Serviciile secrete din România de după 1990. „Doi și-un sfert”, serviciul secret al MAI, folosit ca poliție politică împotriva lui Corneliu Coposu și a opozanților noului regim
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Serviciul secret al Ministerului de Interne, cunoscut popular ca „Doi și-un sfert”, a fost creat în februarie 1990. Denumit Serviciul pentru Paza Obiectivelor de Interes Politic (cu indicativul UM 0215), instituția era subordonată direct ministrului de Interne. Crearea serviciului s-a bazat pe același pretext ca și în cazul celorlalte servicii secrete, și anume de a umple vidul lăsat de dizolvarea Securității, fiind reorganizat ulterior din cauza controverselor de spionaj politic.
Cuprins:
- Mitingurile care au speriat puterea
- Fantoma Securității de la Doi și-un sfert
- Golaniada și Mineriada
- Dosarul Mineriadei, un eșec judiciar
- De la Viagra ilegală la escrocherii bancare
- Doi și-un sfert, mai tare ca SRI
- Prima mare reformă și „Vulpea” de la Doi și-un sfert
- Cele mai scurte mandate la șefia instituției
- Șamanul de la Doi și-un sfert
- Foști SRI-iști puși la conducere
- Noua reformă și remilitarizarea
De fapt, decizia înființării „Doi și-un sfert” a fost grăbită din cauza evenimentelor din 12, respectiv 28 și 29 ianuarie 1990, iar noul serviciu secret a fost construit tot pe baza fostei Securități.
Mitingurile care au speriat puterea
Ziua de 12 ianuarie fusese decretată zi de doliu național în memoria victimelor Revoluției din Decembrie 1989. Adunarea din Piața Victoriei (în fața sediului Guvernului) s-a transformat rapid într-un protest masiv anticomunist și împotriva noilor lideri. Mulțimea a cerut scoaterea în afara legii a Partidului Comunist Român (PCR), reintroducerea pedepsei cu moartea pentru persoanele vinovate de reprimarea Revoluției și îndepărtarea foștilor activiști comuniști din conducerea statului. Sub presiunea protestatarilor care încercau să forțeze intrarea în clădire, liderii CFSN au cedat pe moment, acceptând cererile, care au fost anulate însă în ziua următoare, pe 13 ianuarie.
Apoi, în ziua de 28 ianuarie, partidele politice de opoziție proaspăt reînființate (PNȚ-CD, condus de Corneliu Coposu, și PNL, condus de Radu Câmpeanu) au organizat un miting de amploare în Piața Victoriei. Protestul a izbucnit ca reacție la decizia FSN de a se transforma din organ provizoriu de stat în partid politic și de a candida la alegerile generale, încălcând promisiunea inițială de a nu participa la competiția electorală. Conducerea FSN a replicat prin mobilizarea susținătorilor săi. Mii de muncitori de la marile platforme industriale bucureștene (IMGB, ICTB etc.) și primul grup de mineri sosiți din Valea Jiului au ocupat Piața Victoriei. Aceștia au devastat sediile PNȚ-CD și PNL, precum și redacțiile unor ziare independente. Liderul PNȚ-CD, Corneliu Coposu, a trebuit să fie evacuat de la sediul partidului sub protecția armatei, cu un vehicul blindat.
Aceste confruntări violente au demonstrat lipsa de informații operative a noilor lideri, ceea ce a dus la crearea UM 0215 chiar la începutul lunii februarie 1990.
Fantoma Securității de la Doi și-un sfert
UM 0215 a fost înființat la inițiativa viceprim-ministrului de atunci, Gelu Voican-Voiculescu. În procesul de construcție a Doi și-un sfert, Voiculescu a fost consiliat de fostul general de Securitate Nicolae Doicaru şi de colonelul Viorel Tache.
Nicolae Doicaru a fost directorul Direcției de Informații Externe a Securității Statului din 1959 până la fuga lui Pacepa, în anul 1978, când și-a pierdut toate funcțiile deținute. Pacepa susținea că, imediat după revoluție, generalul Doicaru s-a prezentat în uniforma de general și cu toate decorațiile pe piept în fața conducerii Frontului Salvării Naționale și s-a oferit să creeze „un nou serviciu de spionaj, mai bun decât tot ce a avut România până acum". Nicolae Doicaru a murit în februarie 1990 la o partidă de vânătoare, fiind împușcat de un glonț, deși toți participanții la vânătoare aveau cartușe cu alice. Dosarul său a fost clasat după ce s-a stabilit că a fost o „sinucidere prin împușcare".
Colonelul Viorel Tache a lucrat la UM 0920 (fosta Direcție de Informații Externe) și apoi la Securitatea Municipiului București, la „Serviciul de înscrisuri periculoase”. După revoluție, Tache a devenit consilierul personal al viceprim-ministrului Gelu Voican-Voiculescu.
Așa se explică de ce majoritatea cadrelor UM 0215 erau lucrători de la Securitatea Municipiului Bucureşti şi de la fosta Direcţie a IV-a din cadrul Departamentului Securității Statului (DSS). Pe lângă aceștia, au mai fost încadrați individual ofițeri din alte structuri desființate ale Securității, revoluționari și civili. Mulți cred că indicativul 0215 vine de fapt de la 02IV, adică a doua Direcție a IV-a.
UM 0215 a fost structurată pe două secțiuni, una de informaţii și alta de protecție a cadrelor. Divizia de informații era condusă de colonelul Ion Condoiu (provenit tot de la Securitate) şi era împărțită, la rândul ei, în trei servicii: Serviciul de luptă şi intervenţie antihuliganică, Serviciul delincvenţă şi parazitism şi Serviciul de supraveghere a partidelor politice.
Misiunea oficială a UM 0215 a fost protecția cadrelor și a structurilor din cadrul Ministerului de Interne (MAI), prevenirea scurgerilor de informații și protecția informativă. Însă, nu întotdeauna „Doi și-un sfert” a avut doar aceste îndeletniciri, în primii ani depășindu-și cu mult atribuțiile, semănând mai mult cu fosta Securitate. Așa că, încă de la înființare, UM 0215 a fost implicată în acțiuni de poliție politică, de intimidare a opoziției politice și a tuturor celor care nu erau pe placul noii Puteri, în fenomenul „Piaţa Universităţii” şi în mineriade. După evenimentele din 13–15 iunie 1990, UM 0215 a fost supus primei reforme, iar Serviciul de Supraveghere a Partidelor Politice a fost desființat.
Toate acestea s-au putut întâmpla pentru că, spre deosebire de SRI sau SIE, UM 0215 nu era supusă controlului unei comisii parlamentare dedicate, raportând direct ministrului de Interne și având o autonomie operațională uriașă.
Ca un detaliu, tot în 1990, penitenciarele au fost trecute din subordinea Ministerului de Interne în cea a Justiției. Odată cu această mutare, Serviciul Protecție Penitenciare din cadrul UM 0215 a devenit Serviciul Independent Operativ (SIO), în componența Direcției Generale a Penitenciarelor (din cadrul MJ), care mai târziu se va numi SIPA. Prin urmare, UM 0215 a stat și la baza SIPA, cunoscut și ca serviciul secret al Ministerului Justiției.
Golaniada și Mineriada
Utilitatea „Doi și-un sfert” pentru noul regim s-a văzut imediat după înființarea acesteia, implicându-se în fenomenul Piața Universității și în Mineriada din 13-15 iunie 1990. În timpul manifestațiilor maraton din Piața Universității („Golaniada”), cadrele UM 0215 au acționat acoperit în rândul mulțimii. Aceștia au identificat liderii studenților și ai opoziției (cum ar fi Marian Munteanu), au realizat fotografii, înregistrări audio-video și fișe de urmărire operative. Documentele din Dosarul Mineriadei arată că lucrători ai UM 0215 au fost implicați în acțiuni menite să escaladeze violențele în ziua de 13 iunie. Infiltrați din structură au participat sau au incitat la incendierea autobuzelor poliției și la atacarea sediilor Ministerului de Interne și SRI, creând imaginea unei „rebeliuni fasciste” pentru a justifica intervenția în forță și aducerea minerilor.
