Enciclopedia ciudățeniilor religioase mondiale: De la ”Biserica celui mai prost regizor”, la ”Dumnezeul din spaghete”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Religiile mari, cu mii de ani vechime, nu au nevoie de nicio prezentare, sunt încremenite în timp. Viața spirituală a omenirii în epoca modernă începe însă să nască noi credințe, unele dintre ele chiar stranii.Știați că există un cult al spaghetelor și unul al costiței? Sau un ”Dumnezeu al copiatului fișierelor pe internet”? Vă prezentăm câteva asemnea organizații, descrise într-o cartea în curs de apariție.
„Biserica lui Ed Wood”a fost înființată în onoarea lui Edward Davis Wood Jr. – mai bine cunoscut ca Ed Wood (n. 10 octombrie 1924 - d. 10 decembrie 1978), scenarist, regizor, producător, actor, autor şi editor american celebru pentru activitatea sa din anii 1950, când a făcut o serie de filme ieftine şi proaste.
Practic, mişcarea care îl are acum în prim plan, inclusiv în a revedea şi a discuta despre lucrările lui, uitate în cea mai mare parte la câţiva ani după moartea sa, se datorează cărţii „Golden Turkey Awards” („Premiile de aur pentru cele mai proaste filme”) în care a fost nominalizat ca unic câştigător al titlului de „Cel mai prost regizor al tuturor timpurilor”, iar filmul său „Plan 9 din spaţiul cosmic” a devenit „Cel mai prost film din toate timpurile”.
Continuarea filmului „Plan 9 din spaţiul cosmic” intitulată „Noaptea Vampirilor”, regizată în 1959, a fost prezentată publicului 23 de ani mai târziu – din cauză că Wood nu a putut să plătească factura pentru a obţine filmul de la laboratorul de prelucrare.
Glumind frecvent cu soţia lui, Kathleen, pretinzând că este pe moarte, a păţit–o precum ciobanul care tot striga „Lupul”, căci atunci când a suferit cu adevărat un atac de cord s-a tot văitat zadarnic timp de o oră (până a murit) soţia, aflată în camera alăturată, refuzând să vină să–l vadă, fiind cam sătulă de farsele lui.
Fondatorul curentului religios numit woodism şi liderul Bisericii lui Ed Wood este Esteban Christian Galindo (născut în 1.977 în Seminole, Oklahoma), acum cunoscut sub numele de Reverend Steve. Biserica sa are 3.000 de adepţi oficiali înregistraţi în întreaga lume.
Copierea fişierelor pe internet, transformată în religie în Suedia
„Biserica Misionară a Kopism–ului” – „Missionary Church of Kopism” una dintre cele mai noi şi interesante, al cărei preşedintele este suedezul Gustav Nipe, a fost fondată în anul 2.010 de către un student la filozofie, Isak Gerson, pe numele lui, în vârstă de doar 19 ani.
Isak Gerson, şi el suedez, a încercat încă de la înfiinţare să obţină recunoaşterea oficială a Bisericii sale, pentru a fi protejată de Constituţia suedeză şi pentru ca partajarea fişierelor să fie considerată la fel de sfântă ca şi rugăciunea sau meditaţia, convingerea fondatorului fiind că partajarea şi copierea fişierelor pe internet este un act sacru.
De asemenea, o altă dorinţă a noii religii este recunoaşterea combinaţiilor de taste CTRL + C şi CTRL + V ca simboluri sfinte.
”Biserica Unită a Costiţei”
Deşi, de regulă, ne–am ferit a face comentarii, de data aceasta suntem cât se poate de siguri, Biserica Unită a Costiţei („United Church of Bacon”), aflată sub sloganul: „Costiţa este Dumnezeu, căci costiţa este reală” („Bacon is our God. Because bacon is real”) este, de departe, cea mai exotică dintre toate, atâta vreme cât are drept scop declarat „unirea iubitorilor de carne”.
Biserica Unită a Costiţei, fondată în anul 2012 de fostul puşcaş marin John Whiteside, stabilit actualmente în Las Vegas, SUA, are deja 13.000 de adepţi, toţi iubitori de carne.
„Copiii Domnului” consumă droguri pentru a avea ”convorbiri nevinovate” cu Divinitatea
„Copiii Domnului”, iniţial o societate secretă religioasă cu caracter sectant (şi „sexant”), relativ modernă, apărută pentru prima dată în Italia, a fost reorganizată de către pastorul David Brandt Berg în anul 1968.
Membri acestei secte renunţă obligatoriu la familie şi refuză recunoaşterea instituţiilor statului, secta caracterizându-se printr-o respingere absolută a lumii care este coruptă sub toate formele sale actuale.
Membrii, trăiesc în colonii independente, în comunităţi închise, practicând căsătoriile colective, exclusiv în sânul acestora – ei susţinând că prin modul lor de viaţă imprimă în om moralitatea, armonia, bucuria şi sentimentul de frăţie între oameni.
Adepţii practică o mistică sexuală, duc o viaţă frăţească, umblă goi sau cât mai sumar îmbrăcaţi şi consumă droguri pentru a avea convorbiri nevinovate cu Domnul.
Copiii Domnului, sunt prezenţi în România încă din anul 1989, sub numele de „Fundaţia Română Familia”, fiind înregistraţi legal, prin Hotărârea nr. 5.680 din 1 iulie 1.994 a Judecătoriei Sectorului 6, Bucureşti.
Nu este o mişcare foarte populară, cea mai mare comunitate, formată din 21 de oameni, aflându-se în Timişoara şi nici măcar nu este autohtonă, sectanţii provenind din SUA, Spania, Bulgaria şi Germania, alegând România pentru că Dumnezeu le-a zis să vină aici pentru a răspândi „legea iubirii”.
Locuiesc într-o vilă de lux, cu obloanele trase şi gratii la poartă, pe o stradă pe care locuiesc mulţi judecători, procurori şi poliţişti de rang înalt.
”Cultul citirii piciorului” purifică spiritul contra taxei de 22.000 de dolari
„Ho Na Hana Sanpogyo” – adesea menţionat ca fiind „Cultul citirii piciorului” a fost creat de japonezul Hogen Fukunaga care a crezut că el ar putea pune un diagnostic prin examinarea picioarele oamenilor, diferenţiindu-se net de elveţianul Garré din Basel şi Scarpologia sa, ce presupune descoperirea destinului omului după uzura tălpii pantofului.
Grupul a fost creat în anul 1987, după un pretins eveniment spiritual trăit de Fukunaga şi în urma căruia a declarat că el este, în acelaşi timp, reîncarnarea lui Iisus Hristos şi Buddha. În acelaşi an Secta dobândind recunoaşterea oficială ca o corporație religioasă.
Dacă i se pare cuiva că 22.000 $ plătiţi pentru purificarea minţii şi corpului prin participarea la un seminar de instruire de cinci zile de la sediul central al cultului pe Muntele Fuji pare mult, sau că taxa de 900 $ pentru o ”citire de picior”, pare mare şi ea, trebuie spus că, la apogeul său, Ho Na Hana Sanpoygo a avut aproape 30.000 de adepţi.
Fukunaga, care a obţinut 60 de miliarde de yeni de la mai mult de 10.000 de oameni în ultimii 13 ani, cu adevărat trăia „pe picior mare”, purtând costume de 5.000 $ şi pantofi italieneşti pantofi de comandă, în timp ce soţia sa, potrivit membrilor cultului, cheltuia în mod regulat 6–7.000 $ lunar la cumpărături.
Urmări: 15 membri de rang înalt ai cultului au fost acuzaţi de fraudă, 9 dintre ei fiind condamnaţi – pentru practicarea medicinii fără licenţă.
Spaghetele care l-au înlocuit pe Dumnezeu
„Monstrul zburător din spaghete” a fost descris şi desenat pentru prima oară în anul 2.005, de către americanul Bobby Henderson.
În genere este o „religie simpatică”, ușor blasfemică și are o idee centrală că Monstrul Zburător de Spaghete a creat Universul după ce a băut o cantitate mare de bere şi că toate problemele şi imperfecţiunile se datorează acestui lucru.
”Biserica lui Maradona” și cele Zece porunci ale balonului rotund
„Biserica lui Maradona” îl idolatrizează pe, desigur, celebrul fotbalist.
Iată o „rugăciune”:„Al nostru Diego care eşti pe teren, slăvită fie mâna ta stângă, oferă–ne magia ta! Fie ca golurile tale să fie memorabile, atât în cer, cât şi pe Pământ, dă–ne puţină magie în fiecare zi, iartă–ne engleza, aşa cum noi am iertat mafia napolitană. Nu te lăsa prins în ofside şi eliberează–ne de Havelange și Pele!”
Se vehiculează informația că ”Biserica lui Maradona” ar avea cam 200.000 de credincioși pe tot globul.
Maradona, uneori nu „Dios” ci doar (?) „fiu al lui Dumnezeu”, a elaborat şi 10 porunci:
- Mingea nu trebuie să fie întinată;
- Iubiţi fotbalul mai presus de orice;
- Declaraţi–vă dragostea necondiţionată pentru fotbal;
- Apăraţi culorile Argentinei;
- Duceţi învăţătura lui Diego Maradona peste tot în lume;
- Rugaţi–vă în temple unde el a vorbit;
- Nu proclamaţi numele lui Diego în numele unui singur club;
- Urmaţi învăţăturile Bisericii lui Maradona;
- Fie ca Diego să fie al doilea nume al vostru şi cel al copiilor voştri;
- Nu fiţi descreieraţi.
„Religia Jedi”, una din cele mai tinere din lume
„Religia Cavalerilor Jedi” – „Jedaismul” sau „Religia Jedi” este una dintre cele mai tinere „religii”, anul 2001 fiind cel în care mişcarea a primit recunoaşterea ca religie.
Aceasta nu are o figură divină centrală – forţei nu i s–a dat un alt nume şi nici nu este privită ca o zeitate, ci drept o sursă a tuturor lucrurilor.
Nu are nici un locaş de cult, sistemul fiind extrem de descentralizat, cu mai multe grupuri organizate pe internet, intitulate „Biserica Jedi” sau „Templul Jedi”, „Mişcarea Jedi” etc. cu toate vorbind prin prisma aceloraşi principii.
Jedaismul este o mişcare în continuă creştere, la ora actuală putându-se vorbi cu certitudine de o cifră ce trece de 600.000 de adepţi în întreaga lume.
În România, la nivelul statisticilor oficiale de pe site–ul Bisericii Jedi, nu apare ca având vreun membru al mişcării sau vreo congregaţie Jedi, prezenţa românească fiind doar în comunitatea Facebook.
Formula căsătoriei în Religia Jedi: ”Tu, Jedi Adam, o iei pe Jedi Eva să fie soţia ta şi promiţi, în faţa Bisericii Jedi şi a tuturor martorilor de faţă, că îi vei fi un partener adevărat şi devotat? În forţele întunericului şi în cele ale luminii, oriunde veţi merge şi orice aţi înfrunta, promiţi să îţi împarţi viaţa cu Jedi X, în instituţia căsătoriei? (...) Jedi Adam şi Jedi Eva au consimţit să fie căsătoriţi. Şi-au jurat unul altuia credinţă în faţa noastră, a martorilor. Şi-au promis să fie sinceri şi devotaţi unul altuia. În numele credinţei Jedi, vă declar soţ şi soţie. Forţa fie cu voi!”
Informațiile de mai sus sunt conținute de volumul ”Sectele religioase de la naivitate la terorism”, de Mircea E. Georgescu și Mihail G. Dutchevici, carte în curs de apariție.
„Moartea are vârstă egală şi sex contrar celui ce moare”
Mircea E. Georgescu, coautorul volumului ”Sectele religioase de la naivitate la terorism”, a publicat recent și o carte de proză fantastică ce reunește unele din cele mai frumoase piese ale genului scrise de Mircea Georgescu. Deși volum, intitulat ”Autoportretul efebului orb”, se foloseşte în mod predilect de bogatele şi misterioasele oferte ale mitologiei hinduse şi ale celei chineze, esenţa povestirilor este dominată de filozofia germană, de crezul că „Moartea are vârstă egală şi sex contrar celui ce moare”.
