REPORTAJ VIDEO | Două imagini, două epoci. Un bărbat avea fotografii cu colegii din liceu, din 1981. I-a căutat acum și i-a pozat din nou! Vezi ce a ieșit!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Vârsta dintr-o clipire” este un vernisaj realizat de Andrei Bîrsan, la Casa Filipescu Cesianu. Bărbatul a avut o idee inedită. Pentru că avea nenumărate imagini din liceu, cu colegii din 1981, i-a căutat acum și i-a fotografiat din nou. Bîrsan a creat astfel...un arc peste timp. O istorie surprinsă ...în două fotografii, din două epoci. Atunci și acum!
Cuprins:
El și colegii lui sunt adevărații reprezentanți ai „Generației cu cheia la gât”, cei pe care părinții îi lăsau singuri acasă când plecau la muncă, fără să își facă probleme de năzdrăvăniile pe care urmau să le facă aceștia. Sau de pericolele de pe străzi.
Andrei Bîrsan s-a imortalizat pe el însuși împreună cu alți 18 colegi și profesori ai săi cu ajutorul aparatului de fotografiat transformat într-o mașină a timpului, ce i-a dus către vremuri demult apuse.
Viață de licean în comunism. Fără griji și fără bani!
Pe atunci, tinerii „răzvrătiți” din liceu aveau acele tunsori în formă de ciupercă nucleară, care se terminau la spate într-o chică pe post de fular în zilele friguroase, iar hainele erau ceva mai largi și stăteau pe ei de parcă fuseseră puse la uscat direct pe „T-urile” de care erau prinse sârmele.
Andrei Bîrsan se uită la poza lui din 1981 și începe să râdă.„Poza asta am făcut-o când aveam 16 ani, era în aprilie 1981. E făcută pe strada Franceză. Era un aprozar acolo înainte, înspre Loto Prono, și cred că mâncam ceva, niște cartofi copți sau prăjiți. Și, de aceea, în poza pe care am făcut-o în 2017, am zis să mănânc ceva. Și ce mănâncă omul acum, dacă nu un hotdog”, ne povestește domnul Andrei.
Tinerii de atunci știau să se distreze fără să deranjeze prea multă lume. Iar Andrei Bîrsan și colegii lui chiar au avut o dirigintă, timp de patru ani, care a fost profesoară de matematică, dar despre ea vă vom vorbi într-un material viitor.
„Noi comunismul nu l-am simțit pentru că ne distram, dar mă uitam la părinții mei cât s-au chinuit să aibă grijă de noi, cumpărau mâncare, stăteau la cozi, ne puneau o haină pe noi când ne era frig. În schimb, noi ne vedeam de grijile noastre, iar asta ne făcea tineri fără griji”, spune Andrei Bîrsan.
De la distracția din pauză, la chefurile studențești
„În pauzele dintre ore, dădeam băncile la o parte și jucam ”lapte-gros”. Cel puțin asta făceam noi, băieții, iar catedra cred că și acum are același rol, cel de masă de ping-pong. Am poze și de când eram la practică și jucam fotbal sau ne dădeam cu rolele prin clasă”, ne povestește Andrei.
Acum, la mai bine de 30 de ani de la data când și-a făcut poza, și-a dat jos cheia de la gât, cea reprezentativă pentru o generație, și umblă cu aparatul foto, e drept, mai vintage. Dar pe față poartă același zâmbet năstrușnic, pe care timpul nu a reușit să i-l șteargă.
Vorbește foarte mult și este plin de viață, de parcă expoziția pe care a prezentat-o i-a redat vitalitatea pe care o avea în anii liceului, când era pus tot timpul pe nazbâtii.
„Chefurile de pe atunci erau foarte sărace, noi nu aveam bani. Erau, de exemplu, în Regie, niște oficii și acolo ne distram. Aveam bere Gambrinus, că era lângă noi fabrica, până au demolat-o. Aveam și fete frumoase. Nici nu aveam nevoie de altceva. Mai venea câte unul cu câte un acordeon și așa ne distram. Ascultam ABBA și Bonnie M”, spune domnul Andrei.
Bucureștiul și Revoluția
Fotograful ne arată și străzile din București și facem o comparație „atunci și acum”. „Uitați, Calea Victoriei ce goală era”, ne spune domnul Andrei privind o poză alb-negru cu strada circulată pe atunci doar de câțiva oameni. Mai răsfoiește printre amintirile imprimate pe foaie lucioasă și ne povestește despre fiecare poză câte ceva.
Andrei Bîrsan e fericit pentru că proiectul său s-a bucurat de un real succes. Nu s-a așteptat ca atât de mulți foști colegi să răspundă provocării de a se poza și acum, pentru a vedea diferențele, și a se lăsa năpădiți de amintiri. Unii dintre ei chiar au venit cu copii pentru a le arăta cum era viața înainte.
Alții l-au refuzat pentru că, spune fotograful, acum sunt prea grași sau n-au păr. Sau au amintiri pe care nu vor să le dezgroape.
CITEȘTE ȘI:
O chelneriţă a servit ani de zile un bătrân nesuferit care jignea pe toată lumea. După moartea acestuia, femeia a avut șoc. Nimeni nu se aștepta la asta | VIDEO
