Modul de calcul al impozitului auto diferă de la o țară europeană la alta. În timp ce România folosește, începând din 2026, capacitatea cilindrică și norma de poluare pentru stabilirea impozitului anual, alte state iau în calcul emisiile de CO₂, greutatea mașinii sau tipul de carburant. În Franța și Polonia, de exemplu, proprietarii autoturismelor private nu plătesc un impozit anual de deținere similar celui din țara noastră, ci suportă alte taxe, în special la înmatriculare sau la achiziție.
Cuprins:
O analiză publicată de revista italiană Al Volante prezintă modul în care funcționează taxele auto în principalele state europene și evidențiază diferențele dintre sistemele naționale.
În România, impozitul este administrat de autoritățile locale, iar formula de calcul aplicabilă în 2026 trebuie raportată la modificările Codului fiscal intrate în vigoare la începutul anului.
În România, impozitul pe mijloacele de transport este administrat de primării.
Potrivit publicației Al Volante, calculul taxei anuale se face în funcție de cilindree, împărțită în tranșe de câte 200 cmc, iar suma crește pe măsură ce capacitatea motorului este mai mare.
De la începutul anului 2026, impozitul auto nu mai este calculat doar în funcție capacitatea cilindrică a motorului, ci ține cont și de norma de poluare a mașinii (Euro 2, Euro 4, Euro 6 etc.). Pe scurt, cu cât o mașină este mai poluantă, cu atât impozitul este mai mare.
Principalele reguli de calcul sunt următoarele:
Consiliile locale pot stabili cote de impozit diferite în limitele legii, potrivit antena3.ro, astfel că suma finală poate varia în funcție de localitatea în care este înmatriculată mașina.
Spre exemplu, pentru autoturisme cu motorul între 1.601 și 2.000 cm³:
Iată o formulaă de calcul pentru impozit auto 2026: pentru un motor de 1.600 cm³, capacitatea se împarte la 200 cm³ și se înmulțește cu coeficientul normei de poluare.
Exemplu pentru un motor Euro 4:
1.600 ÷ 200 = 8 = 8 × 28,5 lei = 228
În Germania, taxa anuală de deținere a unui autoturism se numește Kraftfahrzeugsteuer, prescurtată Kfz-Steuer. Aceasta nu se bazează pe puterea motorului exprimată în kilowați, ci combină capacitatea cilindrică și emisiile de dioxid de carbon.
Potrivit publicației Al Volante, componenta calculată în funcție de cilindree este de 2 euro pentru fiecare 100 cmc în cazul motoarelor pe benzină și de 9,50 euro pentru fiecare 100 cmc în cazul motoarelor diesel.
La această sumă se adaugă componenta legată de emisiile de CO₂, calculată progresiv pentru fiecare gram emis peste pragul de scutire. Tariful poate varia, în funcție de nivelul emisiilor, între 2 și 4 euro pentru fiecare gram suplimentar, potrivit materialului italian.
Franța are un sistem diferit de cel din România. Țara nu mai aplică un impozit anual de deținere pentru autoturismele private, după eliminarea vignetei anuale în 2001. Proprietarii plătesc însă taxe la înmatriculare, inclusiv taxe calculate în funcție de caracteristicile și emisiile vehiculului. Acestea se achită o singură dată, la momentul înmatriculării, și pot crește semnificativ pentru mașinile cu emisii ridicate de CO₂.
Publicația Al Volante menționează și existența unei taxe ecologice suplimentare pentru vehiculele grele. În funcție de masa autoturismului, tariful indicat crește progresiv: 10 euro pentru fiecare kilogram în intervalul 1.500–1.699 kg, 15 euro între 1.700 și 1.799 kg, 20 de euro între 1.800 și 1.899 kg, respectiv 25 de euro între 1.900 și 1.999 kg. Pentru vehiculele care depășesc 2.000 kg, tariful indicat ajunge la 30 de euro pentru fiecare kilogram.
În Regatul Unit, taxa auto se numește Vehicle Excise Duty (VED), fiind cunoscută și sub denumirea de Road Tax. Pentru autoturismele înmatriculate după aprilie 2017, cuantumul taxei din primul an este stabilit în funcție de emisiile de CO₂.
Începând cu al doilea an, proprietarii plătesc un tarif anual standard, indicat de Al Volante la aproximativ 200 de lire sterline. Există și o suprataxă pentru autoturismele al căror preț de listă la achiziția de noi depășește 40.000 de lire sterline. Aceasta este de aproximativ 440 de lire pe an, timp de cinci ani, potrivit materialului publicat de revista italiană.
În Spania, taxa anuală pentru deținerea unui autoturism se numește Impuesto sobre Vehículos de Tracción Mecánica (IVTM) și este administrată direct de autoritățile locale.
Calculul se bazează pe puterea fiscală a vehiculului, exprimată în caballos fiscales, un indicator determinat de caracteristicile motorului, inclusiv cilindreea și numărul de cilindri.
Legislația stabilește niveluri minime ale impozitului pentru diferite categorii de putere fiscală, însă municipalitățile pot aplica propriii coeficienți de majorare. Prin urmare, valoarea taxei poate varia de la o localitate la alta.
Polonia nu aplică un impozit anual de deținere pentru autoturismele private destinate transportului de persoane, potrivit analizei Al Volante. Taxarea se realizează în principal la achiziție, prin intermediul accizei numite Akcyza. Cuantumul acesteia variază în funcție de capacitatea cilindrică și de tipul de alimentare al mașinii.
Sistemul polonez se diferențiază astfel de cel românesc, unde proprietarii de autoturisme datorează un impozit anual calculat în funcție de caracteristicile vehiculului.
În Țările de Jos, impozitul auto anual poartă denumirea de Motorrijtuigenbelasting (MRB).
Sistemul de calcul ia în considerare greutatea proprie a vehiculului, provincia în care este înmatriculat și tipul de carburant utilizat.
Potrivit Al Volante, autoturismele diesel și cele alimentate cu GPL suportă costuri mai mari decât mașinile pe benzină în cadrul acestui sistem de taxare.
În Belgia, reglementarea taxelor auto este împărțită între cele trei regiuni: Flandra, Valonia și Bruxelles. Există o taxă de înmatriculare, plătită o singură dată la achiziție, al cărei cuantum variază în funcție de impactul asupra mediului sau de puterea fiscală a vehiculului.
Separat, proprietarii plătesc anual taxa de circulație, cunoscută sub denumirile Taxe de Circulation sau Verkeersbelasting. Aceasta este calculată în principal în funcție de puterea fiscală, asociată cilindreei sau puterii mașinii. Prin urmare, atât tipul taxei, cât și valoarea acesteia pot depinde de regiunea în care este înmatriculat autoturismul.
În Portugalia, taxa anuală auto se numește Imposto Único de Circulação (IUC).
Pentru autoturismele înmatriculate începând cu 2007, formula de calcul combină două elemente principale: capacitatea cilindrică a motorului și emisiile oficiale de CO₂. La acestea se adaugă un coeficient în funcție de anul înmatriculării. Sistemul portughez ia astfel în considerare atât caracteristicile tehnice ale vehiculului, cât și impactul său asupra mediului.
Suedia folosește un sistem de taxare auto anuală bazat pe principiul Bonus-Malus.
Taxa de deținere, denumită Fordonsskatt, este calculată în funcție de emisiile de CO₂ și de tipul de carburant utilizat. Pentru autoturismele pe benzină sau motorină cu emisii ridicate, în primii trei ani de la înmatriculare se aplică un tarif majorat, cunoscut sub denumirea de malus. Nivelul taxei scade începând cu al patrulea an de utilizare a mașinii.
În Italia, taxa anuală de deținere a unui autoturism este cunoscută sub denumirea de bollo auto. Potrivit Al Volante, aceasta se calculează în mod tradițional în funcție de puterea motorului, exprimată în kilowați, și de clasa de poluare Euro a vehiculului.
Autoritățile din Peninsulă au anunțat în septembrie că Italia va elimina impozitul anual pentru 14,5 milioane de autoturisme și motociclete începând cu anul viitor, măsură care va costa bugetul de stat peste 2 miliarde de euro. Scutirea se va aplica doar în 2027 pentru vehiculele cu o putere maximă de 80 kilowați (echivalentul a aproximativ 109 cai-putere), încadrate în categoria vehiculelor de clasă mică, compactă sau de oraș.
Citește și: Formula de calcul pentru noul impozit auto din România în 2026. Principalele condiții pentru taxă