În rechizitoriul Secției Parchetelor Militare cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990, UM 0215 este amintit de mai multe ori. Se face referire la notele informative și informațiile pe care le întocmeau cadrele militare din Ministerul de Interne, în special cele ale UM 0215, care ajungeau la președintele CPUN, Ion Iliescu, și la prim-ministrul Petre Roman.
Martori audiați în dosar, ofițeri din cadrul serviciului tehnic al UM 0215, au declarat că s-a efectuat o înregistrare permanentă a activităților din Piața Universității, fiind folosite camere de luat vederi amplasate în Hotelul Intercontinental. Aceștia au mai declarat că au fost trimiși de conducerea unității în timpul manifestațiilor pentru a culege informații cu privire la posibile atacuri asupra sediilor Ministerului de Interne (precizând, însă, că nu au reieșit astfel de informații în acea perioadă). Relatările lor au mai evidențiat că apoi, deși aveau loc acțiuni violente împotriva sediului Ministerului de Interne și a autovehiculelor din zonă, nu au fost solicitați să intervină în vreun fel, ci pur și simplu au plecat acasă. Tot din rechizitoriu reiese că adjunctul șefului serviciului secret al ministerului UM 0215, colonelul Tache, participa frecvent în cabinetul ministrului de Interne, alături de viceprim-ministrul Gelu Voican-Voiculescu, la discuțiile legate de evacuarea fizică a manifestanților.
Episodul incendierii autobuzelor MI din timpul mineriadei este menționat pe larg în rechizitoriu. Procurorii militari tratează incendierea autobuzelor ca pe o acțiune de diversiune, de auto provocare orchestrată de autorități pentru a crea imaginea unui haos extrem și pentru a justifica represiunea. Principalele mențiuni sunt legate de comunicatul citit de Ion Iliescu la Televiziune în seara de 13 iunie 1990, când a susținut public că „indivizi cu cuțite și sticle incendiare, extrem de violenți [...] au incendiat autobuze și camioane ale poliției”.
În document este retranscrisă și discuția purtată prin stație între generalii Corneliu Diamandescu și Mihai Chițac, în care se afirmă explicit: „Vă rog să-l informați pe domnul președinte. Dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înțelegerea. Vă rog să informați.”. Iar martorii oculari au declarat că au văzut în interiorul unui autobuz un civil îmbrăcat deosebit (pe care l-au identificat ca fiind polițist) care aprindea cu bricheta un pachet de șervețele și îl arunca pe scaune, sau că au văzut un jandarm care avea în mână un cocktail Molotov cu care a incendiat autobuzul.
După evacuarea violentă a Pieței Universității, peste 1.000 de persoane au fost reținute ilegal la unitățile militare de la Măgurele și Băneasa. Cadrele UM 0215 au participat direct la trierea, interogarea, abuzarea fizică și întocmirea dosarelor penale fabricate împotriva protestatarilor.
Dosarul Mineriadei, un eșec judiciar
La 36 de ani de la evenimentele sângeroase din 1990, Dosarul Mineriadei rămâne blocat, fără niciun verdict la orizont.
Deși ancheta fusese refăcută de Parchetul Militar în aprilie 2025, aducându-i din nou în fața Înaltei Curți pe Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu și Virgil Măgureanu (inculpați pentru infracțiuni contra umanității), decesul fostului președinte Ion Iliescu a schimbat datele problemei. Procedural, instanța a fost obligată să dispună încetarea procesului penal în cazul său.
Lovitura de grație a venit însă în aprilie 2026, când instanța supremă a decis, pentru a patra oară, restituirea dosarului la Secția Parchetelor Militare. Judecătorii au constatat noi neregularități grave în instrumentarea anchetei și întocmirea actului de acuzare.
În concluzie, după aproape patru decenii, anchetarea Mineriadei se lovește de un nou zid, iar procesul ajunge pe masa procurorilor pentru a fi reluat, practic, de la zero.
De la Viagra ilegală la escrocherii bancare
„Doi și-un sfert” este instituția informativă care, de-a lungul timpului, a avut cei mai mulți șefi, mulți dintre ei fiind implicați în diverse scandaluri sau chiar cercetați penal.
