Viața sub ocupație rusească. Mișcarea de rezistență „Mavka cea malefică” și cum luptă ucrainencele împotriva invadatorilor: „Uneori adăugăm laxative în alcool”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O cincime din teritoriul Ucrainei se află în prezent sub ocupație rusească, iar pentru ucrainenii aflați sub ocupație pare puțin probabil ca un eventual acord de încetare a focului să schimbe acest lucru, relatează BBC.
Cuprins:
- Rusificare și militarizare
- Izolați și obligați să-și ia cetățenia rusă
- Prețuri mari și șomaj în creștere
- Exprimarea identății ucrainene este considerată un act extremist
- Copiii, „educați” de către soții de soldați ruși
- Rezistența există, sub forma unor mici acte de sfidare
- Laxative în alcool și produse de patiserie
- Teama de a fi răpiți pe ascuns
- Atenți la orice spune Kievul
- Unii sunt resemnați în privința unui armistițiu
- Noua generație a Crimeei, educată într-o atmosferă de violență
Trei ucraineni din diferite orașe aflate sub controlul Rusiei au vorbit pentru BBC despre presiunile cu care se confruntă din partea autorităților de ocupație - de la obligația de a accepta pașaportul rusesc până la faptul că sunt puși în pericol pentru cel mai mic act de rezistență. BBC le-a schimbat numele reale, numindu-i, din motive de siguranță, Mavka, Pavlo și Irîna.
Potențialele pericole sunt aceleași, fie în Mariupol, fie în Melitopol, orașe cucerite de Rusia în primăvara anului 2022, sau în Crimeea, peninsula de la Marea Neagră anexată în martie 2014.
Rusificare și militarizare
Mavka a decis să rămână în Melitopol atunci când rușii i-au invadat orașul pe 25 februarie 2022. I s-a părut „nedrept ca cineva să vină pur și simplu și să-i ia casa”.
În ultimele luni, ea a observat o intensificare nu doar a politicii stricte de „rusificare” a orașului, ci și a militarizării tuturor sferelor vieții, inclusiv a școlilor.
Mavka a transmis către BBC fotografii cu panouri publicitare care promovează recrutarea obligatorie în rândul tinerilor locali. De asemenea, ea a arătat o fotografie cu un caiet școlar inscripționat cu un portret al liderului de la Kremlin Vladimir Putin, precum și imagini și videoclipuri cu elevi - băieți și fete - obligați să poarte uniforme militare rusești în loc de uniforme școlare.
Izolați și obligați să-și ia cetățenia rusă
Pavlo locuiește în Mariupol, un oraș situat pe țărmul Mării Azov. El spune că se simte „izolat” de lumea exterioară.
Acest port-cheie și un centru al industriei siderurgice ucrainene a fost capturat de Rusia după un asediu și bombardamente devastatoare care au durat aproape trei luni.
Deținerea cetățeniei ruse este acum obligatorie pentru angajare, studii sau primiri de îngrijiri medicale, precizează Pavlo.
„Dacă copilul cuiva, de exemplu, refuză să cânte imnul rusesc la școală dimineața, FSB (serviciul de securitate al Rusiei - n.r.) îi va vizita pe părinți, îi va «mustra», iar din acel moment «se poate întâmpla orice»”, explică el.
Pavlo a fost grav rănit în timpul asediului, fiind străpuns de șapte gloanțe, dintre care unul în cap. Când a supraviețuit în mod miraculos, și-a dat seama că nu poate pleca din cauza rudelor sale în vârstă.
Prețuri mari și șomaj în creștere
„Majoritatea celor care au rămas în Mariupol sau s-au întors au făcut-o pentru a-și ajuta părinții în vârstă sau bunicii bolnavi, sau din cauza apartamentului”, spune el într-o discuție purtată la telefon după miezul nopții, ca să nu audă nimeni.
Cea mai mare problemă din Mariupol, continuă el, este păstrarea casei sau obținerea unei despăgubiri pentru cea veche, deoarece majoritatea locuințelor bombardate de Rusia au fost demolate, iar costul vieții și șomajul au crescut brusc.
„Aș spune că 95% din toate conversațiile din oraș sunt despre proprietăți imobiliare: cum să le păstrezi, să le recuperezi sau să le vinzi. Oamenii vorbesc despre asta la coada pentru pâine, în drum spre farmacie, la piață, peste tot”, subliniază el.
Exprimarea identății ucrainene este considerată un act extremist
Peninsula Crimeea se află sub ocupație de când Vladimir Putin a anexat-o la Rusia în februarie/ martie 2014, la începutul războiului Kremlinului împotriva Ucrainei.
Irîna a decis să rămână pentru a avea grijă de o rudă în vârstă și, de asemenea, pentru că nu voia să-și părăsească „minunata casă”.
Orice manifestare publică a identității ucrainene este interzisă, spune ea. Limba ucraineană nu este vorbită în public, „deoarece nu știi niciodată cine te-ar putea denunța autorităților”.
Copiii, „educați” de către soții de soldați ruși
Copiii de la grădinițile din Crimeea sunt obligați să cânte imnul rusesc în fiecare dimineață. Educatoarele sunt aduse din Rusia, majoritatea fiind soții de soldați.
Irîna poartă uneori cămașa ei brodată preferată atunci când vorbește prin apeluri video cu prietenii din alte locuri. „Ne ajută să ne menținem moralul amintindu-ne de viața noastră fericită de dinainte de ocupație”, explică ea.
Dar chiar și simpla purtare a unei cămăși brodate constituie un risc. „S-ar putea să nu te împuște imediat, dar să dispari în liniște”, spune femeia.
Irîna vorbește despre prietenul ei ucrainean care a fost interogat de polițiști pentru că vecinii ruși care au venit în Crimeea în 2014 l-au reclamat pentru posesie ilegală de arme. „Bineînțeles că nu le avea. Din fericire, a fost eliberat în cele din urmă, dar a fost foarte înfricoșător”, mărturisește ea.
Irîna se plânge totodată că nici măcar nu poate ieși singură la o cafea, deoarece soldații ruși îi „pot ordona să-i distreze după placul lor” sau o „pot ținti cu mitraliera”.
Rezistența există, sub forma unor mici acte de sfidare
Rezistența în orașele ucrainene aflate sub ocupație este periculoasă și se manifestă adesea sub forma unor mici acte de sfidare.
În Melitopol, Mavka recunoaște că face parte dintr-o mișcare secretă de rezistență numită „Mavka cea malefică”, care este formată din femei și fete „din aproape toate orașele ocupate”. Scopul nostru este „să le arătăm oamenilor că femeile ucrainence nu sunt de acord cu ocupația, nu am cerut-o și nu vom fi niciodată de acord cu ea”, afirmă ea.
Rolul Mavkăi este să administreze conturile de socializare ale mișcării, care documentează viața sub ocupație și relatează despre amplasarea simbolurilor sau a pliantelor ucrainene în locuri publice. Fac asta „pentru a le reaminti celorlalți ucraineni că nu sunt singuri”, explică ea.
Laxative în alcool și produse de patiserie
Însă uneori participanții la mișcare îndrăznesc să facă pași mai riscanți. „Uneori, adăugăm laxative în alcool și produse de patiserie, ca un «cadou de bun venit» pentru soldații ruși”, spune ea.
Pedeapsa pentru astfel de acte de sfidare poate fi severă, în condițiile în care autoritățile ruse de ocupație consideră limba ucraineană sau orice are legătură cu Ucraina drept comportament extremist.
Ucrainenii știu bine ce s-a întâmplat cu jurnalista Viktoria Roșcina, în vârstă de 27 de ani, care a dispărut în 2023 în timp ce investiga acuzații de tortură în închisorile rusești din estul Ucrainei.
Autoritățile ruse i-au anunțat familia că a murit în închisoare în septembrie 2024. Rușii i-au returnat cadavrul abia în aprilie, cu unele organe interne prelevate și semne evidente de tortură.
Teama de a fi răpiți pe ascuns
Mavka se teme cel mai mult să dispară în liniște: „Ce se întâmplă dacă dintr-o dată nimeni nu mai poate afla unde ești sau ce s-a întâmplat cu tine?”.
Pentru a preveni infiltrarea mișcării de către spioni, Mavka a dezvoltat un sistem de testare pentru cei care își exprimă dorința de a se alătura mișcării.
„Nu putem să punem mâna pe arme acum și să ripostăm împotriva ocupantului, dar vrem măcar să arătăm că populația pro-ucraineană este aici și va fi mereu”, insistă ea.
Atenți la orice spune Kievul
Mavka spune că locuitorii din Melitopol urmăresc îndeaproape acțiunile și retorica Kievului, chiar mai mult decât pe cea a Europei sau a Statelor Unite. „Pentru că este important să știm că Kievul este gata să lupte pentru noi. Chiar și pașii mici contează”, notează ea.
„Avem un carusel de emoții aici. Mulți sunt îngrijorați că s-ar putea semna documente care, Doamne ferește, ne vor lăsa sub ocupația rusă și mai mult timp. Pentru că știm ce va face Rusia aici”, spune ea despre starea de spirit în Melitopol.
Mavka și apropiații ei sunt îngrijorați că, în cazul în care Kievul va accepta un armistițiu, Rusia va urma aceleași politici ca în Crimeea, ștergând identitatea ucraineană și oprimând localnicii.
„Deja îi înlocuiesc pe localnici cu oamenii lor. Dar oamenii de aici sunt încă plini de speranță, vom continua rezistența, trebuie doar să fim mai ingenioși”, spune ea.
Unii sunt resemnați în privința unui armistițiu
Spre deosebire de Mavka, Pavlo consideră că războiul trebuie să se termine, chiar dacă pentru el personal acest lucru va însemna pierderea oportunității de a se întoarce în Ucraina.
„Cea mai de preț este viața, dar există anumite condiții pentru un armistițiu cu care nu toată lumea va fi de acord, pentru că se pune întrebarea: «Pentru ce au murit toți acești oameni în ultimii trei ani?» S-ar simți abandonați și trădați?”, reflectează el.
Pavlo vorbește cu precauție, chiar și într-un apel securizat, și spune că „într-o conversație personală aș putea spune mai multe”. Dar adaugă: „Nu invidiez pe nimeni care trebuie să ia o decizie acum. Nu poate fi simplu, alb sau negru”.
Noua generație a Crimeei, educată într-o atmosferă de violență
Irîna se teme pentru următoarea generație din Crimeea, care crește într-o atmosferă de violență. Potrivit ei, mulți copii își copiază tații, adesea soldați ruși.
Pisica ei poartă acum un bandaj, după ce a fost împușcat pe stradă de un copil. „A fost distractiv pentru ei. Acești copii nu sunt învățați să construiască pacea, sunt învățați să lupte”, conchide ea.
