Suflete in captivitate

Mihai a ajuns in Centru dupa mai multe aventuri pe strazile Capitalei. Traia prin canale, se droga si fura pentru a-si lua de mancare. Probabil judecatorul care l-a "trimis" la Gaesti s-a gandit ca "baba frumoasa si copil cuminte nu exista", iar mintea iute a hotomanului va putea fi slefuita si orientata in alta directie. A avut dreptate, "aurolacul" a ajuns acum sa indrageasca matematica si sa-si doreasca din tot sufletul sa munceasca legal. "Am plecat de acasa din cauza concubinului mamei. M-a certat ca de ce mi-am luat minge din banii lu’ mama. Mi-a zis sa-mi fac bagajul si sa plec de-acasa". Inainte de a ajunge aici, Mihai a stat o vreme in penitenciarul Rahova. Sociologul Victoria Martinescu spune ca acest lucru are mai mereu repercusiuni asupra copiilor care ajung in Centru. "Sunt inraiti. E mai greu de lucrat cu ei". Si Mihai vorbeste cu amaraciune despre acea perioada, dar si el recunoaste ca aici ii e mult mai bine. Punctul lui slab e familia. Pana sa ajunga pe strazi, a stat cu sora sa mai mare, la care tine foarte mult. "Cat am stat pe strazi, am muncit, caram lazi, de toate - in piata Moghioros. In ziua aia... (n.r. cand a comis fapta) nu aveam ce sa mananc. Nu am avut ce sa muncesc si nici de unde sa fac rost de bani..." Asa a ajuns baietelul, acum foarte dezvoltat, sa se certe cu legea. Stia ce il asteapta cand a rupt-o la fuga cu geanta, insa stomacul flamand nu i-a dat pace. Cel mai rau ii pare ca nu mai poate sa-si ingrijeasca bunica, "mamaie" - cum ii spune el, care atunci cand era mic i-a mai dat o sansa, salvandu-i viata. Acum, asteptarile educatorilor si sociologului sunt ca si societatea sa-i mai acorde o speranta, primindu-l inapoi. "Vreau sa muncesc..." - raspunde ferm Mihai. Pentru reabilitarea copiilor care se elibereaza din Centrul de Reeducare Gaesti se deruleaza, de aproape doi ani, un proiect in care un rol important il au "cei de afara". "Intoarcerea acasa" este un program coordonat de preotul militar Octavian Pop, un om bland, care se dedica zi de zi micutilor "delincventi". "Inainte cu o saptamana de liberarea minorului, anuntam comunitatea si mergem cu el, insotit de un sociolog, asistent social, in parohie. Acolo ne asteapta preotul, primarul, seful de post. Noi ii facem o caracterizare pe care o prezinta asistentul social, cu o nota informativa cu tot ce s-a facut cu el in Centru, iar preotul face un apel comunitar adresandu-se primarului, sefului de post pentru a-l primi peste o saptamana in comunitate." Cand copilul ajunge inapoi acasa, el intra in grija preotul din localitate. Acesta ii urmareste evolutia si il ajuta. Pana acum proiectul parintelui Pop de la Capela Centrului a avut si cateva succese, el obtinand pentru cativa copii ajutor din partea primariilor. Putinul cat i s-a oferit lui Mihai nu i-a fost dat si colegului sau Ionut. El a fost abandonat la scurt timp de la nastere, impreuna cu alti frati ai sai. Crescut prin orfelinate, Ionut a avut intelepciunea de a merge la scoala. Nu a terminat opt clase, caci intre timp s-a intamplat sa cada in pacat. "Mai chiuleam, mergeam la descarcat, mai furam sa ma dau mare... Daca avea cine sa ma certe nu ajungeam aici, dar nu a avut cine...". In centru a avut ocazia sa-si continue studiile. Ionut a reusit sa beneficieze de grija unei fundatii, care timp de un an il va scoli intr-o meserie, ii va oferi o casa, masa si un loc de munca. Este pentru prima data cand cineva ii intinde o mana. Chiar daca mama sa l-a abandonat, baiatul nu ii poarta pica. "Nu o condamn. Nu avea posibilitati, d’aia m-a dat la camin. Inainte sa ma intorc la ea m-as duce sa muncesc, sa imi fac ceva cat de cat." O poveste cutremuratoare are si Ana Maria, o fetita internata in Centru pentru ca a stat "de sase" la un furt. Ea povesteste cosmarul pe care l-a trait in familie, dupa ce parintii ei si-au pierdut locul de munca si s-au apucat de baut. "Lipseau de acasa, nu veneau zile intregi. Cand veneau de la bauta, ei ascundeau alcoolul in casa si ziceau ca noi le-am luat. De frica, fugeam iarna prin zapada. Veneam de la scoala si nu aveam ce manca, cum ii lasam asa ii gaseam". Maica Tereza, cum a numit-o sociologul pe Ana Maria, isi aminteste ca acei vecini - care o intelegeau prin ce trece si care o mai ajutau, in ciuda faptului ca ii blamau pe parintii ei - o invatau sa le puna medicamente in bautura. "Imi era frica sa fac asta, as fi vrut sa-i duc la dezalcoolizare, dar de unde bani...?!". Acum, Ana Maria urmeaza un curs de croitorie in centru si spera ca atunci cand va iesi, peste un an, sa isi gaseasca un loc de munca. "Sunt peste o suta de drame familiale" - caracterizeaza sociologul Victoria Martinescu intregul Centru. Sunt copii care au ajuns aici din cauza situatiei de "acasa". Erau batuti, violati si apoi trimisi in jungla strazii, pentru a "produce" o sticla de alcool sau erau, pur si simplu, lasati in voia sortii. Insa de la regula exista si exceptia. Un caz de care isi aminteste "confidenta" copiilor de la Gaesti este cel al unui pusti provenit dintr-o familie buna, care a ajuns aici dintr-un accident. "Facea naveta cu trenul, pentru a ajunge la scoala si, fiind imbracat ingrijit, a atras atentia unor tiganusi din gara. S-a iscat o altercatie, agresorii il doborasera si in incercarea de a se apara a scos briceagul din buzunar. Probabil ca il purta pentru orele de masa de la scoala. L-a atins pe un tigan, doar l-a zgariat, nu a avut nimic. A fost suficient ca familia sa faca taraboi. A inceput judecarea lui, iar tiganii il amenintau cu linsarea. Probabil, judecatorul a fost sub presiunea familiei de tigani si l-a trimis la noi. A fost cea mai cumplita perioada din viata lui. Mi se rupea sufletul cand ii vedeam pe parinti cum pleaca sfasiati de durere."