După ce a locuit în Norvegia și Polonia, un belgian s-a mutat la Petroșani. „Când vorbesc despre România, oamenii din vestul Europei nu așteaptă prea mult”. Ce a descoperit aici
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fundașul Sean Aerts este de un an în România, acum fotbalist la Jiul Petroșani, belgianul se bucură de peisajele și oamenii pe care i-a întâlnit, de faptul că poate comunica în engleză cu ei. Apreciază inclusiv clădirile vechi, considerând că acestea au șarmul lor. Ceva i-a displăcut însă.
Cuprins:
Sean Aerts, 28 de ani, este un belgian care a prins drag de România și a ajuns să ia în calcul o experiență cât mai îndelungată departe de țara natală. Cu toate că a trăit și a activat în două orașe mai mici din țară, la Târgu Jiu, la Viitorul Pandurii, iar acum în prezent la Petroșani, la Jiul, candidată la promovare în Liga 2, belgianul este mulțumit cu ceea ce a găsit în România, mărturisind că a ajuns să aprecieze viața simplă!
Într-un interviu acordat Libertatea, Sean a povestit că va reveni în țara noastră, din vacanța de Sărbători, alături de iubita sa, care-l va însoți și ea aici. Totodată, face comparații cu Belgia, cu Norvegia și cu Polonia, el bifând aceste țări în cariera sa. Cu un singur detaliu iese de pe linia, generală, pe care intervievații rubricii „Străin în România“, de mai bine de un an și jumătate în Libertatea, au expus-o în povestirile lor: nu-i place mâncarea tradițională, explicând că a avut ghinion cu mămăliga!
Libertatea: Sean, ce așteptări aveai în momentul în care ai sosit în România?
Sean Aerts: Știam doar că este țara lui Hagi și cam atât. Păreri despre România... Probabil, știți, așteptările nu sunt mari atunci când cineva vine din Occident în România.
- A fost mai bine sau mai rău decât estimai?
- Când vorbesc despre România, oamenii din vestul Europei nu așteaptă prea mult. Dar eu am găsit o țară frumoasă și oameni buni. (râde) Poate am fost eu norocos, însă pot spune că mi s-au întâmplat lucruri bune și foarte bune la voi în țară. Dacă ar fi să fac bilanțul primului meu an aici... Pot?
- Da, te rog!
- Sper să continuu multă vreme la voi, să urc în carieră. Voi intra în al doilea an al meu în România, îmi place stilul de viață de aici, consider că m-am adaptat și pot spune că mă simt deja ca acasă.
„Acolo, e disciplină, aici, este multă relaxare”
- În afara țării tale, ai trăit și activat în Norvegia și Polonia. Poți face o diferență între aceste locuri?
- În Norvegia, oamenii sunt foarte disciplinați, totul este conform unui program devenit clasic. Românii sunt mai relaxați, mult mai relaxați, pot trăi simplu. Despre polonezi nu aș vrea să vorbesc, nu mi-a plăcut foarte mult acolo. În Belgia, totul este rapid și organizat.
- Și unde te simți bine, implementat?
- Ți-am zis. Cred că mi se potrivește stilul de viață din România. Mă văd jucând în continuare aici, ani buni, dacă totul va fi în regulă. Sper să urc cât mai sus posibil în carieră, îmi plac viața și fotbalul de aici.
- Românește ai deprins?
- Normal, primele lucruri pe care m-au învățat colegii au fost chestiile negative... Cred că vă dați seama ce. Cât privește limba română, înțeleg foarte mult, să vorbesc mi-e mai greu. Dar mă descurc. Probabil, voi putea să vorbesc românește până la finalul lui 2023.
„Dacă pot ajuta, românii te vor ajuta”
- Ce-ți place cel mai mult la România?
- Natura. Peisajele. Munții. Sunt multe locuri frumoase de vizitat, păcat că nu le promovați mai mult.
- Ai vreun loc preferat?
- N-am avut foarte mult timp să vizitez țara, doar ceea ce am observat când treceam prin diverse zone, orașe, sau ajungeam la destinație, cu echipa mea. Dar mi-au plăcut mult traseul de pe Valea Oltului și parcul din centrul orașului Târgu Jiu. Sincer, mie îmi place foarte mult și Petroșaniul, un oraș mic, dar drăguț, localizat între munți.
- Ce apreciezi la români?
- Sunt foarte prietenoși și, dacă pot ajuta, o vor face. Sunt oameni calzi.
- Mai calzi decât belgienii?
- Da, da, cred că da (râde). Dar hai să zicem similari.
Anti-mămăligă
- Româncele cum ți se par?
- Da, da (râde), sunt foarte frumoase, așa cum toată lumea cunoaște. Dar am o relație stabilă, chiar dacă iubita mea lucrează în Belgia, locuiește acolo. Oricum, va veni și ea în România după pauza de iarnă, până acum nu i-a permis programul.
- Cu vremea cum te-ai acomodat?
- Mai degrabă am fost speriat, mi s-a spus că iarna este teribilă. Doar una-două săptămâni foarte friguroase la Târgu Jiu, iarna trecută, atât. Nu ceva care să te înfricoșeze. Apoi, foarte cald vara, mai cald decât mă așteptam, dar mie îmi place așa.
- Există ceva ce nu îți place în România?
- Nu cred că e ceva în mod evident. Aș putea spune că n-am avut o experiență reușită cu mâncarea!
- Serios? Te întreb fiindcă sunt mulți străini care laudă bucătăria tradițională românească.
- Probabil, am avut ghinion. Noroc cu oamenii, ghinion cu mâncarea. Experiența mea personală nu aș spune că e foarte rea, dar... Nu-mi place mămăliga! Deloc. Și niciun fel de mâncare ce include mămăliga. Nu sunt un tip dificil, însă unele feluri de mâncare sunt foarte grele.
„Apreciez șarmul clădirilor, de parcă timpul s-a oprit în loc”
- Cum a fost experiența personală în Târgu Jiu?
- Mi-a plăcut timpul petrecut acolo, am fost norocos că am dat peste un oraș drăguț la prima mea experiență în România, cu un antrenor deschis către străini, cu alți 6 băieți din afara României și m-am putut adapta ușor. Toată lumea s-a comportat bine cu mine. Totodată, am avut șansă fiindcă mulți români vorbesc limba engleză, unii mai bine, dar te poți înțelege cu toți. Mi-a fost lejer să mă acomodez.
- Petroșani?
- Mai mic orașul, dar oamenii și mai prietenoși decât la Târgu Jiu! Sunt un tip norocos. Am dat de oameni buni.
- Infrastructura?
- Un pic cam veche, îmbătrânită, dar încerc să văd partea pozitivă din acest lucru.
- Cum?
- Chiar dacă am văzut multe clădiri vechi, care mă fac să mă simt într-o altă lume, cum nu am fost obișnuit, apreciez șarmul lor. Uneori, simt că parcă timpul s-ar fi oprit în loc! Îmi place această lume pe care am întâlnit-o în România, am ajuns să apreciez mai mult lucrurile simple.