Primul șef al UM 0215 a fost colonelul Florin Calapod, care a provenit și el tot de la Direcţia a IV-a a Securității. El fusese trecut în rezervă înainte de 1989 pentru neglijență în serviciu. Dar, fiind apropiat de colonelul Viorel Tache, a fost reactivat în fruntea UM 0215. Florin Calapod, care a mai folosit numele conspirative de Florin Cristescu sau Ion Cristescu, a decedat în 2003.
Fostul securist Florin Calapod, primul șef al Doi și-un sfert, a fost trecut în rezervă și eliberat din funcție în iunie 1991, pe fondul unor fricțiuni din Ministerul de Interne. La sfârșitul anilor '90, Calapod s-a implicat în niște afaceri dubioase cu firme americane şi australiene, care distribuiau ilegal Viagra prin Internet. Cazul a intrat atunci și în atenția FBI.
Declinul adjunctului său, Viorel Tache, și el fost securist și unul dintre artizanii Doi și-un sfert, a început mai devreme, el părăsind UM 0215 în octombrie 1990. Însă, ulterior, deși nu mai activa direct în serviciul secret, Tache a păstrat legături strânse cu Ministerul de Interne, ajungând chiar șef al Cancelariei MAI în timpul mandatului ministrului Gavril Dejeu (1996–1998).
După ieșirea din UM 0215, Viorel Tache s-a remarcat printr-o serie de afaceri controversate, de la privatizarea ilegală a tipografiei destinate UM 0215, până la credite neperformante la Bancorex și Bankcoop, leasinguri de combine agricole John Deere și împrumuturi prin omul de afaceri Alexandru Răducan (escrocul de la firma SANCA care s-a aflat pe locul doi în topul celor mai mari datornici ai Bancorex și tovarășul lui Cătălin Botezatu).
Doi și-un sfert, mai tare ca SRI
După ce Calapod a fost mătrășit de la UM 0215, a urmat o perioadă incertă dominată de lupte interne pentru putere. Iar până ce Dan Gheorghe a preluat șefia, instituția a fost condusă de interimari.
Cert este că Dan Gheorghe a devenit șeful UM 0215 în toamna anului 1993. După ce a absolvit, în 1969, Şcoala de Ofiţeri a Ministerului de Interne, Dan Gheorghe a fost încadrat în Securitate, la UM 0800 Bucureşti. Iar în decembrie 1989, maiorul Dan Gheorghe era locţiitor cu probleme informative al şefului USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă din cadrul Securității). După înfiinţarea SRI, în martie 1990, a fost numit şef al Brigăzii Antiteroriste din cadrul SRI. Apoi, în 1992, Gheorghe a primit o funcție de conducere în cadrul SIE. În perioada în care a fost condusă de Dan Gheorghe (1993 - 1997), UM 0215 a fost implicată în mari scandaluri de corupţie cum ar fi Țigareta, afacerea Jimbolia sau jefuirea Bancorex. De altfel, Dan Gheorghe a fost și el beneficiar de credite preferenţiale care au pus umărul la devalizarea Bancorex. În anul 1997, președintele Emil Constantinescu l-a trecut în rezervă, dar a fost reactivat în martie 2001, când Ion Iliescu a ajuns din nou președinte, și a fost numit în fruntea Departamentului de Securitate al Aeroportului Otopeni. După doi ani, Gheorghe a fost promovat director adjunct al serviciului secret al Ministerului Justiţiei – Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie (SIPA). A fost schimbat din funcție în martie 2005, când a ajuns director general al SC NIRO ’95 Impex SA, firma lui Nicolae Dumitru, zis Niro.
Dan Gheorghe a decedat în anul 2011, dar de numele său au rămas legate numeroase scandaluri de corupție, interceptări ilegale ale politicienilor în anii '90, scandalul de contrabandă „Țigareta II”, precum și conexiuni neoficiale cu interlopi. Sub comanda generalului Dan Gheorghe, UM 0215 s-a extins masiv la nivel județean și și-a creat propriile birouri de filaj și investigații economice, rivalizând ca putere şi influenţă cu SRI.
Despre Dan Gheorghe se mai poate consemna că a fost audiat în mai multe dosare privind evenimentele din 1989 și anii '90 și că a fost mentorul și protectorul lui Florian Coldea.
Prima mare reformă și „Vulpea” de la Doi și-un sfert
În primăvara anului 1998, odată cu decizia CSAT de desființare a UM 0215, conducerea a fost predată generalului Virgil Ardelean pentru a pune în aplicare reorganizarea instituției în UM 0962 – Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (DGIPI).
Astfel, în mai 1999, sub mandatul ministrului de Interne Constantin Dudu Ionescu (Guvernul Radu Vasile), a fost impusă prima mare reformă pentru serviciul secret al MI. De fapt, UM 0215 a fost desființată oficial prin ordonanță de urgență pentru a elimina suspiciunile de poliție politică și pentru a satisface cerințele de reformă ale NATO.
Poreclit „Vulpea”, Virgil Ardelean a avut cel mai lung mandat la conducerea „Doi și-un sfert”. El a devenit cel mai cunoscut șef al instituției, conducând-o în două rânduri, între 1998 și 2007, și apoi pentru doar câteva zile în anul 2009.
Înainte de 1989, Virgil Ardelean a lucrat la Inspectoratul Județean de Miliție Cluj, iar revoluția l-a găsit ca ofițer la Miliția Economică.
În timpul lungului său mandat la Doi și-un sfert, Virgil Ardelean a fost acuzat în mod repetat de presă și de politicieni că a transformat serviciul secret al MAI într-un instrument de poliție politică și supraveghere. DGIPI a fost suspectată că a efectuat filaje neautorizate și interceptări vizând lideri politici (precum Traian Băsescu în perioada scandalului Flota, Călin Popescu-Tăriceanu sau diferiți opozanți), magistrați și jurnaliști de investigație. Vulpea a avut și protecție sus-pusă pentru că, în anul 2001, premierul Adrian Năstase a emis o ordonanță care autoriza UM 0962 să utilizeze „mijloace tehnice specifice” pentru obținerea informațiilor, ceea ce a dat puteri sporite DGIPI-ului.
În iulie 2006, cetățeanul sirian Omar Hayssam (acuzat de terorism pentru organizarea răpirii jurnaliștilor români în Irak) a fugit din România, deși se afla sub supravegherea strictă a serviciilor de informații. Eșecul de securitate a provocat o criză instituțională majoră, ducând la demisia simultană a șefilor serviciilor secrete: Virgil Ardelean (DGIPI), Radu Timofte (SRI) și Gheorghe Fulga (SIE).
Nici când a fost în afara Doi și-un sfert, Virgil Ardelean nu a fost ferit de scandaluri. După retragerea din sistemul public, Ardelean a fondat firme private de consultanță, de securitate și de detectivi particulari. Companiile sale au obținut profituri enorme acordând consultanță de securitate și filaj unor controversați oameni de afaceri anchetați de DNA, precum Puiu Popoviciu (în dosarul Băneasa), Dan Adamescu, sau unor mari companii de stat și private. Presa l-a acuzat că a „privatizat” rețelele de informații create pe vremea când lucra la stat.
Spre deosebire de alți oficiali din MAI, Virgil Ardelean nu a fost trimis în judecată și nu a fost condamnat definitiv în vreun dosar penal. Numele său a apărut însă tangențial în anchete majore ale DIICOT și DNA, în dosarul Bancherilor, când a fost audiat ca martor în dosarul fraudării unor bănci cu peste 80 de milioane de euro, și în dosarele „Mită la Hidroelectrica”, în care apropiați de-ai săi (inclusiv fiul său, Alin Ardelean) au fost investigați în legătură cu afaceri energetice și rețele de influență de la Cluj.
Demiterea lui Virgil Ardelean, după fuga lui Hayssam, l-a adus, în 2007, la conducerea DGIPI pe Petre Albu. Fost ofițer de Miliție, Petre Albu a preluat, în 1990, conducerea Direcției de Combatere a Criminalității Organizate și Corupției din cadrul IGP. Numele lui Albu a fost legat de scandalul „Portbagajul” (un dosar sonor de la sfârșitul anilor '90 privind legăturile dintre anumiți polițiști și lumea interlopă). În urma verificărilor realizate de Parchet, Petre Albu a fost absolvit de orice vinovăție penală, însă în anul 2001 a fost eliberat din funcția de șef al DCCO în cadrul unei remanieri din MAI. De la conducerea Doi și-un sfert a fost înlăturat de ministrul de Interne Gabriel Oprea, în anul 2009.
Așa că, pe 9 ianuarie 2009, Gabriel Oprea l-a renumit pe Virgil Ardelean la conducerea DGIPI, fără consultarea conducerii propriului partid și a președintelui Traian Băsescu. Decizia a stârnit un scandal uriaș în coaliția PSD-PDL, declanșând demisia lui Gabriel Oprea din fruntea MAI și părăsirea partidului. Confruntat cu un refuz politic masiv, Ardelean și-a depus demisia la doar câteva zile de la numire.
Cele mai scurte mandate la șefia instituției
Apoi, pentru perioade scurte de timp, între 2009 și 2012, s-au perindat la conducerea DGIPI Ilie Cornel Șerban, Gelu Drăjneanu, Ștefan Zaharia Pop și Gheorghe Cristian Lățcău.
Dintre aceștia s-a remarcat Ilie Cornel Șerban (aflat în funcție pentru o lună, între februarie și martie 2009), care a fost arestat chiar în timpul exercitării funcției de șef al DGIPI (martie 2009) în celebrul dosar al terenurilor Universității de Științe Agronomice din Băneasa, cedate ilegal omului de afaceri Puiu Popoviciu. El a fost trimis în judecată de DNA și condamnat definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție în 2017 la 2 ani și 6 luni de închisoare cu executare pentru complicitate la dare de mită și favorizarea infractorului.
Șamanul de la Doi și-un sfert
Începând cu anul 2012, Doi și-un sfert a intrat în perioada DIPI, adică Departamentul de Informații și Protecție Internă.
Aceasta a fost denumirea oficială a serviciului secret al Ministerului Afacerilor Interne în perioada decembrie 2012 – noiembrie 2016, când structura a fost reorganizată ca departament demilitarizat aflat în subordinea directă a ministrului de Interne.
Între 2012 și 2014, conducerea DIPI a fost asigurată de Gelu Marin Oltean, considerat o figură controversată în istoria serviciului secret al Ministerului Afacerilor Interne. Oltean și-a început cariera tot în structurile Ministerului de Interne din județul Cluj și a fost considerat un protejat al generalului Virgil Ardelean, zis „Vulpea”.
În august 2016, procurorii DNA l-au pus pe Gelu Oltean sub urmărire penală într-un dosar privind deturnarea fondurilor operative secrete ale DIPI, alături de alți foști șefi ai serviciului și de fostul ministru Gabriel Oprea. Acuzațiile vizau folosirea banilor destinați misiunilor acoperite pentru cheltuieli de protocol sau în interes personal. După doi ani, DNA a dispus clasarea dosarului în privința lui Gelu Oltean.
Apoi, în 2019, Gelu Oltean a revenit în atenția publică într-un mod neașteptat când a fost arestat preventiv de procurorii DIICOT în dosarul „Ayahuasca”. Anchetatorii l-au acuzat că, alături de partenera sa de viață și un cetățean britanic care se dădea șaman, organizau ritualuri șamanice și „retreat-uri spirituale” contra unor sume mari de bani. În cadrul acestor ceremonii, participanților li se oferea un ceai numit Ayahuasca, care conținea DMT (Dimetiltriptamină), o substanță halucinogenă încadrată legal ca drog de mare risc. În anul 2020, DIICOT i-a trimis în judecată pe Gelu Oltean și partenerii săi pentru trafic de droguri de mare risc și punerea la dispoziție a unui imobil pentru consumul ilegal de droguri. Dosarul se află în faza de judecată pe fond la Tribunalul Dâmbovița.
