Încă din anii 60, aproape de Piaţa Unirii, din Capitală, apare o zonă unde producătorii de flori vin cu mii de sortinemte de trandafiri, tuberoze, lalele sau garoafe şi le vând romilor florari. Zona a căpătat rapid numele de “piaţă de flori”, unde comercianţii se tocmeau ca la uşa cortului ca să cumpere marfa cât mai ieftin. Fete tinere, frumoase, erau trimise apoi cu braţul plin de flori în centrul Bucureştiului, pe la colţurile clădirilor importante, şi vindeau fir cu fir garoafele sau trandafirii, până la ultimul.

“Prima floare cred că am vândut-o când aveam vreo 18 ani. La Institutul de Ahitectură Ion Mincu, în faţă, pe strada Academiei. Nu m-au trimis părinţii, m-au trimis necesităţile de zi cu zi, ca să câştig bani, să pot să-mi cresc copiii, să fie un trai mai bun. Nu chiar toată lumea practica meseria asta. Erau numai familiile care au mers din moş-strămoş cu branşa asta de florar. Acum, sunt şi arhitecţi care fac meseria asta, şi ingineri, şi bucătari, şi ospătari, toată lumea s-a apucat de meseria asta”, spune Tanţa Buştei, considerată cea mai bătrână florăreasă din Capitală.

Romii sunt foarte buni comercianţi de flori

Tanti Tanţa, aşa cum o ştie toată lumea din piaţă, a început să vândă flori pe la finalul anilor 60. Nu a studiat nici economie, nici matematică, nici sociologie, dar a înţeles că trebuie să cumpere florile ieftin de la producător şi să le vândă mai scump clientului. Şi cât mai repede, pentru că o floare, dacă stă o zi în soare, se ofileşte şi nu o mai ia nimeni nici dacă e plătit.

Recomandări

INTERVIU. Părintele fondator al rockului alternativ sovietic, interzis în Rusia lui Putin, concertează la București: „Oamenii care au declanșat acest război şi-au ieşit din minţi. Sunt ruşinea Rusiei”

De-a lungul anilor, comerţul cu flori a fost dominat de mai multe familii, care au transmis arta ornamentelor florale de la o generaţia la alta, iar fiul Bambinei, probabil cea mai cunoscută florăreasă din România, a fost încununat „Regele Florilor„.

“Să ştiţi că rromii sunt foarte buni comercianţi cu florile, pentru că asta au făcut-o din moşi-strămoşi şi la asta se pricep cel mai bine. Pot să pună mâna românii de un milion de ori pe flori, dar ca noi nu pun, şi e păcat, pentru că am putea face mai mult. Dar dacă nu sunt condiţii, nu avem ce să facem. Bambina a fost cea mai bună prietenă a mea, am fost din aceeaşi generaţie. Acum, a mai rămas Cici, a rămas Oaia, am rămas eu, mai e Doina Vamă, şi mai sunt băieţii ăştia mai tineri, care au început meseria asta după noi”, povesteşte Tanţa, în timp ce stă pe un scaun, la o masă acoperită cu muşama, şi îşi supraveghează florile expuse la intrarea magazinului familiei din Piaţa de Flori.

Tanţa Buştei se numără printre cei mai vechi florari din Bucureşti, alături de alte câteva familii de romi pentru care petalele de trandafiri au adus, în timp, o dulce mireasmă de avuţie şi confort financiar.

După căderea comunismului, autorităţile stabilesc definitiv amplasamentul Pieţei de Flori şi dau dreptul florarilor să îşi amenajeze buticuri. Astfel, Tanţa Buşte, şi alte câteva zeci de familii cu tradiţie în lumea comerţului cu flori îşi deschid una după alta magazine de desfacere, iar Piaţa George Coşbuc devine unică în Bucureşti.

Recomandări

De ce a fost orașul iranian Isfahan ținta atacului atribuit Israelului. Mesajul transmis Teheranului

“Nu doar în Bucureşti, e unică în ţară, nicăieri nu mai găsiţi o asemenea piaţă, unde să se vândă doar flori. Cu toate astea, autorităţile au lăsat de izbelişte totul aici. Nu avem apă, sunt probleme cu energia electrică, e doar o singură toaletă la atâtea sute de oameni. Când vin toţi importatorii care fac afaceri cu România, din Olanda, Turcia, Grecia, Italia, vin în amărâta asta de piaţă, nouă ne e şi ruşine să ne prezentăm în faţa lor”, se plânge Tanţa, gândindu-se la copiii ei şi la generaţiile de florari care vor urma şi care vor abandona această meserie, fiindcă nu au condiţiile necesare.

Tot în Piaţa de Flori şi-a făcut un rost şi “Fane Celofan”, care s-a împrietenit cu toţi florarii şi cu toate florăresele din Bucureşti, fiindcă le poate procura cel mai important element decorativ al unui buchet de flori – ambalajul. De asta i se zice “celofan”, pentru că era singurul mod prin care Ştefan putea fi deosebit de ceilalţi comercianţi cu acelaşi nume.

“Păi, mereu întrebam care Ştefan, care Ştefan? Şi a fost de ajuns să zică cineva «Ăla cu celofane», şi aşa i-a rămas numele «Fane Celofan»”.

De multe ori, florile din import sunt mai ieftine decât cele româneşti

Recomandări

Documentul intern care expune războiul hibrid al Rusiei împotriva Occidentului. Scopul lui Vladimir Putin: „să scoată SUA din joc” și „să distrugă NATO”

Florile, de cele mai multe ori, sunt aduse din import, din Olanda, Belgia, Italia, Grecia sau Turcia, fiindcă sunt mai ieftine decât cele produse în România.

“De multe ori, florile din Olanda sunt mai ieftine ca astea din România. Sunt mai profitabile, pentru că, la noi, producătorii sunt cam sărăcuţi, nu prea au posibilităţi financiare, nu au tehnica de acolo, pentru că acolo e ţara florilor. Dacă iau o lalea din Olanda cu 10 lei, aici o dau cu 13 lei”, mai spune femeia, care are deja aproape 50 de ani de când vinde flori în Capitală.

Din această piaţă se aprovizinează toţi artiştii care fac decoraţiuni din flori, tot aici vin şi bărbaţii care vor să ducă persoanei iubite un buchet impresionant de flori, iar Tanţa Buştei se trezeşte de câteva ori pe săptămână la ora două noaptea pentru a primi “marfă proaspătă”, adică tone de flori aduse cu TIR-ul din toate colţurile lumii. Apoi, vinde firul cu 5-10-20 de lei, în funcţie de floare, iar coşurile cu aranjamente florale, cu 30-40-50 de lei, în funcţie de complexitatea decoraţiunilor.

REPORTAJ VIDEO: Istoria Pieţei de Flori, spusă de cea mai bătrână florăreasă. Tanţa Buştei, prietenă cu Bambina şi Fane Celofan

Știri mondene

Știri România