„Polițistul și primarul zic că suntem jegoși. Dar suntem amărâți, nu jegoși”. Cazul elevei coborâte din autobuz: discriminare sau corectitudine politică?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ionela, fata din clasa a șaptea din comuna ilfoveană Petrăchioaia, a mers cu școala mai departe decât orice membru al familiei ei și nu vrea să renunțe, în pofida faptului că a fost tratată drept ”cioară, neagră, țigancă” de către șoferul microbuzului școlar.
Unul dintre principalele argumente contra corectitudinii politice este că aceasta exagerează și, tocmai de aceea, oferă argumente rasismului.
”În momentul de față, sunteți ofițeri de recrutare ai dreptei, prin faptul că enervați și supărați, în loc să luptați sau să convingeți lumea”, s-a adresat scriitorul și actorul britanic Stephen Fry unor apărători ai drepturilor minorităților.
La rândul lor, aceștia au răspuns că lupta pentru drepturi are la bază realitatea suferinței unor oameni lipsiți de apărare atunci când ”tu ajungi să nu mă tratezi pe mine ca pe un individ”.
Și în România această discuție publică despre minorități a crescut în ultimii ani, cu argumente pro și contra.
Ce s-a întâmplat în aceste zile în comuna Petrăchioaia se înscrie într-un fenomen care sporește zi de zi: oamenii simpli iau poziție când drepturile lor sunt încălcate de către autorități.
Fie că sunt familii de romi, de oameni săraci sau alte grupuri vulnerabile, aceștia nu mai acceptă ca reprezentanții statului sau ai companiilor private să-i considere oameni inferiori.
În curtea familiei Oprea, din comuna Petrăchioaia, la 10 kilometri de Voluntari, discriminarea poartă numele fricii.
“Mi-e frică să nu-mi ia cineva fata de pe drum, dacă n-o ia microbuzul”, spune bunica Virginia, pe o canapea din casa lor modestă. Femeia poartă o bluză albastră înflorată și vorbește înflăcărat.
Nepoata ei, Ionela, în vârstă de 13 ani, a primit interdicție de 30 de zile de la primarul comunei, Mihai Dobre, să mai urce în microbuzul școlar după ce șoferul a lăsat-o la marginea drumului.
Cazul a adus ieri multe televiziuni în Petrăchioaia. Pentru că a trântit ușa microbuzului, șoferul a făcut-o pe fată - ”cioară, neagră, țigancă”, în fața colegilor rămași în microbuz.
În acest timp, Ionela mergea singură pe marginea drumului. Drumul de la școală până la ea acasă a durat o jumătate de oră, iar fata a făcut pauze de fiecare dată când simțea că un tir ar putea să o spulbere dacă nu se face cât de mică poate.
”Îmi tremurau picioarele și îmi venea să plâng și aveam nervi și când am ajuns la mine, așa îmi bătea inima”, împreunează Ionela mâinile la piept, ca și cum ar ilustra o inimă speriată.
Când au auzit ce s-a întâmplat, părinții au decis să meargă la șofer acasă, unde l-au întrebat de ce au dat-o jos pe fata lor. Șoferul a recunoscut că s-a enervat, spun părinții: ”Am avut și eu o furie. Iertați-mă”.
Pe pagina sa de Facebook, primarul Mihai Dobre scrie o altă versiune a poveștii: ”părinții elevei au mers la șofer acasă, l-au amenințat cu incendierea locuinței, totodată aducându-i injurii și alte amenințări, precum: că ce ține așa mult la mașina aia și ce are cu fata lor?”.
Bunica Ionelei are 4 clase, mama, 5, tatăl, 6, iar Ionela este în clasa a șaptea - a reușit deja să ajungă mai departe decât toți membrii familiei ei.
“Dăm copiii la școală, să fie și ei mai bine pe viitor. Eu am vrut să mă angajez femeie de serviciu la o cofetărie și mi-a cerut 10 clase, de-asta zic”, spune mama Ionelei care vinde sezonier zarzavaturi în București și urmează să plece la muncă în Anglia.
“Polițistul și primarul zic că suntem jegoși. Dar suntem amărâți, nu jegoși”, continuă bunica Virginia, care și ea vinde primăvara urzici și ștevie în Piața Obor.
Pentru că nu au curent electric legal, au tras fir de la o vecină, iar uneori stau la lumânare, povestesc femeile. În curte au fântână, în casă fac focul cu lemne.
Până ca fiica lor să fie victima rasismului în microbuzul școlii, părinții Ionelei spun că s-au simțit discriminați de fiecare dată când au mers la primăria comunei. “Primarul ne zice «iar ați venit la cerșit?» Noi ne-am dus pentru o adeverință”, își amintește tatăl fetei.
Ionela spune că un coleg de clasă i-a zis de mai multe ori „taci, țiganco, nu te mai băga!”, când voia să răspundă la ore. „Și eu puteam să-i zic lui: «român spălăcit!»”. Nu le zicea profesorilor cum o trata colegul, pentru că se gândea că vor ține cu el, zice fata de 13 ani.
“În microbuz, copiii înjură pe geam, scuipă, ies cu jumate de corp pe geam, înjură lumea de pe stradă, și nimeni nu le zice nimic, că sunt români”, povestește Leonardo, verișorul Ionelei, ce se întâmplă în mașina care-i duce pe elevi la școală.
La anul, după ce va termina clasa a VIII-a, Ionela visează să intre la un liceu din București și apoi să se facă make-up artist.
Incidentul de la Petrăchioaia nu e singurul episod rasist legat de transportul public din acest an. La finalul lunii aprilie 2019, o femeie romă cu doi copii mici, veniți de la spital, a fost bătută tot de un șofer, în curtea autogării din Zalău. Ea a sunat la 112, dar poliția nu a intervenit.
Mai mult, obișnuința de a fi tratată cu termeni drept ”cioară” a fost atât de mare, încât mama din Sălaj nu a reclamat decât pasivitatea poliției și nu faptul că i s-a vorbit rasist și a fost jignită la 112, așa cum a dezvăluit recent o investigație publicată în Libertatea, după ce femeia a intrat în posesia înregistrării de la STS, cu ajutorul asociației E-Romnja.
În istoria luptei pentru drepturi egale, incidentele din transportul public au provocat o adevărată schimbare socială încă de acum 60 de ani.
Pe 1 decembrie 1955, Rosa Parks, o americancă de culoare, devenea un simbol al mișcării progresiste când l-a refuzat pe șoferul autobuzului care i-a cerut să elibereze locul în favoarea unui pasager alb. În anumite state din sudul SUA, în anii ‘50 călătorii de culoare puteau sta doar în spatele autobuzelor și erau obligați să cedeze locurile albilor.
Cum Rosa Parks a fost arestată, mulțimi de oameni au refuzat să mai urce în autobuze, acesta fiind începutul a ceea ce avea să fie schimbarea pentru totdeauna a percepției Americii și a lumii în privința felului în care oamenii sunt tratați de Guvern, lege și autorități, indiferent de culoarea pielii, avere, sex sau naționalitate.
