Reţeaua criminală avea un lider suprem în persoane lui Adrian Botez, și mai multe eșaloane de conducere, fiecare palier fiind specializat şi condus de anumite persoane de încredere, ce au grad de „ofiţer", ultimul eşalon fiind cel de execuţie, în cadrul acestuia fiind recrutaţi tineri, atât minori, cât şi majori, din tot judeţul Neamț, de regulă provenind din familii fără posibilităţi financiare, unii din orfelinate, alţii cu antecedente penale.
După ce erau pregătiți în casele conspirative după tehnici militare, recruților li se prezenta regulamentul Academiei de Infractori, care cuprindea, între altele și un model de „contract secret de muncă", și detalii privind „judecata" la care trebuie să se supună fiecare membru ce greşeşte ori trădează". Înainte de a fi trimis la treabă, fiecare membru nou al rețelei de tâlhari trebuia să depună un jurământ de credință în fața unei comisii ce era compusă din comandantul suprem - Țâță, avocatul și contabilul academie, precum și ofițerul în rezervă.
După recrutarea posibililor membrii ai Academiei, în alte oraşe, unde de la un anumit punct erau legaţi la ochi/li se puneau saci pe cap ori în mijloace de transport care nu permiteau observarea traseului ori locului unde erau conduşi, în diverse case de antrenament în care se afla şi liderul Adrian Botez, aflat în urmărire generală din mai. „Casele de antrenament", închiriate de obicei penumele a două femei, aveau ferestrele pe interior acoperite cu folie neagră lipită cu bandă adezivă, iar înainte de a începe, în primele zile, fiecare membru era amprentat cu o tuşieră ca la poliţie, îi erau făcute fotografii, faţă şi profil, i se luau probe de ADN.
„Programul de pregătire'' dura în jur de o lună de zile și era coordonat chiar de liderul suprem, Adrian Botez. Acest de ocupa personal de fizic şi psihic al noilor membri, aplicându-le acestora chiar şi „corecţii fizice" în caz de insubordonare.