Ortodocşii sărbătoresc duminică Pogorârea Sfântului Duh, sau Rusaliile. Preoţii sfinţesc frunzele de nuc
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Duminica Cincizecimii, numită în popor şi Duminica Mare, este sărbătoarea anuală a pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc Faptele Apostolilor şi cu care se încheie descoperirea faţă de lume şi de creaţia lui Dumnezeu.
Sărbătoarea cade întotdeauna la zece zile după Înălţare şi la 50 de zile după Paşti, când a avut loc evenimentul sărbătorit şi când evreii îşi serbau şi ei praznicul Cincizecimii. Este, totodată, sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, pentru că, în aceeaşi zi, în urma cuvântării însufleţite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism aproximativ 3.000 de oameni, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim, nucleul Bisericii de mai târziu, relatează mediafax.ro.
Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe apostoli, pentru început aceştia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflaţi în Ierusalim, cei 12 au început să facă învăţătura Mântuitorului cunoscută către neamuri, în diferite limbi, deşi aceşti ucenici erau cunoscuţi de mulţi dintre cei prezenţi ca fiind evrei simpli, în niciun caz preocupaţi de învăţarea limbilor străine (trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul).
Când Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli, aceştia au devenit "preaînţelepţi", fiind umpluţi de "lumina, râvna şi toate harurile dumnezeieşti". Abia după acel moment, ucenicii Domnului au ieşit în toată lumea, săvârşind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând la credinţă de la oameni simpli la împăraţi. Începutul a avut loc chiar în acea zi a Pogorârii Duhului Sfânt, când, în urma predicii apostolului Petru, 3.000 de "suflete" au crezut în Cristos, alcătuind prima comunitate creştină.
Rusaliile au devenit, pe lângă Paşti, a doua sărbătoare rezervată botezurilor.
În ajunul Rusaliilor se ţin Moşii de vară sau de Rusalii - cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar şi prilej de veselie. Se crede că sufletele morţilor (moşilor), după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor), se preumblă printre cei vii, înapoindu-se la locul lor în Ajunul Rusaliilor.
De Rusalii, este obişnuit şi faimosul joc al căluşarilor (executat de cete de flăcăi), dans constând din săritul peste foc pentru a scăpa de iele - zâne rele.
Şi tot ca la Paşti, erau oprite îngenunchierea şi postirea în toate zilele Cincizecimii, erau interzise jocurile din circuri şi spectacolele păgâne. Casele se împodobeau cu flori şi ramuri verzi de nuc sau de tei, obicei moştenit de la evrei.
În biserici, se aduc şi astăzi ramuri verzi de tei sau de nuc, care se binecuvintează şi se împart credincioşilor, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli.
Pogorârea (Coborârea) Duhului Sfânt este sărbătoarea întemeierii Bisericii.
În România, prin decizia Parlamentului, sunt două zile libere de Rusalii: duminica Rusaliilor şi luni, a doua zi de Rusalii.
