Trimite-l să facă sport! 5 lucruri de care trebuie să ţii cont când îţi înscrii copilul la o activitate de acest fel

– Care este vârsta potrivită? Tot mai mulţi părinţi îşi duc pruncii de câteva luni la cursuri de înot pentru bebeluşi şi bine fac. Înotul este unul din cele mai complete şi mai sănătoase sporturi, piatra de temelie a unei dezvoltări fizice şi psihice de nota 10. Pe la 3-4 ani, un copil poate fi înscris la balet, la gimnastică, dansuri, alegând însă un curs mai lejer, nu unul cu reguli rigide şi standarde prea înalte. Fiindcă, până la vârsta de 6 ani, abilităţile celor mici sunt puţin dezvoltate, ei nu sunt pregătiţi să urmeze sporturi prea sever structurate, cu multe reguli şi instrucţiuni. Unde mai pui că nu au nici răbdarea necesară ca să execute tot ce li se cere. Aşa că este bine să-i antrenezi în activităţi fizice “de voie”: alergare, sărit coarda, căţărat, jocuri cu mingea, mers pe bicicletă, patinaj. După vârsta de 6 ani, orice sport este potrivit.
– Câte ore pe săptămână? Ca regulă generală, patru ore de activităţi sportive extraşcolare sunt de ajuns. Ţine cont de faptul că îşi consumă energia şi în timpul pauzelor de la grădiniţă sau şcoală, în timpul orelor de sport prevăzute în programa şcolară şi în faţa blocului sau în parc, în timpul liber. Iar o doză prea mare de efort fizic poate perturba procesul de creştere.

Ce limite trebuie să respecţi

– Să participe la competiţii? Iată o întrebare care împarte părinţii în două tabere: unii se tem să nu se confrunte copilul prea devreme cu turbulenţele din terenul de joc şi cu decepţiile, alţii consideră că numai aşa va învăţa să răzbată în viaţă. Adevărul este undeva la mijloc: cei mici “se iau la întrecere” din momentul în care îşi dispută, pentru prima dată, o jucărie. Sau când se îmbrâncesc, mai în joacă, mai în serios, ca să-şi testeze forţa. Da, înscriindu-l la competiţii îl ajuţi să capete încredere în sine şi, implicit, să se pregătească pentru viaţă. Mai ales că în orice sport cuvântul de ordine este “fairplay”.
– Dacă nu-i place, îl forţezi? Se poate întâmpla ca, după câteva săptămâni sau luni, să-ţi spună că s-a plictisit. Ca să previi abandonul, e bine să-i atragi atenţia, când îl înscrii la cursul respectiv, că va trebui să facă eforturi şi să îl urmeze până la capăt. Dacă, totuşi, vrea să renunţe pe traseu, nu îl obliga să facă un lucru ce nu-i mai aduce nici o plăcere.
– Ce disciplină i se potriveşte? Cea pe care şi-o doreşte. Lasă-l să încerce, chiar dacă ştii că nu este dotat suficient. Poate se va autodepăşi. Ori îşi va da seama singur că “nu este făcut” pentru sportul respectiv şi se va reorienta. Tu îl poţi sfătui, ţinând cont de personalitatea lui: dacă are multă energie de cheltuit, poate juca fotbal. Dacă e timid sau fricos, i-ar prinde bine să călărească sau să înoate. Iar atletismul este o alegere fericită pentru un mic ambiţios.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE