Repere craiovene

De mai bine de un deceniu, Universitatea Craiova e un club care degaja o impresie de epuizare, izvorata dintr-o deziluzie continua, precum o toxina creata de suferinta. Traditia a fost maculata de haul de ura si prostie aparut intre fostele glorii ale unei echipe de vis, care n-au stiut sa-si gestioneze mandria.
Unde e acum scanteia Stiintei? De multa vreme este nicaieri, nu se vede sau se vede cu greu intr-o suma de imperative, in intune-ricul creat din lumina, in vrajba iscata din iu-bire. Ce este acum Universitatea? O jucarie stricata, construita din repere de doi bani si conceputa eronat, incaputa pe mana unui tip controversat, Gigi Netoiu, obisnuit sa sa se descurce conform instructiunilor. Din ce traieste Craiova Maxima? Din momente de cumpana – alimentate de orgolii marunte si de interese meschine – si din amintiri, la care atenteaza una dupa alta minciunile prezentului.
Acestea sunt doar cateva trasaturi ale aceluiasi chip actual. Un chip frivol, pentru ca nu s-a despartit frumos de apoteoza lui, un chip dezradacinat de luciditate, traind in provizorat de o vreme egala cu o eternitatea si platind tribut pentru asta.
Ce ironie a soartei: Craiova e salvata de Mitica Dragomir, distantat de multimi ca sef al unui fotbal indoielnic, si de niste politicieni depasiti de numarul kilogramelor, alergand sa-si imbunatateasca imaginea. A trecut de mult timpul cand in Banie era de bon ton sa se discute cu inversunare povestile fotbalului. Acum, in Piata Prefecturii abia s-a strans o mana de suporteri satui de scenarii, cu bani in buzunar cat de-o bere la halba, emanand trivialitati precum un corp nespalat produce o transpiratie urat mirositoare.
Epopeea insa continua. Zilele trecute ati vazut un nou episod. Vine si urmatorul, fiti pe faza.

Urmărește-ne pe Google News