Ce ar însemna independența Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord și cine ar fi șeful statului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Regatul Unit ar putea arăta într-o zi cu totul diferit de cel pe care îl știm acum. Scoția și Țara Galilor au mișcări politice puternice care cer independența, iar în Irlanda de Nord există deja, prin Acordul din Vinerea Mare, mecanismul legal prin care populația poate decide reunificarea cu Republica Irlanda. Astfel, Scoția ar putea deveni stat independent, să ceară aderarea la Uniunea Europeană și, în același timp, să-l păstreze pe regele Charles al III-lea drept șef al statului. Pentru Țara Galilor și Irlanda de Nord, lucrurile ar arăta însă diferit, iar cele trei teritorii nu au aceeași cale de desprindere de Londra.
Cuprins:
- Cum poți fi independent de Londra, dar să-l ai tot pe Charles rege
- Scoția: independentă, dar cu Charles al III-lea rege
- Scoția a mai împărțit un rege cu Anglia fără să fie același stat
- Scoția vrea și în Uniunea Europeană
- O Scoție în UE ar avea probabil și o frontieră economică cu Anglia
- Dar Scoția nu poate organiza singură referendumul
- Țara Galilor: independența este posibilă, dar problema regelui nu este decisă
- Charles ar putea rămâne rege și în Țara Galilor, dar nu există încă o decizie
- Țara Galilor vrea „independență în Europa”
- Nici Țara Galilor nu poate decide singură acum să plece
- Irlanda de Nord este cazul complet diferit
- Irlanda de Nord ar reveni în UE fără să candideze separat
- Independența Scoției nu ar însemna că regele „controlează” în continuare țara
- Ce ar mai trebui împărțit dacă o țară pleacă din Regatul Unit
- Un Regat Unit care s-ar putea schimba radical
Discuția a revenit puternic în politica britanică după ce liderii guvernelor din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au cerut dizolvarea Regatului Unit și intrarea în UE și se reunesc la Cardiff pentru a reafirma dreptul celor trei națiuni de a-și decide viitorul constituțional. Este pentru prima dată când toate cele trei administrații sunt conduse de formațiuni care susțin forme de ieșire din actuala structură a Regatului Unit.
Cum poți fi independent de Londra, dar să-l ai tot pe Charles rege
Monarhia și apartenența la Regatul Unit sunt două lucruri diferite. Un stat poate fi complet independent, cu propriul parlament, propriul guvern, propria politică externă și propriile legi, dar să aleagă să păstreze același monarh. Canada este cel mai simplu exemplu. Guvernul canadian explică oficial că țara este o monarhie constituțională și că Charles al III-lea este „Regele Canadei” și șeful statului canadian. Rolul său în Canada este independent de rolul pe care îl are în Regatul Unit. La fel se întâmplă în Australia, unde guvernul de la Canberra îl definește oficial pe Charles al III-lea drept „Regele Australiei” și șeful statului.
University College London explică faptul că monarhul britanic este în prezent șeful statului în alte 14 „Commonwealth realms”, printre care Canada, Australia, Jamaica și Papua Noua Guinee. În aceste monarhii constituționale, regele este șeful statului, dar nu conduce guvernul de zi cu zi, această putere revenind instituțiilor democratice alese. Exact acest model este propus acum pentru o Scoție independentă.
Scoția: independentă, dar cu Charles al III-lea rege
Guvernul scoțian nu lasă loc de interpretări în această privință. În documentul oficial „A Fresh Start with Independence”, publicat în octombrie 2025, Executivul de la Edinburgh precizează că politica sa este ca regele să continue să fie șeful statului după obținerea independenței și ca Scoția să rămână monarhie constituțională. Formula ar rămâne în vigoare atât timp cât populația Scoției dorește să păstreze monarhia.
Asta înseamnă că, într-un asemenea scenariu, Charles al III-lea nu ar conduce Scoția în numele guvernului de la Londra. Scoția ar fi stat suveran, iar Charles ar deveni șeful statului scoțian în cadrul propriei ordini constituționale, așa cum este astăzi regele Canadei sau regele Australiei.
Scoția a mai împărțit un rege cu Anglia fără să fie același stat
Există chiar și un precedent istoric. House of Commons Library amintește că, în 1603, coroanele Angliei și Scoției au ajuns la același monarh, însă cele două au rămas regate separate. A fost o uniune a coroanelor, nu o unire a statelor.
Abia în 1707, după mai bine de un secol, Anglia și Scoția s-au unit politic și au format Regatul Marii Britanii, cu un singur parlament. Prin urmare, o Scoție independentă care îl păstrează pe același monarh nu ar fi nici măcar o premieră absolută în istoria insulelor britanice.
Scoția vrea și în Uniunea Europeană
Independența ar produce însă o schimbare majoră față de Londra: Scoția ar urma să încerce să redevină membră a Uniunii Europene. Guvernul scoțian afirmă oficial că dorește ca o Scoție independentă să adere la UE „cât mai curând posibil” după obținerea independenței. Important este că aderarea nu ar fi automată. Scoția a făcut parte din Uniunea Europeană până la Brexit deoarece era parte a Regatului Unit. Dacă ar deveni stat nou, ar trebui să solicite aderarea în baza articolului 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Articolul 49 stabilește că orice stat european care respectă valorile Uniunii poate solicita aderarea. Admiterea trebuie însă aprobată în unanimitate de statele membre, după procedura europeană, iar tratatul de aderare trebuie ratificat. Guvernul scoțian consideră că procesul ar putea fi mai rapid decât în cazul altor candidați deoarece legislația Scoției este deja puternic aliniată cu dreptul european, dar aceasta este poziția Edinburghului, nu o garanție oferită anticipat de UE.
O Scoție în UE ar avea probabil și o frontieră economică cu Anglia
Aderarea Scoției la UE ar crea însă o problemă pe care independența singură nu o poate elimina: Anglia ar rămâne în afara Uniunii Europene. Guvernul scoțian recunoaște în propriul document că, dacă Scoția ar deveni membră UE, ar fi necesare anumite controale asupra mărfurilor care circulă între Scoția și restul Regatului Unit, în funcție de viitoarele acorduri dintre Londra și Bruxelles.
Cu alte cuvinte, oamenii ar putea continua să aibă legături foarte strânse de o parte și de alta a frontierei, dar piața unică europeană ar impune reguli pentru circulația bunurilor între un stat UE și unul din afara Uniunii.
Dar Scoția nu poate organiza singură referendumul
Mai există un obstacol important înainte ca toate acestea să devină realitate: referendumul. House of Commons Library arată că problema uniunii dintre Scoția și Anglia este rezervată Parlamentului de la Westminster. Referendumul din 2014 a putut avea loc după ce guvernele britanic și scoțian au ajuns la un acord și Londra a transferat temporar competența necesară prin așa-numitul „Section 30 Order”. Atunci, 55% dintre alegători au votat pentru rămânerea Scoției în Regatul Unit, iar 45% pentru independență.
În 2022, Curtea Supremă a Regatului Unit a decis că Parlamentul scoțian nu poate legifera unilateral organizarea unui nou referendum de independență. Prin urmare, actuala conducere de la Edinburgh urmărește obținerea din nou a competenței necesare de la Westminster.
Țara Galilor: independența este posibilă, dar problema regelui nu este decisă
Țara Galilor se află într-o situație diferită. Comisia Independentă pentru Viitorul Constituțional al Țării Galilor, creată de guvernul galez, a analizat inclusiv independența și a concluzionat că aceasta reprezintă una dintre opțiunile constituționale viabile. Într-un asemenea scenariu, Țara Galilor ar deveni stat suveran, eligibil pentru aderarea la ONU și alte organizații internaționale și ar prelua responsabilitățile financiare și politice care aparțin acum guvernului britanic.
Ar trebui negociate însă probleme uriașe: moneda, datoria publică, pensiile, comerțul cu restul Regatului Unit, frontiera și cooperarea în domenii precum apărarea și imigrația. Comisia galeză avertizează că independența este și opțiunea cu cele mai mari incertitudini pe termen scurt și mediu, inclusiv în privința finanțelor publice, monedei și schimburilor comerciale.
Charles ar putea rămâne rege și în Țara Galilor, dar nu există încă o decizie
În comparație cu Scoția, actualul proiect politic galez nu stabilește că Regele Charles al III-lea va rămâne automat șeful statului după independență. Plaid Cymru, partidul care susține independența și conduce acum guvernul galez, are înscris în constituția sa obiectivul unei „Țări a Galilor independente în Europa”. Programul actual nu stabilește însă dacă noul stat ar fi monarhie sau republică.
Prin urmare, o Țară a Galilor independentă ar putea teoretic adopta același model ca Scoția, Canada și Australia și să îl păstreze pe Charles drept șef al statului, dar aceasta ar trebui să fie o decizie constituțională a galezilor. Nu putem spune în prezent că aceasta este soluția stabilită dar, în trecut, poziția oficială exprimată de Plaid Cymru a fost că problema monarhiei ar trebui decisă printr-un referendum după obținerea independenței. Fosta lideră Leanne Wood declara pentru The Guardian că partidul ar lăsa populația să hotărască dacă păstrează monarhia.
Țara Galilor vrea „independență în Europa”
Legătura cu UE este mult mai clară. Obiectivul oficial al Plaid Cymru este obținerea „independenței pentru Țara Galilor în Europa”, iar partidul afirmă că interesul țării este revenirea la statutul de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Un raport anterior al comisiei pentru independență a partidului descria chiar aderarea deplină la UE drept destinația pe termen lung pentru un stat galez independent.
Dar, la fel ca Scoția, Țara Galilor nu ar intra automat în UE în ziua independenței. Un nou stat galez ar trebui să treacă prin procedura europeană de aderare și să obțină acordul tuturor statelor membre.
Nici Țara Galilor nu poate decide singură acum să plece
House of Commons Library arată că, spre deosebire de Irlanda de Nord, nici Scoția, nici Țara Galilor nu au în legislația actuală un drept unilateral de a decide prin referendum ieșirea din Regatul Unit. Uniunea dintre Anglia și Țara Galilor este o chestiune rezervată Westminsterului.
Plaid Cymru cere transferarea către Senedd a dreptului de a decide când și cum ar putea fi organizat un referendum, însă o asemenea schimbare ar necesita modificarea legislației britanice și implicarea Parlamentului de la Londra. Așadar, chiar dacă un guvern galez ar avea un mandat electoral pentru independență, procesul ar presupune negocieri cu Westminster.
Irlanda de Nord este cazul complet diferit
Irlanda de Nord nu urmează modelul Scoției sau al Țării Galilor. Aici există deja un mecanism constituțional prevăzut de Acordul din Vinerea Mare (Acordul de la Belfast), semnat în 1998 și de Northern Ireland Act. Irlanda de Nord rămâne parte a Regatului Unit atât timp cât majoritatea populației dorește acest lucru.
Dar dacă secretarul de stat britanic pentru Irlanda de Nord consideră că este probabil ca majoritatea alegătorilor să susțină reunificarea cu Irlanda, legea îl obligă să convoace un referendum, cunoscut drept „border poll”. Dacă majoritatea votează pentru reunificare, guvernele Regatului Unit și Irlandei trebuie să convină măsurile prin care rezultatul este pus în aplicare.
Irlanda de Nord ar reveni în UE fără să candideze separat
Mecanismul prevăzut de Acordul din Vinerea Mare nu propune crearea unei „Republici a Irlandei de Nord”. Opțiunea constituțională este între rămânerea în Regatul Unit și formarea unei Irlande unite. Prin urmare, dacă Irlanda de Nord ar părăsi Regatul Unit pe această cale, teritoriul s-ar reuni cu actuala Republică Irlanda.
