Simina Tănăsescu, votată noul președinte al CCR. Este prima femeie care ocupă această funcție de la fondarea Curții Constituționale
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Elena-Simina Tănăsescu a fost aleasă preşedinte al Curţii Constituţionale duminică, 13 iulie, pentru un mandat de trei ani. Ea a fost numită judecător la CCR în 2019 de Klaus Iohannis și a devenit prima femeie care ocupă această funcție începând cu 1992, de când s-a fondat Curtea Constituțională. Tănăsescu l-a înlocuit pe Marian Enache.
Cuprins:
Simina Tănăsescu nu a fost votată în unanimitate
Simina Tănăsescu nu a întrunit unanimitatea celorlalți 8 judecători. „În urma votului secret, cu majoritatea voturilor judecătorilor prezenţi, doamna Elena-Simina Tănăsescu a fost aleasă în funcţia de preşedinte al Curţii Constituţionale, pentru un mandat de trei ani”, a transmis Curtea Constituțională.
Cu câteva ore în urmă, trei noi judecători ai Curții Constituționale, Dacian Dragoş, Csaba Asztalos și Mihai Busuioc, au depus jurământul la Palatul Cotroceni, în fața președintelui Nicușor Dan.
În termen de cinci zile, Curtea trebuia să-și aleagă un nou președinte, dar lucrurile s-au petrecut mai rapid. Favorită a fost Mihaela Ciochină, însă a fost aleasă Simina Tănăsescu. Mandatul de șef al CCR este de trei ani.
Cine este Simina Tănăsescu, noul președinte al Curții Constituționale
Simina Tănăsescu, 57 de ani, are o carieră academică solidă în drept: licență în drept (1991, Universitatea din București), studii aprofundate și doctorat în drept public (Universitatea „Aix-Marseille III”, Franța, 1991–1997), studii postdoctorale în drept constituțional (2011, București) și abilitare pentru conducerea doctoratelor la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne (2015).
Ea a fost judecător la Judecătoria Sector 1 (1991-1993), profesor (din 1993) și profesor universitar îndrumător de doctorat la Facultatea de Drept din Universitatea București (din 2006), profesor asociat (din 1995) și responsabil pedagogic (2007-2014) al Collège juridique d’études éuropéennes de Bucarest la Universitatea din București și Universitatea Paris I Pantheon-Sorbonne, în Franța.
În plus, Simina Tănăsescu a fondat și a condus Centrul de drept constituțional al Universității din București (2008–2019), a fost reprezentant al societății civile în CSM (2009–2011), al României în Agenția UE pentru Drepturi Fundamentale (2000–2004) și în Grupul de experți ai Consiliului Europei (2000–2018), consilier prezidențial (2015–2018) și reprezentant al României la Înaltul Consiliu al Institutului Universitar European (2016-2019).
Simina Tănăsescu a fost numită judecător la CCR de preşedintele Klaus Iohannis în 2019, pentru un mandat de 9 ani.
CV-ul Siminei Tănăsescu poate fi citit mai jos:
[pdf-embedder url="https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/07/cv-simina-tanasescu.pdf" title="CV-Simina-Tanasescu"]
Cine sunt cei 9 judecători numiți politic la Curtea Constituțională
Partidele politice au o mare influență la numiri. PSD are 4 judecători CCR, PNL + Administrația Prezidențială au 4 judecători CCR, iar UDMR are 1 judecător CCR. Mandatul unui judecător CCR este de 9 ani.
Cine sunt cei 9 judecători ai Curții Constituționale și cine i-a propus:
- Mihai Busuioc (propus de PSD) – numit judecător de Senat (2025)
- Cristian Deliorga (propus de PSD) – numit judecător de Senatul României (2019)
- Gheorghe Stan (propus de PSD) – numit judecător de Camera Deputaților (2019)
- Bogdan Licu (propus de PSD) – numit judecător de Camera Deputaților (2022)
- Dacian Dragoș (propus de PNL + Cotroceni) – numit judecător de preşedintele României (2025)
- Laura Scântei (propusă de PNL + Cotroceni) – numită judecător de Senat (2022)
- Mihaela Ciochină (propusă de PNL + Cotroceni) – numită judecător de președintele României (2022)
- Simina Tănăsescu (propusă de PNL + Cotroceni) – numită judecător de preşedintele României (2019)
- Csaba Asztalos (propus de UDMR) – numit judecător de Camera Deputaţilor (2025)
Judecătorii Curții Constituționale se bucură de imunitate şi nu pot fi traşi la răspundere pentru opiniile şi voturile exprimate la adoptarea soluţiilor.
