„Rușii nu vor fi niciodată în siguranță în Herson”. O armată secretă ucraineană sabotează ocupația și pregătește contraofensiva Kievului în regiune

În timp ce trupele ucrainene își intensifică loviturile asupra Hersonului, dând astfel startul unei contraofensive în regiune, o altă forță acționează în paralel. Este vorba despre armata ascunsă a Ucrainei, o rețea de agenți și informatori care operează în spatele liniilor inamice.

Nikolaiv, prima localitate importantă controlată de ucraieni la vest de Herson, orașul ocupat de Rusia, a devenit cartierul general al partizanilor pe frontul de sud.

În zonă, autoritățile ucrainene au instalat panouri publicitare gigantice care înfățișează o figură fără chip, cu cagulă, alături de un avertisment: „Herson: Partizanii văd totul”. Panourile au rolul de a-i intimida pe ocupanții ruși din regiune și de a ridica moralul celor aflați acum sub controlul lor.

Pregătirile pentru ocupație au fost făcute în avans. Cu puțin timp înainte de debutul războiului, Ucraina și-a întărit forțele speciale, în parte pentru a construi și gestiona o astfel de mișcare de rezistență.

Kievul a publicat chiar și o broșură în care i-a învățat pe ucraineni, militari sau oameni obișnuiți, cum să fie buni partizani. Viitorii disidenți au învățat astfel cum să organizeze acte subversive: să taie cauciucurile mașinii ocupanților, să toarne zahăr în rezervor sau pur și simplu să refuze ordinele primite la locul de muncă. „Fii morocănos”, era una dintre sugestii.

Cei care participă la această mișcare de rezistență sugerează că ea este extinsă. „Nu este un singur grup, este o rezistență totală”, explică pentru BBC un bărbat sub numele de Sașa, un ucrainean din zonă, care a folosit acest nume fictiv pentru a-și acoperi identitatea reală.

Echipa de informatori a lui Sașa are un rol activ și foarte important în economia conflictului: urmărirea mișcărilor trupelor rusești în interiorul orașului Herson.

„Să zicem că ieri am văzut o nouă țintă, atunci trimitem asta la armată și într-o zi sau două a dispărut”, spune el, în timp ce arată câteva clipuri primite de la informatori din regiunea Herson.

Unul dintre aceste clipuri este de la un bărbat care a trecut cu mașina pe lângă o bază militară și a filmat vehiculele rusești, altul provine de la o cameră de supraveghere care a surprins camioanele militare ale ocupanților, inscripționate cu litera „Z”.

Sașa spune pentru BBC că „agenții” sunt ucraineni „care nu și-au pierdut speranța în victorie și care doresc ca țara noastră să fie eliberată”. „Bineînțeles că le este frică”, spune el, „dar a-și servi țara este mai important”, asigură omul.

„O chestiune de noroc”

Alături de Sașa lucrează o echipă care trimite drone în Herson, cu scopul de a repera ținte pentru loviturile forțelor ucrainene. Toți sunt civili, nu soldați, toți sunt voluntari și strâng fonduri pe rețelele sociale pentru a-și plăti echipamentul scump.

Omul care îi conduce cultiva plante decorative înainte de război. Serhii spune că s-a alăturat luptei pentru eliberarea sudului țării după ce a văzut cadavrele civililor executați în Bucea. „Nu am putut să mai stau acasă după aceea”, spune el. „Nu știam ce altceva aș putea face sau la ce m-aș putea gândi, în timp ce acest război continuă”, adaugă omul.

Activitatea pe care a ales-o este însă extrem de periculoasă. Echipa sa de patru persoane este bombardată de ruși de fiecare dată când pleacă într-o nouă misiune.

„Știu că, într-o anumită măsură, este o chestiune de noroc”, spune Serhii, în timp ce ridică din umeri. „Dar dacă mi se va întâmpla ceva, atunci voi ști că a fost pentru un scop”, adaugă el.

Scopul partizanilor este cel de a lupta pentru a împiedica o permanentizare a controlului Rusiei asupra Hersonului. Una dintre ținte este blocarea unui referendum pe care rușii plănuiesc să-l organizeze în regiune pentru a oferi o justificare unei eventuale anexări a teritoriului.

Moscova a introdus deja rubla și propriile rețele de telefonie mobilă în regiune și își pompează propaganda de pe canalele de televiziune de stat în casele ucrainenilor. Jurnaliștii locali fie au fugit, fie s-au ascuns.

Șeful interimar al regiunii Herson, Dmitro Butrii, acum exilat la Nikolaiv, insistă că un vot privind aderarea la Rusia ar fi un simulacru, un „fals total” care nu poate fi recunoscut de niciun guvern „civilizat”.

Doar că acest lucru nu ar conta prea mult în ochii Moscovei. Pentru Rusia, regiunea este strategică. Este sursa de apă pentru Crimeea, pe care a anexat-o în mod ilegal în 2014, și ultima secțiune a unui „pod terestru” care leagă Rusia de peninsulă.

Liderii locali care s-au aliat cu Rusia au devenit ținta tentativelor de asasinat

Nu toți ucrainenii sunt înrolați în rezistență, firește. De fapt, unii localnici au schimbat tabăra pentru a-i ajuta pe ruși. Prin urmare, echipa lui Sașa construiește o bază de date cu acești „colaboratori”, folosind informații din interior. „Asta pentru ca nimeni să nu poată pretinde mai târziu că a făcut parte din rezistență”, explică el.

Lista este folosită de asemenea pentru intimidare. Partizanii sunt încurajați să lipească afișe amenințătoare în fața caselor colaboratorilor, cu desene care includ chipul persoanei și un sicriu, sau un afiș cu cuvântul „Wanted” (căutat) care oferă recompense mari pentru moartea lor. Apoi, activiștii fotografiază rezultatele pentru a le trimite lui Sașa.

În acest timp, disidenții din Herson reușesc să lase mesaje de protest pe ziduri, în care se pronunță împotriva referendumului sau a ocupației.

„Asta arată cât de mulți oameni nu se tem: într-un oraș cu patrule militare peste tot, reușesc să tipărească pliante și apoi să se plimbe cu lipici la ei, când ar putea fi opriți în orice moment și lucrurile s-ar putea termina foarte rău”, observă el.

A existat deja și un val de tentative de asasinat împotriva celor care s-au alăturat rușilor. Un blogger a fost împușcat, un oficial din administrația instalată de ruși a fost ucis, iar alții au fost răniți în atacuri cu mașini capcană. Cele mai proeminente figuri locale care au trecut de partea ocupanților poartă acum veste antiglonț în mod obișnuit.

Oamenii cu care au vorbit jurnaliștii BBC asigură că nu au nicio legătură cu atacurile, dar nici nu au simpatie pentru cei vizați.

„În afară de trădător și gunoaie, nu am alte cuvinte pentru ei”, spune Sașa. „Sunt dușmanii noștri”, concluzionează el.

Forță și frică

La luni de zile de la debutul invaziei, Vladimir Putin continuă să susțină că războiul este de fapt o operațiune de „eliberare”. Dar în Herson, trupele sale conduc prin forță și frică, scrie BBC.

De când forțele rusești au ocupat regiunea în martie, sute de persoane au fost reținute, multe dintre ele fiind torturate. Unii au dispărut. Alții au fost descoperiți morți.

Surse din oraș spun că soldații patrulează pe străzi și opresc autobuze la întâmplare, pentru ca toți cei aflați înăuntru să fie verificați. Cel mai vag semn că susții guvernul de la Kiev, un mesaj sau o fotografie pe telefon, îți poate aduce arestarea.

Oleh, un membru al rezistenței, le spune jurnaliștilor BBC că a îndurat nenumărate bătăi din partea anchetatorilor ruși, că a avut șapte coaste rupte, iar trei nu s-au vindecat încă. El a fost martor la torturarea unui alt prizonier, Denis Mironov, care a murit apoi în custodia rușilor.

Oleh vorbește cu detalii înfiorătoare despre ce s-a întâmplat după 27 martie, când el și Denis au fost răpiți de pe stradă: bătăi constante în primele ore, șocuri electrice, sufocare și amenințări cu moartea. Este sigur că anchetatorii săi erau membri ai FSB, serviciul de securitate al Rusiei.

La un moment dat, moralul său s-a prăbușit așa de rău încât a luat în considerare posibilitatea de a-și pune capăt zilelor, atacând un gardian, pentru ca acesta să îl împuște.

„Căutau naziști, așa că m-au bătut pentru că eram chel. Au socotit că au prins un nenorocit de nazist”, explică el. „Când m-au dezbrăcat, au văzut că aveam chiloți cu Simpsons, așa că au spus că sunt agent american și m-au pedepsit pentru asta”, mai spune omul.

Cu o lună mai devreme, când rușii au invadat, Oleh și Deis se înrolaseră în apărarea teritorială, armata voluntară a Ucrainei. Dar o mare parte din armată s-a dizolvat, odată cu primele explozii, iar forțele rămase în Herson au fost rapid copleșite. Așa că bărbații au devenit partizani, lucrând împotriva rușilor din interior.

„Obțineam informații cu privire la locul unde se aflau forțelor lor și în momentul în care se deplasau, noi le transmiteam armatei”, explică Oleh, adăugând că a fost implicat în mult mai multe activități despre care nu poate vorbi.

Un alt partizan spune că a ajutat forțele ucrainene să scape peste râul Nipru, atunci când au fost încercuite. Și că a furat arme de la ruși. „O să vă spun restul când vom câștiga”, râde el.

Denis, un bărbat în vârstă de 43 de ani, avea o soție și un fiu și o afacere cu fructe și legume înainte de război. După invazie, el a început să conducă o dubă cu pâine prin Herson, împărțind alimente și adunând informații din orașul ocupat. În același timp, el și Oleh strângeau arme, pregătindu-se să se alăture bătăliei de eliberare a orașului imediat ce Ucraina va lansa contraofensiva pe care toată lumea o așteaptă.

În schimb, cei doi bărbați au fost reținuți și torturați. Denis a fost cel care a avut cel mai mult de suferit, fiind bătut violent încă din primele zile.

„Era clar că plămânii îi fuseseră perforați și că fusese rănit foarte grav”, spune Oleh. „Dar dacă ar fi fost ajutat la timp, moartea lui ar fi putut fi evitată. Este îngrozitor”, adaugă el.

Pe 18 aprilie, cei doi au fost transferați într-o unitate din Crimeea, iar a doua zi, Denis a fost în sfârșit dus la un spital militar, unde Oleh era sigur că se va recupera. Familia lui Denis Mironov a aflat de moartea acestuia cu o lună mai târziu, când trupul bărbatului a fost returnat în Ucraina.

„Rușii pot cuceri pământul, dar nu și oamenii”

Mulți oameni au părăsit Hersonul la scurt timp după ce rușii au preluat controlul. Recent, guvernul de la Kiev i-a îndemnat și pe alții să plece din regiune, avertizând că o operațiune militară de recucerire a regiunii este iminentă. Dar nu este ușor să ieși de acolo.

Oficialii ruși limitează numărul de vehicule care traversează linia frontului și permit doar o singură rută spre zonele controlate de Ucraina, drumul care se îndreaptă spre nord, spre Zaporijie.

Punctele de control de pe drum împiedică trecerea bărbaților ucraineni care ar putea lupta în război. Chiar și femeile și copiii se confruntă cu săptămâni întregi de așteptare pentru locuri în autobuzele de evacuare, gratuite. Alternativ, ar putea plăti o taxă exorbitantă pentru un loc într-o mașină privată. Dar sute de persoane continuă să fugă în fiecare zi.

Pericolul reprezentat de bombardamente a crescut în ultimele zile, de ambele părți ale liniei de front din sud. În Mikolaiv, ținta frecventă a atacurilor rusești, zilele încep de obicei cu explozii începând cu ora 4 dimineața. Dar și atacurile ucrainene au crescut în intensitate, mulțumită armelor mai puternice furnizate de Occident.

Locuitorii din orașul Herson au observat numeroase lovituri asupra depozitelor rusești de muniție. Podurile de peste Nipru, inclusiv cel de la Antonivskii, au fost de asemenea lovite de mai multe ori. Momentul ofensivei pentru recucerirea orașului Herson s-ar putea apropia.

Sașa crede că mulți dintre cei care au rămas în oraș sunt gata să să lupte. Localnicii care au vorbit cu jurnaliștii BBC par să confirme acest lucru, spunând că sprijinul pentru regimul rusesc este minim, iar perchezițiile, reținerile și bătăile din ultimele luni l-au redus și mai mult.

„Când armata va începe să invadeze, atunci oamenii vor fi pregătiți și vor ajuta”, asigură Sașa.

După propria sa experiență brutală din arest, Oleh s-a întors deja pe frontul de sud pentru a lupta pentru orașul său natal, alături de armata de partizani din Ucraina.

„Ei pot cuceri pământul, dar nu și oamenii”, spune el. „Rușii nu vor fi niciodată în siguranță în Herson, pentru că oamenii nu i-au vrut acolo. Nu îi vor accepta”, mai spune el.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE