„Peste tot erau corpuri întinse”. Detalii neștiute despre un masacru ignorat și rămas fără vinovați

48 de ore. Atât a durat masacrul de la Solhan din iunie 2021. Numărul celor care și-au pierdut viața în acest atac sângeros nu este unul clar. Cert e că se apropie de 200. Nu a fost o confruntare, ci o execuție în masă. Oamenii au fost împușcați în timp ce dormeau în fața minei de aur sau când alergau pentru viața lor. Motivul atacului? Încă necunoscut. Vinovații? Nici aceștia nu sunt cunoscuți. 

În comunitățile din Sahel, unde legea nu există, jihadiștii dețin din ce în ce mai mult control. Dar nicio grupare nu și-a asumat atacul. Au fost acuzați cei din gruparea locală Al Qaeda, JNIM, care a condamnat brutalitatea atacului. Cei din ISIS, la rândul lor suspecți și teroriști cu un trecut la fel de brutal, au dat vina pe rivalii de la Al Qaida. 

Una dintre ipoteze este că jihadiștii și-au trimis copiii-soldat pentru a răzbuna loialitatea sătenilor față de autoritățile centrale, dar și pentru a pune stăpânire pe mina de aur. Un masacru comis pentru resursele economice, nu în numele ideologiei. 

Dar, spun locuitorii, jihadiștii nu ar provoca acest măcel, dacă ar ști că armata intervine în timp util. 

Prima noapte de groază

Primele împușcături din Solhan s-au auzit la 2.08 noaptea, a spus o sursă din poliție pentru CNN. „Minerii au picat în ambuscadă și au fost uciși la întâmplare. Majoritatea (n.r. – minerilor) dorm afară, la fața locului. Nu pot dormi în casă și nici nu merg acasă. De obicei, doar câțiva dintre ei intră în puțuri târziu noaptea, dar majoritatea ies din cauza căldurii”, a spus o sursă din poliție pentru CNN.

Un miner a spus că unele victime au fost împușcate în timp ce dormeau afară, iar altele au fost ucise în timp ce lucrau, prinse sub pământ. „Toți cei găsiți afară dormeau. Asta a făcut posibil acest masacru”, a spus un miner, în timp ce un altul a precizat: „Oamenii au început să iasă din puțuri și să alerge… Să alerge pentru viața lor”. El a adăugat că alții s-au ascuns în fântânile de aproape zece picioare adâncime.

„Mulți au fugit, dar când fugi, le atragi atenția și te împușcă. Prima persoană care a ajuns la fața locului în ziua următoare m-a sunat și mi-a spus că trupurile zăceau ca peștii pe uscat”, a spus el, adăugând că unii mineri au supraviețuit ascunzându-se în gropi până la zece metri adâncime. Au stat acolo mai multe ore. 

Mai mulți martori și oficiali locali au declarat pentru CNN că atacatorii aveau cunoștințe despre Solhan. „Aceștia sunt oameni care își fac timp să-și studieze ținta”, a spus un oficial din poliție, care a precizat că martorii au auzit voci de femei printre atacatori. „Le-au dat indicații: «Du-te în casa acestui om, fă asta și asta» și le-au spus copiilor «du-te aici și acolo», că nu putem lăsa nicio persoană să plece”, a susținut oficialul. 

Un alt martor a spus că el și soția lui erau în pat cu copilul lor de 5 zile când au auzit focuri: „Trei teroriști au trecut pe lângă casa mea, prin fața mea, vorbind. Nu s-au oprit. Am văzut gloanțe peste tot. Nu am putut număra cadavrele care se aflau pe marginea drumului. Peste tot erau corpuri întinse”.

Mina a fost o scenă apocaliptică. „Am constatat că toată lumea care se afla în puț a murit. Am făcut opt transporturi cu cadavrele pe motocicletă. Cei uciși era încărcați de pe jos și de pe motociclete ca sacii de cereale”, a povestit un martor.

Atacatorii, care au plecat în zori, au dezactivat telefonul de pe stâlp și i-au scos bateria, decuplând satul de lumea exterioară și de o șansă la ajutor.

Apoi, în sfârșit, a sosit armata. „Aceasta este Burkina Faso. Nu există niciun răspuns rapid. Dacă ar ști că în 30 sau 40 de minute va veni armata, nu ar ataca. Dar așa, au tot timpul”, a declarat un alt miner pentru CNN.

„Când armata a ajuns, nu mai era nimic de făcut decât să îngroape morții. Au săpat o groapă mare. Nu a existat altă soluție”, a spus minerul.

Potrivit unor oficiali locali, atacatorii nu au fugit, ci s-au ascuns în zonă și au așteptat să se întunece și să plece armata lăsând iarăși Solhan în voia sorții.

A doua noapte de coșmar

„Am auzit zgomotul motocicletelor și mi-am spus: Ah, sunt din nou aici. M-am întors în curte, am stins luminile în casă, mi-am luat saltea, mi-am luat pătura”, a declarat un martor, care s-a refugiat într-un sat vecin, alături de bătrâni, copii și femei gravide.

„Au început să dea foc la tot. Au intrat în case. Din magazine luau haine, băuturi, bani și le puneau în vehicule. Au ars totul. Ne-au ars toate casele, până a dispărut în flăcări și tabla. Au luat orez, zahăr, ulei și cutii cu alte lucruri”, a descris scenele apocaliptice un alt supraviețuitor.

Amploarea distrugerii, alimentată, se pare, de altceva decât un simplu jaf, i-a surprins pe unii oficiali. 

Din iunie, oficialii, experții și supraviețuitorii au încercat să înțeleagă mai multe despre acest masacru. Guvernul, care se confruntă cu proteste în Dori din cauza problemelor de securitate, a dat vina pe jihadiști.

Purtătorul de cuvânt al guvernului, Ousseni Tamboura, a declarat pentru Radio France Internationale că doi suspecți au fost reținuți înainte de atac, iar arestările i-au determinat pe oficiali să-l conecteze cu un grup puțin cunoscut, numit Mujahed al Qaeda, care are legătură cu JNIM, afiliatul al Qaeda. 

Tamboura a spus că aurul a fost, de asemenea, un factor motivant. Imediat după masacru, guvernul a concediat mai mulți angajați din cadrul personalului de securitate și a declarat trei zile de doliu național.

Ousseni Tamboura a refuzat să comenteze absența armatei din Solhan în acea noapte. El susține că au fost respectate toate protocoalele de prim ajutor, chiar dacă oamenii îi acuză.  

Această creștere a violenței s-a produs în ciuda misiunii militare de durată a SUA din Burkina Faso, care a trimis un ajutor de zeci de milioane de dolari în perioada 2018-2019. Zeci de consilieri militari au antrenat și echipat 3.000 de soldați și jandarmi.

Cu toate acestea, părți semnificative din nordul volatil al Burkina Faso rămân în afara controlului guvernului. Acuzațiile de lungă durată de abuzuri din partea armatei au complicat, de asemenea, relația sa cu susținătorii săi militari, în special Franța și SUA. 

Pentru sursa polițienească însă, masacrul de la Solhan a fost deosebit de metodic și de o brutalitate fără egal. „Aceștia sunt oameni care își fac timp să-și studieze ținta. Este dureros să vezi o femeie instruind un copil să omoare așa și așa. Dureros”, a spus el. Iar pentru supraviețuitori, absența inițială a armatei, precum și plecarea acesteia la lăsarea nopții sunt indicii despre locul întunecat în care trăiesc.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE