Umilit de stat pentru 381 de lei! Legea spune că persoanele cu dizabilităţi nu mai trebuie să meargă, anual, la comisie, dar, până la lege…
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dacă asculţi povestea bucureşteanului Sergiu Firsu, în vârstă de 59 de ani, te cutremuri şi aproape că nu-ţi vine a crede că aşa ceva mai este posibil în România lui 2015. În anul 2000, bărbatul a aflat că este bolnav de diabet, dar nu şi-a imaginat că această afecţiune îi va întoarce viaţa cu susul în jos. La zece ani de la primirea diagnosticului, bolnavului i-a fost amputat degetul mare de piciorul stâng. După puţin timp a mai urmat un deget, pentru ca mai apoi să-i fie tăiat piciorul de la jumătatea tibiei. A fost anunţat că urmează şi piciorul drept. Este pensionat pe caz de boală, dar este şi o persoană cu handicap, reuşind să obţină un certificat definitiv care atestă acest fapt. Mai mult decât atât, are dreptul şi la un însoţitor pentru că nu se poate deplasa singur. Iar pentru acest lucru primeşte lunar 665 de lei, bani pe care ar putea să-i piardă cât de curând din cauză că la ultimul control nu s-a prezentat în scaunul cu rotile, ci şi-a pus o proteză la picior.
«Au impresia că îmi va creşte piciorul la loc?»
“Până să obţin certificatul definitiv de handicap aveam o pensie de 525 de lei. A scăzut însă rapid la 381 de lei după ce m-au declarat handicapat şi mi-au dat un ajutor lunar… că aşa-i în România noastră”, spune Sergiu. Marele of al bărbatului însă este că, an de an, trebuie să meargă la o comisie care- l evaluează, iar în baza acelei evaluări îşi poate primi umila pensie de 381 de lei. “Nu înţeleg, oricât aş încerca, de ce mă cheamă în fiecare an şi de ce mi se cere act medical de la doctorul chirurg. Au impresia că-mi va creşte piciorul la loc sau, cine ştie, poate îmi va pune doctorul unul nou? Asta, în ciuda faptului că de anul trecut s-a modificat articolul 59 din Legea 448/2006, iar persoanele cu handicap ireversibil nu mai trebuie să se prezinte anual la comisie”, îşi exprimă bărbatul nemulţumirea.
Din 2012, Sergiu s-a mutat într-un sat din Ciolpani unde trăieşte singur. A recurs la acest gest pentru că nu a mai vrut să-şi deranjeze familia. Avea şi are dureri îngrozitoare, care îl fac să urle. Şi a considerat că e mai bine aşa pentru toată lumea. Îl vizitează doar unul dintre cei patru fii ai săi şi tot acesta îl ajută atunci când are nevoie să se deplaseze la comisie.
foto: Vlad Chirea
