Ucrainenii care au reușit să fugă prin Rusia dezvăluie ororile văzute în „taberele de filtrare”

Olena, o refugiată care a fugit din Mariupol, afirmă că, până i-a venit rândul să fie interogată, petrecuse deja trei săptămâni în frig, flămândă și a dormind pe jos. La interogatoriu a fost supusă unor noi momente degradante, fiind nevoită să-și dea bluza jos pentru a fi inspectată de un bărbat care era anchetator.

„Răni la nivelul umerilor pot însemna că ești lunetist”, spune Olena, care între timp a reușit să ajungă în Tbilisi, Georgia. „I-am spus că fac 60 de ani în august. Cum pot fi lunetist?”.

În schimb, ofițerul i-a răspuns că nu îi pasă. „Nu am la mine ochelarii oricum. Dezbracă-te”, i-a răspuns acesta.

Povești precum cea a Olenei din interiorul „taberei de filtrare” din Nikolske, un oraș din autoproclamata republică Donețk, sunt comune în rândul comunității în creștere de ucraineni din Georgia. De la începutul războiului, aproximativ 20.000 de ucraineni au intrat în Georgia, mulți prin Rusia, prin punctul de frontieră montan Kazbegi.

Blocați în orașe cucerite de soldații ruși precum Herson sau Mariupol, mulți civili se confruntă cu o dilemă arzătoare: rămâi în orașul asediat sau fugi în țara care ți-a distrus casa.

Pentru a intra în Rusia, cei mai mulți ucraineni trebuie să treacă prin așa-numită „filtrare”, un proces în care sunt fotografiați, amprentați, interogați, iar telefoanele le sunt verificate.

Bărbații sunt dezbrăcați în căutare oricărui tatuaj care ar putea dezvălui apartenența la un grup naționalist, iar toate persoanele sunt interogate pentru a dezvălui dacă ele sau persoane cunoscute au servit în armata Ucrainei.

În timpul interogării, Olena își amintește că un gardian a găsit asupra unui bărbat un breloc care purta imaginea stemei Ucrainei. Imediat, patru gărzi au sărit asupra bărbatul și l-au lovit în mod sălbatic cu bastoanele și picioarele în cap înainte de a-l arunca, aproape dezbrăcat, afară unde erau temperaturi sub zero grade.

„Tabere de filtrare” au fost înființate în special în localități din republica separatistă Donețk, unde ajung civili din Mariupol care cred că sunt duși în zone controlate de armata ucraineană, dar după ce ajung aici sunt împiedicați să plece.

Procesul de „filtrare” se poate încheia în două moduri: fie „ești admis” și primești o hârtie ștampilată pe care este trecută data „filtrării” și semnătura supraveghetorului sau poți fi reținut pentru investigații suplimentare.

„Taberele” sunt instalate în școli, centre culturale, săli de sport și alte clădiri publice. Doar că, în majoritatea cazurilor, condițiile sunt precare. Tamara și soțul ei de 70 de ani spun că au dormit întâi direct pe podea, iar apoi pe o cutie de carton. În primele zile, primeau doar o masă pe zi, iar apoi rușii au anunțat închiderea cantinei și le-au cerut să-și caute singuri de mâncare.

Maksim și Iulia, doi civili din Mariupol, au trebuit să aștepte aproape o lună pentru a trece prin acest proces, dar au avut norocul de a putea sta la casa unui fost coleg de clasă al bărbatului. „Am primit numărul de ordine 347. Mergeam și întrebam zilnic la ce număr s-a ajuns și aflam că a crescut doar cu 2 sau 3 persoane. De ce mergea așa greu? Procesul în sine lua doar 30 de minute”.

Ei au reușit să fie procesați doar după ce Maksim i-a spus unui ofițer că rămân fără insulină pentru diabetul soției, moment în care au avut prioritate și au fost „filtrați” în aceeași zi. În timp ce așteptau în coridor, au văzut un bărbat în costum militar fiind interogat în genunchi cu mâinile legate la spate.

Alți ucraineni au fost mai norocoși și au petrecut doar câteva zile înainte de a fi lăsați să meargă în Rusia. Igor și Valentina, ambii de 29 de ani, din Mariupol, au petrecut doar șase ore înainte de a fi lăsați să plece. „Faptul că soția mea era însărcinată în luna a noua și trebuia să ajungem cât mai repede la spital probabil ne-a ajutat să grăbim procesul”, spune Igor.

Majoritatea autobuzelor care duc persoane care au trecut de „filtrare” din republica separatistă Donețk în Rusia se opresc la Taganrog. De aici, ei trebuie să-și cumpere bilete de tren sau autobuz spre orașul Rostov, de unde își pot organiza mai departe călătoria. Doar că nici odată ce ajung în Rusia, nu au siguranța că pot ieși. Se întâmplă des ca bărbații să fie luați separat pentru alte interogatorii și verificări ale telefonului. Unul dintre aceștia, Petya, a povestit că a trebuit să ofere șpagă polițistului de frontieră pentru a primi viză de ieșire.

Mulți dintre ucrainenii prezenți acum în Tbilisi doar așteaptă șansa de a se putea întoarce în Ucraina. „Fina mea este încă în Mariupol și îmi trimite poze cu cruci plasate în pământ peste tot. Morminte au apărut inclusiv în curtea noastră. Vreau să merg acasă, dar asta înseamnă undeva în Ucraina care nu este ocupată de ruși”.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE