Victoria Stoiciu, senatoarea PSD care și-a declarat susținerea pentru Nicușor Dan în turul 2: „În fața pericolului extremist, neutralitatea nu este o opțiune” | Interviu

Voce influentă a noului val social-democrat

Stoiciu afirmă că România se confruntă cu un pericol fără precedent: ascensiunea unui val neofascist reprezentat de George Simion. Ea avertizează că, odată ajuns la putere, extremismul nu se retrage ușor, iar democrația ar putea fi pierdută pe termen lung. 

Lidera PSD, una dintre cele mai influente voci din noul val social-democrat, subliniază că diferența dintre candidați nu este doar una de nuanță ideologică, ci una fundamentală între democrația liberală și autoritarism. Chiar dacă democrația actuală este imperfectă și a generat inegalități, oamenii de stânga pot lupta pentru o societate mai dreaptă doar în acest cadru; într-un regim autoritar, această șansă dispare complet.

Stoiciu consideră că PSD trebuie să condamne explicit extremismul și să susțină direcția democratică, iar pe termen lung să-și reconstruiască identitatea autentică de stânga, capabilă să inspire și să răspundă frustrărilor sociale. Ea afirmă că ascensiunea extremismului nu poate fi oprită cu politici neoliberale, ci doar cu politici de stânga, care combat excluziunea și inegalitățile. 

Pentru reabilitarea stângii, prioritatea este stoparea victoriei neofascismului, urmată de reconstruirea statului social și a unei societăți incluzive. Stoiciu avertizează că resentimentele acumulate din cauza inegalităților pot fi canalizate spre solidaritate și dreptate, nu spre ură, iar stânga trebuie să repare ruptura dintre cetățeni și instituții. În final, ea crede că există șansa unui președinte de stânga doar dacă extremismul este învins acum.

Recomandări

35 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990: Drumul lui Ion Iliescu de la pucist în PCR până la Președinția României, stropit mereu cu sângele altora

„Extremismul, odată ajuns la putere, nu se retrage ușor”

Libertatea: Ești una dintre vocile stângii, senatoare PSD, care a ieșit să susțină în turul doi pe candidatul Nicușor Dan. Care este motivul principal al acestei susțineri?
Victoria Stoiciu: Ne aflăm în fața unui pericol fără precedent în ultimii 35 de ani: pericolul unei derive neofasciste. Este responsabilitatea fiecărui om care crede în valorile democrației și în parcursul proeuropean al României să ia atitudine. Ceea ce vedem astăzi seamănă izbitor cu ascensiunea fascismului la noi și în Europa interbelică, inclusiv prin naivitatea multora care sperau că nu va fi chiar atât de grav, că răul care lua avânt era doar o formă de „marketing electoral”. 

Avem de ales, ori blocăm valul extremist acum, ori îl lăsăm să preia controlul. Iar dacă îi lăsăm, riscăm să pierdem democrația pentru multă vreme. Extremismul, odată ajuns la putere, nu se retrage ușor. Nu cred că ne permitem luxul ezitării, oricât de nemulțumiți am fi de situația actuală. 

– De ce crezi că pericolul cel mai mare vine dinspre George Simion?
– Uite un motiv – dacă Nicușor Dan nu va fi un președinte bun, îl vom putea schimba peste cinci ani prin vot. Oare putem fi la fel de siguri că vom avea această libertate dacă George Simion ajunge la putere? Istoria tuturor regimurilor autoritare arată că, odată ce extremiștii câștigă, nu mai pleacă ușor. Nu vom scăpa de extremism într-un mandat, pentru că aceștia se vor eroda, cum speră mulți. Vom intra într-o epocă întunecată, care poate dura mult, prea mult.

Recomandări

Cedry2k și Dragonu AK47, doi rapperi cu discurs antisemit, anti-UE și antivaccin, considerați „repere pentru adolescenți” într-un manual de religie de clasa a VIII-a

George Simion amenință tot ceea ce înseamnă astăzi România: instituțiile democratice, normele sociale, echilibrul economic. În cel mai „optimist” scenariu, ne vom îndrepta rapid spre o autocrație electivă, în stil Viktor Orbán. Un astfel de model va submina instituțiile democratice, dar va duce și la stagnare economică și socială. Să nu uităm: în 2023, peste 33.000 de maghiari au părăsit Ungaria – cel mai mare exod din 2010 încoace. Inflația este cea mai ridicată din UE, economia stagnează, iar țara a pierdut recent un miliard de euro din fonduri europene pentru că nu respectă statul de drept. 

Mulți diminuează pericolul, se consolează spunând că Simion nu va scoate România din UE. Este o abordare simplistă. Proiectul european se bazează pe angajamentul față de niște valori în jurul cărora a fost construit: drepturile omului, pluralismul, protecția minorităților. Simion contestă aceste valori în mod deschis. Când Simion se declară „proeuropean”, este ca atunci când un sabotor își pune costumul de muncitor și intră în uzină să o distrugă din interior. Prin ideologia lui, Simion subminează chiar temelia proiectului european. Iar de la subminare la ruptura totală – la un „RoExit” – nu e decât o chestiune de timp, în care sămânța antieuropenismului să dea roade.

Recomandări

Ultimele calcule pentru noul Guvern: propunerea PNL care a făcut șah mat PSD. Cine se încălzește pentru ministere

Democrația, viciată de 35 de ani în România

– Cei de pe palierul de stânga sunt în situația de a alege între doi candidați de dreapta: unul mai la dreapta decât altul. De ce crezi că stânga ar trebui să treacă peste propriile principii și să voteze acum un președinte de dreapta?
– Te contrazic – nu alegem doar între un candidat de dreapta și unul puțin mai la dreapta. Alegem între democrație liberală și extremism autoritarist.

Înțeleg perfect frustrările stângii, le am și eu, ca om de stânga. Democrația liberală nu și-a ținut toate promisiunile. Inechitățile au crescut, puterea și bogăția s-au concentrat în mâinile câtorva, iar egalitatea e de multe ori doar una formală.

Dar soluția nu este fascismul și nici autoritarismul. Atât timp cât există un cadru democratic, stânga are șansa să lupte pentru o lume mai dreaptă, mai egală. Într-un regim autoritar, această șansă dispare complet. Nu va mai exista nici spațiu politic, nici libertate de exprimare, nici posibilitatea de a construi ceva mai bun.

Nu e ușor să aperi democrația când ea e imperfectă, când e viciată de 35 de ani de neoliberalism. Dar într-o dictatură fascistă, nu va mai fi nimic de apărat.

– Ce crezi că ar trebui să facă PSD acum, în acest context? Totuși este cel mai mare și important partid al României.
– Pe termen scurt, PSD trebuie să facă un gest clar și ferm: să condamne explicit extremismul reprezentat de George Simion și să susțină direcția democratică reprezentată de Nicușor Dan. În fața pericolului extremist, neutralitatea nu este o opțiune. Cu atât mai mult cu cât această confruntare între extremism și democrație va rămâne o linie de forță a politicii românești, indiferent cine câștigă alegerile. Este menirea oricărui partid să traseze o direcție, să funcționeze ca un far, ca o busolă politică pentru activul și pentru electoratul său. 

Pe termen mediu și lung, PSD trebuie să-și întărească identitatea de stânga și să-și consolideze dimensiunea programatică. Astăzi, PSD este perceput mai ales ca un partid al administrației, dominat de cadre care se pricep la proiecte europene, la administrație publică. Este un atu real, dar nu este suficient. Oamenii nu mai votează doar pentru poduri și săli de sport. Oamenii caută sens, apartenență, direcție. Toate cercetările despre tendințele electorale recente ne arată că valorile și identitatea ideologică cântăresc tot mai mult în decizia de vot. De aceea, PSD trebuie să treacă de la administrare la reconstruirea unei identități autentice de stânga, capabilă să inspire, să mobilizeze și să dea oamenilor un proiect de societate în care să creadă.

Această reconstrucție ideologică este crucială nu doar pentru PSD, ci și pentru democrația românească. Ascensiunea extremismului nu poate fi oprită cu politici neoliberale. Numai politici autentice de stânga, care combat excluziunea, reduc inegalitățile și răspund frustrărilor sociale, pot construi o societate mai dreaptă și pot închide breșa prin care extremismul pătrunde. Fără o stângă puternică, România va cădea total  în mâinile extremismului. 

Furia poate fi canalizată spre solidaritate

– Spune-mi, te rog, cum vezi o reabilitare a stângii și ce ar trebui să facă? Care ar fi urgențele?
– Prima urgență este clară: stoparea victoriei neofascismului la alegerile din 18 mai. Dacă vom intra sub un regim autoritar și fascistoid, nu va mai exista reabilitare a stângii în următorii ani. Vom fi în defensivă. Va exista doar o luptă disperată pentru conservarea minimelor libertăți și a cuceririlor democrației liberale. 

Dacă reușim să trecem de acest moment critic, miza rămâne reconstruirea statului social și crearea unei societăți incluzive. Absența acestor piloni a împins România în brațele extremismului. Votul covârșitor pentru George Simion în rândul celor cu studii primare nu vorbește despre „prostia oamenilor”, ci despre eșecul statului social, despre eșecul de a construi un sistem educațional accesibil și un mecanism real de mobilitate socială.

Mulți se întreabă cum e posibil ca, în plină prosperitate economică, România să flirteze cu extremismul. Răspunsul este: am produs creștere, dar nu și incluziune.

Există o ruptură dintre realitatea statistică și realitatea trăită. Ea vine din modul în care progresul a fost livrat asimetric, în care românii au auzit promisiunile democrației, dar nu le-au simțit pe pielea lor. Democrația postcomunistă a oferit cetățenilor un rol pe hârtie, dar prea rar i-a ascultat. A promis că toți au șanse egale, dar a închis ușile în fața celor care nu aveau cheia potrivită – familie, conexiuni, bani, diplome. A creat așteptări uriașe și a livrat inegalitate structurată. În acest gol, apare resentimentul – o emoție profundă, tăcută, care se adună zi de zi. Și care acum răbufnește, cutremurând România. 

Dar această furie poate fi canalizată și spre altceva decât violență și ură – spre solidaritate și dreptate. Să nu uităm de ce zicea Hessel: refuzul resemnării și indignarea pot fi începutul angajamentului civic pentru un proiect emancipator. Aici e miza stângii. Dar și a noastră ca societate. Să înțelegem că nu e suficient să ne batem cu extremismul prin slogane și etichete. Trebuie să reparăm ceea ce l-a făcut posibil. Să refacem încrederea ruptă între cetățeni și instituții. Să construim o economie care nu doar crește, ci include. O democrație în care nu doar se votează, ci se ascultă. O societate care nu doar împarte PIB-ul, ci împarte demnitate și șanse reale.

– Crezi că la următoarele alegeri am putea avea un președinte de stânga? Sincer, eu pariez că următorul președinte va fi o femeie, din zona stângii… sau e o utopie?
– Dacă George Simion va câștiga alegerile din 18 mai, sincer, mă îndoiesc că e posibil. Pentru că în minunata lume nouă care se va instala odată cu Simion vom vorbi doar despre supraviețuirea politică a tuturor forțelor democratice, inclusiv stânga, care vor fi reduse la rezistență simbolică. 

Dacă Simion va pierde, îmi place să cred că există o șansă. Și depinde de noi să o transformăm în realitate. Poate părea o utopie astăzi, așa cum spui, dar știu un lucru esențial pentru orice proiect de stânga – utopiile de azi pot deveni realitățile de mâine, dacă există speranță, voință și acțiune colectivă. Nu tot ce este posibil a fost deja realizat.

Foto: Hepta

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro