REPORTAJ: Ororile Revoluţiei: La Cugir mulţimea dezlănţuită a ucis doi miliţieni şi le-a tăiat organele genitale| FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Revoluţia din Decembrie 1989 are momente de o cruzime greu de imaginat. Unul a avut loc la Cugir, unde mulţimea dezlănţuită s-a răzbunat pe doi miliţieni pe care i-a ucis cu sălbăticie. După confruntări cu forţele de ordine, revoluţionarii s-au adunat în faţa Miliţiei, au dat foc clădirii şi au incendiat mai multe maşini. Şeful Miliţiei de la acea vreme şi un alt miliţian au încercat să scape din clădirea incendiată, însă au fost prinşi de mulţimea care i-a linşat, i-a stropit cu benzină și le-a dat foc. Cadavrele lor au fost lăsate mult timp în plină stradă şi profanate. În descrierile acelor evenimente se spune că celor doi bărbaţi le-au fost tăiate urechile şi organele genitale, care le-ar fi fost apoi îndesate în gură.
Cuprins:
După Revoluţie ororile de la Cugir, din județul Alba, au fost cercetate de către autorităţi şi chiar s-a deschis un proces în instanţă în urma căruia trei revoluţionari au fost condamnaţi.
Scânteia Revoluţiei din Alba a pornit la Cugir
În judeţul Alba, scânteia Revoluţia din decembrie 1989 a început mai întâi la Cugir, în 21 decembrie, dimineaţa, când aproximativ 50 de localnici s-au adunat la Întreprinderea Mecanică, pentru a vorbi despre evenimentele din Timişoara şi au păstrat un moment de reculegere pentru un student originar din Cugir. Tânărul fusese ucis chiar în debutul manifestărilor izbucnite la Timişoara, iar vestea tragică ajunsese şi la Cugir printre rudele şi apropiaţii acestuia.
Istoricul Liviu Zgârciu, unul dintre cei care a cercetat evenimentele petrecute în Alba în 1989, spune că manifestaţiile de la Cugir au luat amploare după ce mulţi muncitori de la fabricile din oraş au ieşit în stradă scandând lozinci anticomuniste.
Cugir era la acea dată un oraş strategic bine militarizat deoarece în cadrul acestuia funcţiona Uzina Mecanică, una dintre cele mai importante societăţi din industria românească de armament.
La Cugir, manifestaţia a luat amploare având loc ciocniri violente între revoluţionari şi forţele de ordine, care au culminat cu incendierea sediului Miliţiei şi al Consiliului Popular.
Potrivit istoricului Liviu Zgârciu, în seara de 21 decembrie Revoluţia a început şi la Alba Iulia, iar din 22 decembrie revoluţionarii au pus stăpânire, fără vărsare de sânge, pe sediul administraţiei judeţene şi pe cel al Securităţii.
Ciocniri violente între forţele de ordine şi revoluţionari
La Cugir, manifestaţiile au luat amploare pe măsură ce primilor revoluţionari li se alăturau grupuri de muncitori de la societăţile din oraş. Mişcările au degenerat în lupte sângeroase în urma cărora 10 persoane au fost ucise şi 70 rănite.
Unul dintre liderii Revoluţiei în judeţul Alba, Mihai Babiţchi, a povestit ulterior într-o carte evenimentele din decembrie 1989, explicând cum la Cugir revoluţionarii au luat sediul Consiliului Popular Orăşenesc, iar apoi clădirea a fost incendiată.
În cartea sa denumită "Revoltă în labirint”, Babiţchi relatează că revoluţionarii au mers apoi la sediul Miliţiei Cugir, unde erau zvonuri că ar fi fost arestaţi trei muncitori. Deşi reprezentanţii Miliţiei au infirmat zvonul, mulţimea dezlănţuită nu a mai putut fi oprită şi a incendiat câteva maşini din zonă, printre care şi maşini de Miliţie, dar şi clădirea unde se aflau baricadaţi câţiva miliţieni. Aceştia au încercat să îndepărteze revoluţionarii trăgând focuri de avertisment în aer, o decizie care ulterior s-a dovedit fatală pentru că nu a făcut decât să stârnească şi mai mult furia mulţimii.
Speriaţi că vor arde de vii, miliţienii au sărit de la primul etaj al clădirii, iar şeful unităţii de miliţie, cpt. Pop Valentin, şi plt. maj. Staicu Ilie au fost prinşi, linşaţi de mulţime, stropiţi cu benzină şi incendiaţi.
Istoricul Liviu Zgârciu susţine că izbucnirea Revoluţiei la Cugir poate fi considerată oarecum "ciudată” având în vedere că oraşul era bine securizat deoarece avea o importantă unitate producţie de armament.
"Cugir a fost unul dintre primele oraşe din România în care s-a ieşit în stradă. Ciudat pentru că dacă stăm să ne gândim Cugir era un oraş aproape cu un statut militar pentru că avea fabrica de armament, iar localitatea era împânzită de securişti şi de informatori. Din păcate, la Cugir a fost o mişcare destul de violentă, au fost multe victime”, a spus Zgârciu.
Miliţieni ucişi cu o cruzime greu de descris
Modul în care cei doi miliţieni din Cugir au fost ucişi este de o cruzime fără margini. Cei doi ar fi fost prinşi de mulţime, ar fi fost loviţi, iar unii dintre revoluţionari i-ar fi atacat cu topoare şi cuţite şi apoi corpurile acestora au fost stropite cu benzină şi li s-a dat foc.
Fostul deputat PRM de Alba Emil Crişan este unul dintre cei care au avut poziţii în Parlament privind evenimentele din decembrie 1989 şi a descris ororile de la Cugir.
"Prinşi de un grup de atacatori vizibil excitaţi de băutură şi cuprinşi de o furie ucigaşă, cei doi au fost supuşi unei ploi de lovituri de cuţit şi topor, care le-au transformat curând trupurile într-o masă de carne şi oase, din care sufletele îngrozite încercau, într-un ultim efort de eliberare, să-şi ia zborul. Apoi, stropiţi cu benzină, cei doi au fost transformaţi în făclii groteşti şi spectacolul acesta a continuat, victimelor fiindu-le tăiate urechile, nasul şi organele genitale, gurile fiindu-le umplute cu mizerii, de nişte minţi bolnave de turbare şi ură”, relata Emil Crişan.
Cazul este însă extrem de controversat şi revoluţionarii au o altă variantă privind evenimentele de la Cugir şi susţin că miliţienii ar fi tras în mulţime, ceea ce a stârnit comportamentul violent al manifestanţilor.
Chiar şi autorităţile locale, în documentaţia prin care au cerut în 2001 declararea oraşului Cugir "oraş martir al Revoluţiei”, au susţinut acest lucru.
"În 21 decembrie 1989, la Cugir, mulţimea revoltată a atacat sediul Miliţiei. Miliţienii au deschis focul, sediul miliţiei a fost incendiat, iar doi miliţieni, comandantul Valentin Pop şi subofiţerul Ilie Staicu, au fost linşaţi”, se arată în acea documentaţie.
Cert este că după Revoluţie crimele de la Cugir au fost cercetate de către autorităţi şi chiar s-a deschis un proces în instanţă în urma căruia trei revoluţionari au fost condamnaţi la pedepse între 10 şi 13 ani de închisoare. Cazul rămâne însă cu multe semne de întrebare şi, din păcate, una dintre ororile pline de cruzime din timpul Revoluţiei Române din decembrie 1989.
În total, în judeţul Alba au murit în evenimentele din 1989 un număr de 24 de oameni, iar alţi 111 au fost răniţi.
Citește și: VIDEO/Marius Oprea: ”Revolta anticomunistă, pornită la Timișoara, a devansat lovitura de stat pusă la cale de grupul complotist condus de Iliescu”
