că nu stăpânește prea bine politica. Ofițerul a spus că nu cunoștea scopul misiunii, că afirmațiile bombastice ale președintelui rus Vladimir Putin că Ucraina face parte din Rusia și ar trebui să fie „denazificată” nu au ajuns la oamenii cărora li s-a cerut să lupte.
Primul lucru pe care soldatul și-l amintește după ce unitatea sa a trecut de graniță într-o coloană lungă de vehicule a fost să vadă cutii cu rații uscate rusești împrăștiate peste tot și grămezi de echipamente distruse: „Stăteam în KAMAZ [camionul], ținând strâns un pistol lipit de mine. Aveam un pistol și două grenade la mine”.
Coloana a mers spre nord-vest, în direcția Herson. În timp ce se apropiau de un sat, un bărbat cu un bici a sărit afară și a început să biciuiască convoiul și să țipe: „Toți sunteți nenorociți!”, îşi amintește ofiţerul. „Aproape că s-a urcat în cabina în care ne aflam noi. Avea ochii în lacrimi de plâns. Mi-a făcut o impresie puternică”, a adăugat el.
„În general, când i-am văzut pe localnici, ne-am încordat. Unii dintre ei au ascuns armele sub haine, iar când s-au apropiat, au tras”. Ofițerul a recunoscut că își ascundea fața pentru rușine, precum și pentru siguranță, deoarece se simțea jenat să fie văzut de ucrainenii de acolo. Pe pământul lor.
Rușii au fost supuși unui atac mai puternic, cu mortiere îndreptate spre ei, în a doua sau a treia zi în care se aflau în Ucraina: „În prima săptămână sau cam așa ceva, am fost într-o stare de transă. Nu m-am gândit la nimic. Mă duceam la culcare și-mi spuneam: astăzi este 1 martie. Mâine mă voi trezi, va fi 2 martie, principalul lucru este să trăiesc o altă zi”. De câteva ori obuzele au căzut foarte aproape: „Este un miracol că niciunul dintre noi nu a murit”.
Ofițerul a declarat că nu este singurul soldat îngrijorat sau confuz de motivul pentru care au fost trimiși să invadeze Ucraina. Dar își amintește, de asemenea, că s-au animat când au aflat că bonusurile de luptă vor fi plătite în curând: „Cineva a avut o reacție: oh, încă 15 zile aici și voi încheia împrumutul”, a spus el.
După câteva săptămâni, ofițerul a fost dislocat în spatele frontului, însoțind echipamentele care trebuiau reparate. Acolo a spus că a devenit, de asemenea, mai conștient de ceea ce se întâmplă și că a avut mai mult timp și energie pentru a reflecta.
„Aveam un receptor radio și puteam asculta știrile. Așa am aflat că magazinele se închid în Rusia și economia se prăbușește. M-am simțit vinovat pentru asta. Dar m-am simțit și mai vinovat pentru că am venit în Ucraina”.
Hotărârea sa s-a întărit până la punctul în care nu putea să facă decât un singur lucru: „În final, mi-am adunat puterile și m-am dus la comandant pentru a scrie o scrisoare de demisie”.
La început, comandantul i-a respins cererea și i-a spus că este imposibil să refuze să servească: „Mi-a spus că ar putea exista un dosar penal. Acea respingere este o trădare. Dar m-am ținut tare. Mi-a dat o foaie de hârtie și un pix”, a spus ofițerul, adăugând că și-a scris demisia acolo și apoi a plecat.
El este acum alături de familia lui, în Rusia.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina
