Satul decimat de un criminal necunoscut
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Intre 1992 şi 1999, in cătunul Sălcuţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, un asasin cu sange rece a luat viaţa a nouă oameni. Nici pană azi, la 10 ani de la ultima crimă, nimeni nu a plătit pentru asta
La cât de izolat este de restul lumii, satul Sălcuţa (judeţul Bistriţa-Năsăud) poate să dispară în somn şi nu ar auzi nimeni de el decât la primăvară, după dezgheţ şi hibernare. Probabil la fel a gândit şi criminalul care, vreme de 7 ani, între 1992 şi 1999, a omorât nouă suflete nevinovate, şapte femei şi doi bărbaţi, ridicând deasupra Sălcuţei un blestem greu şi de nepătruns. Astăzi, la 10 ani de la ultima crimă, înfruntând teroarea memoriei şi absenţa vinovatului, în sat au mai rămas doar 80 de ţărani, care n-au de ales şi merg mai departe, uitându-se însă mereu în urmă, cu lacrimi în ochi şi cu inima strânsă.
Dacă n-ai şti ce au pe suflet oamenii din Sălcuţa, ai zice că de aici se trage eternitatea. Câinii latră decent, în surdină, păsările fredonează refrene de oraş, casele se bucură timid de flori, animalele rumegă liniştite, la trecerea timpului. Doar oamenii lipsesc din cadru. De fapt, nu lipsesc, ci doar se ascund, fie după perdele, fie după cuvinte, fie după raportul iniţial al Poliţiei, care îl găsise responsabil de cinci din cele nouă crime comise pe Francis Trombiţaş (73 de ani), un cioban care muncea cu ziua prin curţile sătenilor. Numai că justiţia română, printr-o sentinţă definitivă, l-a declarat nevinovat, în primăvara acestui an, pe Trombiţaş, care a apucat să se bucure de verdict doar câteva luni, murind la sfârşitul lunii trecute. În urma lui, a rămas o mână de ţărani şi mai zbuciumaţi, răvăşiţi de lipsa unui răspuns necesar şi suficient.
“Noi am fost sat mare şi mândru, dar lumea a plecat puhoi după ce au început să moară oamenii pe capete şi nimeni nu ne spunea cine i-a ucis!”, ne lămureşte din spatele unui pridvor înalt, Ioan Mărginean, un bătrân singur, de 71 de ani, care ştie multe şi care n-a uitat că tot satul a fost testat atunci, în anchetă, la detectorul de minciuni. “Acu’ mai suntem doar vreo 80, risipiţi în 60 de case, dar ne-am luat toţi telefoane mobile şi nu mai ne e teamă, că sunăm
degrabă la 112!”, râde nea Ion, dar se vede că nu e râsul lui.Maria Cătinean (74 de ani), mamă şi bunică de nădejde, a ieşit în poartă să ne spună, cu voce domoală, de înşirat poveşti, că Dumnezeu le rezolvă pe toate: “Maică, eu nu cred că Trombiţaş a omorât pe cineva, că-l ştiu bine, că doar a muncit şi la mine în casă. Dar Dumnezeu e mare şi are El grijă de tot. Poate nu vrea să ne spună nouă, în viaţa asta, cine i-o omorât pe oamenii ăia, dar o să plătească până la urmă criminalul, o să vedeţi! Cum de ne-a ales taman pe noi, să ducem o asemenea cruce? N-o văzut că abia ne umplem zilele?”. Parcă auzind oftatul bătrânei, biserica satului începe să bată din clopot, a jale şi-a pustiu. Pentru 80 de suflete strânse sub dealul ălcuţei se anunţă o nouă iarnă fără visuri.
«Mă rog să intre la vecin, nu la mine»
“Ce putem să facem dacă vine iar criminalul? Mă rog să intre dincolo, la vecin, nu la mine în curte”, aruncă o vorbă-n drum şi Vasile Câmpean (63 de ani), care îl acuză de lucruri necurate pe Francis Trombiţaş. Are şi un motiv întemeiat: în grădina din spatele casei, printre coceni, acum 15 ani i-a “răsărit” o cruce, în amintirea a două dintre victimele ucigaşului din Sălcuţa, omorâte chiar acolo, în livadă.
Misterul s-a adâncit odată cu dispariţia lui Francis Trombiţaş, cel acuzat de 5 dintre cele 9 crime
«Ucigaşul» a murit în libertate
Anchetat pentru uciderea a cinci oameni, ciobanul Francis Trombiţaş şi-a trăit ultimii 10 ani de viaţă în interogatorii chinuitoare, pentru ca apoi, bântuit de boală, poate şi de fantome, să se stingă mut, pe patul său de acasă.
Pe Trombiţaş, ciobanul satului, nimeni nu-l pusese iniţial pe lista suspecţilor. Firele au dus însă la el pe 18 octombrie 1999, după uciderea fostei sale cumnate, Victoria Trombiţaş, găsită strangulată cu un ciorap de nylon. După ce au pus mâna pe posibilul asasin, anchetatorii l-au înfundat, legându-l de alte patru crime din trecut, pe baza observaţiei că victimele fuseseră strangulate în acelaşi mod. În timpul interogatoriilor, Francis a recunoscut tot. Că în noaptea de 24 spre 25 martie 1992 a violat-o şi a strâns-o de gât pe Domniţa Macarie, după care l-a lovit în cap pe vecinul Ioan Frătean, care văzuse grozăvia. Mărturisirile au continuat.
În seara de 27 februarie 1994, criminalul a încercat să o violeze pe Elena Conţ. Cum aceasta s-a împotrivit, a lovit-o şi a strangulat-o, după care a ucis-o şi pe Anica Rus, care devenise martor incomod al crimei. Tabloul ororilor se completase cu portretul complet al ucigaşului. Numai că în scenă apare unul dintre fiii lui Francis Trombiţaş, Alexandru, care e convins că tatăl său e nevinovat. Acesta le cere anchetatorilor o probă concretă care să-l incrimineze. Un fir de păr, o amprentă, o analiză ADN, orice.
Cum aceştia nu posedau aşa ceva, lupta lui Alexandru capătă sens. Mai mult, tatăl său îi spune că a fost forţat să dea toate declaraţiile, să participe la reconstituirea crimelor, că a fost îndopat cu medicamente care i-au provocat stări halucinogene. De altfel, bătrânul a paralizat pe parcursul celor 11 luni de închisoare, fiind eliberat pentru tratament. Între timp, Alexandru Trombiţaş a ajuns până la Înalta Curte de Casaţie care, în mai 2009, l-a achitat pe Francis Trombiţaş, din lipsă de probe.
Prin intermediul fiului său şi al avocatului, bătrânul a dat în judecată statul român şi a cerut daune morale de 5 milioane de lei pentru perioada cât a stat în închisoare. Nu a mai apucat să afle deznodământul poveştii. La 73 de ani, paralizat şi incapabil să mai comunice cu cei din jur, ciobanul s-a dus la sfârşitul lunii trecute din această lume. Dacă spre rai sau spre iad, doar morţii de la Sălcuţa ne-ar mai putea spune.
Un suspect din Sălcuţa a plecat în străinătate
Francis Trombiţaş nu a fost singurul suspect al crimelor de la Sălcuţa, conform unuia din numerele ziarului “Gazeta de Bistriţa”, apărut în octombrie 1999. “Printre suspecţi a fost şi Viorel Salvan, un individ blond, care a dispărut. În mâna Domniţei Macarie a fost găsit un smoc de păr blond, despre care anchetatorii au stabilit că femeia, înainte de a muri, şi l-ar fi smuls singură din cap. Dar Domniţa Macarie, o femeie în vârstă, avea părul aproape alb, nu era blondă.
Bătrânii povestesc că Salvan o ameninţase de mai multe ori pe Domniţa, deoarece femeia i-ar fi dat în vileag anumite furtişaguri pe care el le comisese”, a relatat ziarul bistriţean. Un alt suspect a fost un tânăr, Marton Blaj, care ar fi avut câteva tentative de viol, reclamate de câteva femei în vârstă. Cum nu s-a găsit nici o probă împotriva sa, Blaj a fost lăsat în pace, iar de câţiva ani a plecat la muncă în străinătate.
