VIDEO/ Arnulf Einschenk, acordor de piane din tată în fiu. Are grijă de orga de la Biserica Neagră de 30 de ani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Arnulf Einschenk, acordor de piane din Brașov, este nelipsit din culisele Festivalului Cerbul de Aur, de la prima ediție. Cu urechea sa fină, pune la punct cele mai nărăvașe instrumente. Are nevoie de liniște și concentrare, așa că lucrează ziua și preferă ca spectacolele să le vadă la televizor, niciodată din sală.
Brașovul se scaldă în lumina caldă a apusului. Răcoarea îi face pe turiști să mai pună o haină pe ei. Cu un rucsac în spate și bicicleta pe lângă el, Arnulf Einschenk aproape gonește spre casă, făcându-și loc printre cei ieșiți la promenadă. Se mai salută cu unii cunoscuți, dar merge hotărât, cu țintă.
În atelierul său de pe strada Nicolae Bălcescu, un bec slab se aprinde ca o lună blândă și învăluie în romantism chitările agățate ca rufele la spălat. E liniște. Departe de agitația străzii, Arnulf Einschenk verifică sunetul unui acordeon care i s-a adus la reparat în acea dimineață. Acordează și repară instrumente muzicale de când era copil și a intrat ucenic la bunicul și tatăl său.
"Meseria am primit-o de la tatăl meu, că la mine în familie nu era discuție despre ce să fac. Familia și mama, toți au spus: «Tu urmărești tatăl și nu e altă problemă». Mai ales că erau timpuri foarte grele, așa că după clasa a șaptea am intrat ca ucenic în atelierul ăsta la tată și la unchiul și am făcut liceul la seral. Adică dimineața muncă până la trei și apoi școală până la 9.00. Am avut atunci un liceu seral foarte bun și profesori erau aceiași care erau și la liceul de zi. Așa am primit tot ce puteau să dea profesorii să nu avem lipsuri", povestește bărbatul.
Cum să-ți acordezi pasiunea de-o viață
Ne arată fiecare cotlon al atelierului său pe care îl numește "muzeu viu", afișe vechi, instrumente muzicale și de lucru. A fost deschis în 1896 de către bunicul său și de atunci bărbații familiei au avut grijă să ducă afacerea mai departe. Acum soția sa lucrează tot pentru atelier, având un PFA pentru comercializarea instrumentelor muzicale, fiica sa unul, pentru comerțul online și el pentru reparații. O afacere de familie care își asigură continuitatea din armonia de acasă.
"Mi-a plăcut foarte mult de am stat și când eram copil aici la bunicul în atelier, mai încercam să ajut cu una, cu alta și bunicul a fost tot timpul foarte mândru și întotdeauna era convins să o să-l urmez. Am avut și eu mulți ucenici, mai ales că în ’61 trebuie să lucrez prin cooperații și acolo am avut ucenici mai mulți, dar majoritatea se află în străinătate și lucrează acolo. Acum un an a venit un fost ucenic al meu și mi-a povestit că acum el e doctor dentist și are mai mulți angajați, dar nu știe dacă e el așa bun cu angajații lui cum am fost eu cu el", spune bărbatul și zâmbește cu mândrie. Asta e răsplata lui. Și pe lângă asta, faptul că muzica instrumentelor pe care le acordează sau repară el sună fără greșeală. Arnulf oferă un serviciu la care nici nu te gândești că ar exista atunci când intri într-o sală de concert, dar care face diferența.
"Urechea perfectă o au mulți muzicieni, dar în general nu au răbdare. Trebuie să ai o răbdare foarte mare și să te stăpânești pe tine. Un pian îl acordezi în două ore, dar pentru concerte nu e nevoie să acordezi toate tonurile, dar ajunge la un concert și zece ore dacă sunt multe dezacordate, deci îți ia mult timp", explică bărbatul de 77 de ani.
De 30 de ani a întreținut orga de la Biserica Neagră și acordează pianele de la Filarmonică de peste 40 de ani. Repară orice instrument muzical și o face cu atâta bucurie. Așa se conectează cu părinții și bunicii săi care nu mai sunt și cu lumea. Și din cinci în cinci ani își adună toată familia risipită prin lume, unchi, mătuși, veri, la o reuniune prin care serbează începuturile afacerii și legătura profundă dintre ei. În 2016 au serbat 120 ani. 120 de ani în care el a respectat o ordine aproape ancestrală și pe care o definește simplu: "Dacă faci un lucru să-l faci cu plăcere și atunci munca te întreține și nu te omoară".
Citește și: VIDEO EXCLUSIV/ Say something! Laurențiu Cazan și-a amintit de prietenia cu Christina Aguilera la Cerbul de Aur. ”Vorbeam cu mama ei foarte des!”