Foști SRI-iști puși la conducere
Gelu Oltean a fost urmat la conducerea DIPI de Nicolae Gheorghe, care a stat în funcție timp de doi ani. Poreclit în sistem Geo, Nicolae Gheorghe a activat inițial ca ofițer SRI, unde deținea gradul de colonel. Adus de ministrul de Interne de atunci, Gabriel Oprea, a fost demis în februarie 2016 de premierul Dacian Cioloș, iar la scurt timp a fost pus sub urmărire penală de către DNA. Ulterior, a fost trimis în judecată pentru complicitate la abuz în serviciu și deturnare de fonduri. Conform rechizitoriului, din bugetul destinat fondurilor operative secrete ale DIPI (destinate plăților pentru informatori și misiunilor acoperite) au fost alocați aproximativ 410.000 de lei pentru cumpărarea unei limuzine de lux (Audi A8) folosite exclusiv de ministrul Gabriel Oprea, precum și pentru dotarea cabinetului acestuia cu canapele și echipamente jacuzzi.
Dosarul a fost trimis în judecată, iar în mai 2023 toți inculpații din dosar (inclusiv Gabriel Oprea și Nicolae Gheorghe) au fost achitați definitiv, stabilindu-se că faptele nu sunt prevăzute de legea penală sau nu au fost săvârșite cu vinovăția cerută de lege.
După demiterea lui Nicolae Gheorghe, în februarie 2016, la conducerea DIPI a fost numit comisarul-șef Rareș Văduva, care și-a încheiat activitatea după unul dintre cele mai scurte și tensionate mandate din istoria serviciului secret al Ministerului Afacerilor Interne. La fel ca predecesorul său, Nicolae Gheorghe, Rareș Văduva a fost ofițer în cadrul SRI, dar a rezistat în fruntea DIPI doar șase luni. Pentru că a continuat practica mascării cheltuielilor ilegale din fondurile secrete ale MAI, în august 2016, procurorii DNA l-au pus sub urmărire penală.
A fost cercetat pentru abuz în serviciu, favorizarea făptuitorului, deturnare de fonduri și obstrucționarea anchetei. Anchetatorii au susținut că, în calitate de ordonator de credite, ar fi aprobat rapoarte de decontare pentru cheltuieli nejustificate și ar fi secretizat nelegal documente financiare pentru a acoperi nereguli din fostele conduceri. În noiembrie 2018, procurorii DNA au emis o ordonanță de clasare a cauzei față de Rareș Văduva și alți foști conducători din MAI (precum fostul ministru Petre Tobă și fostul director Gelu Oltean).
Noua reformă și remilitarizarea
În noiembrie 2016, instituția a fost remilitarizată și redenumită DGPI - Direcția Generală de Protecție Internă, sub comanda lui Mihai Cristian Mărculescu. Acesta a stat în funcție timp de patru ani, perioadă în care s-a ocupat în special de profesionalizarea structurii și de spălarea imaginii după seria de dosare DNA. Mărculescu s-a dovedit foarte eficient în funcție, reușind să restrângă și atribuțiile serviciului la protecția internă a cadrelor MAI, securitate cibernetică și contraspionaj.
Din anul 2020, directorul general al DGPI este generalul Tiberiu Silviu Dumitrache, unul dintre cei mai tineri comandanți din istoria serviciului secret al Ministerului Afacerilor Interne. Dumitrache are o experiență de peste 15 ani în domeniul informațiilor și contrainformațiilor specifice Ministerului Afacerilor Interne. Înainte de promovarea la conducerea structurii, a parcurs mai multe trepte profesionale, îndeplinind succesiv funcții operative de execuție și de comandă în cadrul diferitelor direcții ale serviciului, culminând cu comanda Direcției Contrainformații.
Numirea la conducerea DGPI a fost însoțită de investigații de presă care au dezvăluit că este fiul fostului colonel SRI Gheorghe Dumitrache (fost șef al secției SRI Prahova, condamnat penal în dosare de corupție) și ginerele fostului lider sindical Liviu Luca (omul lui Sorin Ovidiu Vântu și condamnat definitiv la închisoare în dosarele Petromservice / Realitatea TV).
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
