Ultramaratonistul Adrian Șovea, spulberat de o șoferiță în timpul unei curse umanitare de 2.800 km
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ultramaratonistul Adrian Șovea a fost spulberat de o șoferiță în timpul unei curse umanitare. Sportivul, care pornise într-o cursă impresionantă de 2.800 de kilometri în jurul granițelor României pentru a strânge bani destinați copiilor din sistemul de protecție, a fost implicat într-un grav accident rutier în județul Mehedinți, relatează GSP.
Proiectul „Drumul Speranței” s-a încheiat la spital
Lovit de o mașină în timp ce alerga pe marginea drumului, sportivul de 27 de ani a fost internat de urgență la Spitalul Județean din Drobeta-Turnu Severin.
Accidentul a avut loc pe DN 56B, în județul Mehedinți. Conform presei locale, Adrian Șovea se deplasa regulamentar pe partea stângă a șoselei, participând la proiectul „Drumul Speranței”, moment în care o șoferiță care venea din sens opus a pierdut controlul volanului și l-a izbit în plin.
Scăpată de sub control, mașina a pătruns pe sensul opus și l-a lovit violent pe atlet, aruncându-l în șanțul de la marginea drumului. Transportat de urgență la spitalul din Drobeta-Turnu Severin, ultramaratonistul a fost diagnosticat cu numeroase fracturi. Oamenii legii au demarat o anchetă și au deschis un dosar penal pentru vătămare corporală din culpă, precizează presa locală.
Orfan de mamă de la vârsta de 2 ani
Planificată să înceapă pe 1 mai, cursa anunțată de Șovea pe 27 aprilie presupunea parcurgerea a 2.800 de kilometri în 50 de zile, de-a lungul granițelor țării.
Proiectul avea un scop caritabil: transformarea fiecărui kilometru alergat într-o oră de psihoterapie pentru copiii din sistemul de protecție, sprijiniți prin programul „Ajungem MARI”.
Până în momentul accidentului, Adrian reușise să strângă peste 33.000 de lei din obiectivul total de 500.000 de lei. Chiar pe pagina de donații, sportivul alesese să își împărtășească propria poveste, vorbind deschis despre momentele dificile și drama care i-au umbrit primii ani de viață.
„La doar doi ani, am rămas fără mamă, iar copilăria mi-a fost marcată de lipsuri, violenţă și pierderea brutală a bunicului. Am crescut într-un mediu în care viitorul părea o fundătură. Sportul și educaţia m-au învăţat să respir din nou şi să descopăr că rezilienţa înseamnă să-ţi găseşti puterea de a te reconstrui. Astăzi, alerg pentru că vreau ca niciun copil să nu se mai simtă invizibil şi fără viitor”, a precizat atunci sportivul.