Charles al III-lea nu ar mai fi șeful statului, șeful statului ar fi președintele Irlandei. Și aici apare probabil cea mai mare diferență față de Scoția și Țara Galilor. O Irlandă de Nord care se reunifică cu Republica Irlanda nu ar trebui să solicite separat aderarea la Uniunea Europeană. Guvernul irlandez arată că liderii UE au convenit încă din 2017 că, dacă reunificarea se produce în conformitate cu Acordul din Vinerea Mare, întreg teritoriul unei Irlande unite ar deveni juridic parte a Uniunii Europene.
Și asta pentru că Republica Irlanda este deja stat membru al UE, iar teritoriul său s-ar extinde după reunificare. Pentru Irlanda de Nord, drumul înapoi în UE ar fi, așadar, complet diferit de cel al unei Scoții sau Țări a Galilor independente.
Independența Scoției nu ar însemna că regele „controlează” în continuare țara
Una dintre confuziile cele mai ușor de făcut este ideea că, dacă Charles rămâne rege, Scoția nu ar fi cu adevărat independentă. Canada arată exact de ce acest lucru nu este adevărat. Guvernul canadian precizează că rolul lui Charles al III-lea ca Rege al Canadei este independent de rolul său în Regatul Unit. Canada își alege propriul guvern, își face propriile legi și își conduce propria politică externă.
Într-o monarhie constituțională modernă, șeful statului și șeful guvernului sunt funcții diferite. Charles ar putea fi Regele unei Scoții independente, în timp ce premierul scoțian și Parlamentul de la Edinburgh ar conduce efectiv țara. Londra nu ar mai decide politica Scoției.
Ce ar mai trebui împărțit dacă o țară pleacă din Regatul Unit
Despărțirea nu s-ar opri însă la schimbarea drapelului sau la alegerea unui șef de stat. Ar trebui negociată împărțirea unor active și obligații ale Regatului Unit, situația datoriei publice, sistemele de pensii, apărarea, instituțiile statului, frontierele, cetățenia, pașapoartele și relațiile comerciale.
În cazul Țării Galilor, Comisia Independentă pentru Viitorul Constituțional enumeră explicit printre problemele care ar trebui negociate moneda, datoria suverană, pensiile și relația comercială cu restul Regatului Unit.
Scoția a pregătit deja propuneri pentru propria cetățenie și propriile pașapoarte. Guvernul de la Edinburgh spune că, odată cu independența, ar apărea juridic o nouă cetățenie scoțiană, iar persoanele eligibile ar putea solicita pașapoarte scoțiene.
Un Regat Unit care s-ar putea schimba radical
Deocamdată, nici independența Scoției, nici cea a Țării Galilor și nici reunificarea Irlandei nu sunt decise. Dar mecanismele și proiectele politice există deja. Scoția are cea mai clară schiță, cu un stat independent, cu propriul guvern și propria constituție, care încearcă să intre în Uniunea Europeană, dar îl păstrează pe Charles al III-lea drept șef al statului atât timp cât scoțienii doresc monarhia.
Țara Galilor urmărește, prin principalul partid independentist, ideea unui stat suveran în Europa, însă nu și-a stabilit încă definitiv dacă acesta ar fi o monarhie sau o republică. Iar Irlanda de Nord are deja o cale juridică separată, cu un referendum pentru reunificarea cu Republica Irlanda. Dacă acesta ar avea succes, teritoriul ar reveni în UE ca parte a Irlandei, iar președintele irlandez ar deveni șeful statului.
Astfel, o eventuală destrămare a actualului Regat Unit nu ar produce trei copii ale aceluiași model, dar ar putea produce trei soluții constituționale foarte diferite, iar cea mai surprinzătoare dintre ele este perfect posibilă: o țară poate deveni independentă de Londra, poate intra în Uniunea Europeană și, în același timp, poate continua să-l aibă pe Charles al III-lea drept rege.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
Martens 14.09.2026, 13:59
Daca si dupa ce pleaca toate trei, Regatul Unit nu va mai exista. Va ramane doar Anglia sau Londonistan.