Familia unui fost jurnalist TV italian, măicuțe catolice și români sufletiști se ocupă de copiii abandonaţi din Giurgiu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Copiii învaţă să se exprime prin pictură şi sport la centrul Fundaţiei Bambini in Emergenza, de la Singureni, județul Giurgiu.
Un copil abandonat la naştere poartă o greutate. Cu cât stă mai multe zile în stare de abandon, cu atât povara creşte. Micuţul va căra după el acest bagaj de suferinţă toată viaţa.
<strong>Nimeni altcineva nu va putea face asta în locul lui, ceea ce nu înseamnă că nu poate fi ajutat, antrenat să suporte situaţia şi să-şi aleagă drumul, în ciuda bolovanului care-l ţintuieşte pe loc. </strong>
În centrul Fundaţiei Bambini in Emergenza, de la Singureni, Giurgiu, trăiesc astfel de copii, împovăraţi din prima zi de viaţă. „Ne străduim să-i pregătim cât de bine putem pentru integrare în familii şi în societate. Ăsta e rolul nostru. Ştim că recuperarea nu poate fi totală. Dar vrem să-i împingem treptat către un mal al normalităţii şi echilibrului”, explică Tania Stănescu, coordonatoarea centrului.
Copiii aflaţi în grija Bambini in Emergenza au şi o condiţie medicală delicată: sunt născuţi din mame infectate cu HIV, uneori şi dependente de droguri. Trauma abandonului vine la pachet cu stigmatul bolii şi provoacă întârzieri în dezvoltare, pe toate planurile. Există soluţii de recuperare, dar sunt soluţii de durată.
Concurs de proiecte
În pandemie, la fel ca multe alte ONG-uri, Bambini in Emergenza a pierdut din donatori şi trebuie să caute noi moduri de a-şi susţine activitatea. Centrul fundaţiei de la Singureni, Giurgiu, dispune de un mic teren agricol. „Poate vom amenaja o fermă ecologică de legume aici, să vindem, să ne putem finanţa”, spune Tania Stănescu.
Totul se întâmplă mult mai lent, toate ritualurile birocratice, întâlnirile pentru cunoaştere cu familiile celor care doresc să adopte, dialogul cu instituţiile statului.
<strong>Ceea ce nu s-a schimbat e că în pătuţurile maternităţilor din Bucureşti mereu şi mereu alţi nou-născuţi adorm plângând după o mamă care nu le va fi mamă. </strong>
Oamenii de la Bambini in Emergenza au făcut un proiect, Restaurarea Armoniei, care să le dea ocazia copiilor din centru să practice arta şi sportul, pentru a deveni mai puternici. Proiectul a fost înscris la un concurs organizat de Fundaţia pentru Comunitate din Cluj, în numele MOL România.
Dintre cele 77 de proiecte în competiţie, doar 18 au fost selectate pentru finanţare. Restaurarea Armoniei a primit 17.300 de lei, bani care acoperă parţial cheltuielile legate de instructori, echipamente, materiale didactice.
Kimonouri şi şorţuleţe
Centrul de la Singureni cuprinde mai multe căsuţe, unele purtând nume de sfinte. La parterul uneia dintre case, în sala de activităţi, copii îmbrăcaţi în kimonouri albe stau pe saltele, aşteptând să înveţe primele mişcări de karate. La mansarda altei căsuţe, alţi copii, de vârste mai mici, poartă şorţuleţe verzi de pictor.
„Activităţi sportive, poveşti terapeutice, artă, toate acestea îi ajută pe cei mici să cunoască şi să înţeleagă mai bine lumea în care trăiesc, să se adapteze mai uşor, emoţional şi social, să înveţe să trăiască sănătos şi în armonie cu ei înşişi şi cu lumea din jur”, spune Ana Mitu, psiholog la Bambini in Emergenza.
„La centrul din Singureni a fost introdusă pedagogia Montessori, care se ghidează după principiul: copilul e dornic să înveţe, să îl ajutăm. Nu se dau note. Prin practică, învăţăcelul ajunge singur la teorie”, continuă specialistul.
<strong>Practica înseamnă, în cazul orelor de pictură, o cantitate impresionantă de tempera întinsă pe mânuţe şi şorţuleţe. Măicuţele catolice nu mai prididesc să scoată şerveţele să şteargă obrajii artiştilor de 4 şi 5 ani. </strong>
Copiii amestecă în farfurii culorile şi le întind peste contururi de cai sau de oameni. Nu capodopera e miza, ci să înţeleagă cum se prepară o capodoperă. Să-şi coordoneze mai bine privirea cu mâinile, să pipăie vopseaua, hârtia, cartonul, să descopere ce nuanţă de maro se întâmplă dacă amesteci verde cu albastru, cu galben şi cu roşu.
La fel, micii karatişti se deprind să-şi stăpânească mişcările, să ţină cont de cel din faţa lor, să aibă răbdare şi atenţie la detalii. „Foarte important e că prin astfel de activităţi, copiii se exprimă, îşi exteriorizează emoţiile şi comunică mai bine, relaţionează mai bine cu ceilalţi”, susţine Ana Mitu.
„Le educăm încrederea în ei”
„Încercăm să le educăm încrederea în ei, să se descurce singuri şi să poată duce o viaţă normală. Un copil creşte cel mai bine în cadrul unei familii, de aceea avem propria reţea de asistenţi maternali profesionişti, pe care intenţionăm să o extindem”, adaugă Tania Stănescu.
În peste 25 de ani de activitate, Bambini in Emergenza s-a ocupat de sute de copii, care altfel s-ar fi pierdut pentru totdeauna prin saloanele spitalelor româneşti.
<strong>Fundaţia a fost creată de un cunoscut jurnalist de televiziune italian, Mino Damato, care a şi adoptat o fetiţă din România, infectată cu HIV. </strong>
După moartea lui Damato în 2010, în prezent, de fundaţie se ocupă soţia acestuia, Silvia Saini. Iar activitatea Bambini in Emergenza nu se rezumă doar la centrul din Singureni. Acum doi ani, în parteneriat cu Primăria Sectorului 6 şi DGASPC Sector 6, fundaţia a deschis o grădiniţă Montessori, pentru copiii cu risc de abandon.
În pandemie, cei vulnerabili sunt şi mai vulnerabili. Asta e regula. Centrul de la Singureni, unde copiii au şansa să crească mai puternici, e una dintre excepţiile fericite.
Fireşte, aşa mânjiţi cu toate nuanţele, din cap până în picioare, copiii se întind spre măicuţe sau spre educatoare şi cer să fie îmbrăţişaţi. „Nu-i problemă, se curăţă”, surâd femeile, iar Sfânta Giuliana, pictată pe un perete, le surâde în răspuns.
Cel mai frumos tablou, amprentat în stil Jackson Pollock pe haine, după ce iei pictorul în brațe, ajunge, din păcate, în cuva maşinii de spălat.
Notă: Într-o versiune anterioară, acest text a avut titlul „Un cunoscut jurnalist TV italian, măicuțe catolice și români sufletiști se ocupă de copiii abandonaţi din Giurgiu”. În realitate, Mino Damato a murit în urmă cu 11 ani. Ne cerem scuze pentru eroare.
