„Toți voiau să fure afișând chipuri inocente”. Amintirile unui om de afaceri despre privatizările din România anilor ’90
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fostul fotbalist și conducător de club Marcel Pușcaș povestește, în recentul său volum de memorii, cum a răzbit în afaceri de top în anii ’90 și cum a refuzat ca grupul său de firme să devină o interfață a Guvernului pentru businessuri scandaloase. Pușcaș și asociații săi erau patronii celebrului Casino Victoria, acolo unde își făceau veacul toate VIP-urile din lumea mondenă și fotbalistică.
Cuprins:
Lansată recent împreună cu Gazeta Sporturilor, cartea de memorii a ex-președintelui Stelei (1996-1998) Marcel Pușcaș, „Fotbalul în cârje”, cuprinde, printre altele, mărturisiri spectaculoase despre lumea politică și de business din România în anii imediat următori Revoluției.
Căderea lui Ceaușescu l-a prins pe Pușcaș, fost jucător la FC Bihor, Steaua și Rapid, în postura de a-și reface drumul în viață la 29 de ani după ce, în toamna lui 1985, suferise o fractură de tibie și peroneu care l-a obligat să-și încheie cariera pe gazon.
„În martie 1990, am înființat împreună cu doi asociați, Vladu Ovidiu și Toth Csaba, societatea comercială numărul 26 din România. Se numea SALTO SRL. Voiam să avem ceva al nostru, să câștigăm bani. Vidul legislativ, mentalitățile, lipsa relațiilor interne și internaționale au fost praguri grele, pe care le-am învins”, povestește Marcel Pușcaș.
„Aveam a treia cifră de afaceri din România”
„După nici trei ani, intrasem în grupul greu al oamenilor de afaceri din România compus din Patriciu, Cataramă, Păunescu, Seroussi. Eram singurul fotbalist. Nu eram nici securist, nici lucrător în externe. Grupul ajunsese ca, după doi ani de activitate, să aibă a treia cifră de afaceri în rândul firmelor private din România. Au început să apară relațiile interne la nivel de vârf (Guvern, FPS, Președinție, MAE, Ministerul de Interne) și parteneri externi de afaceri importanți”, povestește Pușcaș.
El și partenerii săi dețineau acțiuni la fabricile „Libertatea” Cluj (mobilă), „Clujana” (pantofi), la Hotelul Continental din Oradea și erau patronii selectului Casino Victoria din Capitală, având investiții și în alte șapte cazinouri din țară.
„Băncile nou înființate în România stăteau la coadă la audiență la noi la firmă. Toți ne doreau banii. Cazinoul Victoria devenise în scurt timp cel mai căutat loc al VIP-urilor, loc de atracție pentru televiziune, oameni politici, Michael Jackson, oameni de cultură, oameni de fotbal, ziariști, arbitri”.Marcel Pușcaș, în cartea „Fotbalul în cârje”
Au fost aleși frații Păunescu
Pușcaș descrie apoi în termeni abrupți mediul în care intrase: „Legislația, lipsa de operativitate în luarea deciziilor, găștile politice apărute, tendința către menținerea atmosferei de stat polițienesc, mafia alcoolului, a țigărilor, a cafelei, a traficului de copii, vânzarea pe nimic a bunurilor țării, privatizările dubioase și ilicite au cuprins toată țara. Toți voiau să fure afișând chipuri inocente. Interlopi de toate felurile și etniile formau vârfurile de lance ale oamenilor politici. Chiar mie și partenerilor mei de afaceri ni s-a propus să devenim interfață a Guvernului României. Am refuzat și au fost aleși frații Păunescu”.
George Constantin, Viorel și Valentin Păunescu au apărut după Revoluție în multe afaceri controversate, puse în legătură cu mediile din vechea Securitate. Au cumpărat ieftin de la stat active importante, precum Hotelurile Intercontinental și Lido din București și Rex din Mamaia.
„Banii țării erau negri aproape în totalitate. Cine lucra corect în afaceri dădea faliment. Bani mulți au făcut doar cei care au lucrat mână în mână cu statul. Când conducătorii din spatele interfeței se supărau, soluțiile apăreau la știri: atentate, pușcării etc. Iskandarani, frații Păunescu, Cataramă, Patriciu, Drăgan, Țiriac, Sturza, Voiculescu au cumpărat active ale statului pe sume de nimic, cu largul concurs al șefilor PSD!”, scrie Pușcaș mai departe în volumul său de memorii.
PNȚCD, PNL, UDMR, PRM și PDSR erau tot PCR. În cel mai bun caz erau ai Securității. Partidele erau împânzite și controlate de SecuritateMarcel Pușcaș, în cartea „Fotbalul în cârje”
„Copos n-a plătit nici azi protocolul cu coreenii de la Samsung”
Pușcaș descrie și două experiențe personale cu unul dintre oamenii de afaceri postrevoluționari: George Copos, ex-secretar UTC, prieten cu Nicu Ceaușescu și omul care avea să patroneze clubul de fotbal Rapid în perioada 1993-2013. Este vorba despre perioada în care Pușcaș era antrenor în Giulești, sezonul 1992-1993.
„În jurul echipei, braț la braț cu premierul Văcăroiu, și-a făcut apariția un tip nou pe piața afacerilor din România: George Copos. Avea o cofetărie și vindea aparatură electronică. Copos aducea fursecurile necesare protocolului la meciurile echipei și atât”, își amintește Pușcaș.
În primăvara anului 1993, Copos m-a rugat să-l ajut cu protocolul întâlnirii cu coreenii de la Samsung la mine, la Casino Victoria. Voia să obțină exclusivitatea importului produselor coreene, ceea ce-i aducea mari beneficii. L-am ajutat organizându-i o seară fastuoasă, iar plata n-a făcut-o nici până în ziua de azi.Marcel Pușcaș, în cartea „Fotbalul în cârje”
Păcăleală către jucătorii Rapidului: câte o Dacie-fantomă
Fostul fotbalist, antrenor și șef de club mai relatează că George Copos le-a făcut și o promisiune pompoasă jucătorilor de la Rapid, înainte să devină principal acționar: „Adus în vestiar de președintele Mircea Pascu, le-a comunicat celor din lot că vor primi câte o Dacie dacă se califică în Cupa UEFA. Eram sceptic că se va ține de cuvânt. Promisiunea valora cam 100.000 de dolari și conta enorm pentru tinerii jucători. Ne-am calificat, reușind obținerea obiectivului. Au trecut o lună, două, trei și mașinile n-au mai apărut. Copos, la fel. Era dat dispărut”.
