VIDEO | Pe urmele lui Niculae Moromete, la Evaluarea Națională: În Siliștea Gumești, nuielușa de gutui nu avea răbdare cu elevii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În poarta Școlii Gimnaziale Marin Preda din Siliștea Gumești, tătici în ținute sport și mămici în colanți și bluze de vară își încurajează candidații la Evaluarea Națională. Dar cei mai mulți dintre cei 30 de elevi vin fără însoțitor, în grupuri mai mici sau mai mari. Se adună în curtea școlii, pășesc agale prin iarba înaltă când directoarea îi cheamă în clase.
Cuprins:
În timp ce satul alunecă spre căldura adormitoare a amiezii, elevii se scufundă în genul dramatic, diftongi, adjective pronominale și subordonate circumstanțiale. Părinții se retrag sub umbrelele unei mici terase, vizavi de monumentul eroilor.
Școala «cu o bucată de pâine în traistă»
Pe o bancă din fața Primăriei, care e lângă școală, o bătrânică deapănă amintiri, să mai treacă timpul, până primește ștampila pe dosar.
Ilinca are 76 de ani și crede că tineretul de azi ar trebui “să mai lase telefoanele și feisbucurile”: “Pe vremea mea, și munceam, și învățam. Mergeam cu vitele de când eram atâtica. Când plecam la școală, puneam o bucată de pâine în traistă, că n-aveam ghiozdane. Acum copiii sunt bine îmbrăcați, încălțați, au de toate”.
Copiii din Siliștea Gumești sunt în tendințe: au teniși de firmă, blugi mulați, cămăși tip tunică, tricouri deasupra buricului. S-ar camufla fără probleme printre puștii de la București.
Iocan s-a reprofilat, de la potcoave la butelii
Pe lângă gardurile satului, viața își vede de mărunțișurile ei. Bătrânii privesc, caprele pasc, câinii dorm și alaiuri de rațe și găini se regrupează tactic. În curtea casei unde s-a născut Marin Preda crește nu-mă-uita. Casa unde a copilărit scriitorul, casa Moromeților, a fost demolată de comuniști. Nici Poiana lui Iocan nu mai există. Pe locul ei, s-a ridicat o casă oarecare, cu un butic, unde se vând, printre altele, butelii.
Micul singuratic
“Marin era și pe vremea aia un singuratic. Mergea uite-așa, cu mâinile la spate, prin curtea școlii. Nu prea intra în legătură cu ceilalți, când avea crize de friguri, se refugia singur, nu știu de ce…”
Ilie Cutieru, a lui Gulie, cum e cunoscut în sat, a fost coleg cu scriitorul. Are 95 de ani, era cu un an mai mic decât Preda. Își amintește cum rezolva învățătorul său problema absențelor pe motiv de păscut vite: “Avea nuielușe de gutui, cu care ne dădea câte trei-patru la palmă, de câte ori lipseam”. Tot cu nuielușa, dascălul îi pedepsea pe cei care nu-și făceau temele. M
Pe vremea aceea, evaluarea se dădea după șapte clase. Marin Preda și Ilie a lui Gulie au dat examenul în Ciolănești, în comuna vecină. “Trei zile a durat, ne-au cazat pe la elevii din sat”. Ilie a luat 8 la examen, Marin - 9,15. Tot pe 18 iunie a dat proba, dar în 1937.
Lângă școală, primii elevi ieșiți sunt împresurați de părinți, frați și surori. A picat genul dramatic. Mămicile dezbat dificultatea subiectului, la umbra corcodușilor.
Vine și domnul diriginte, Giorgică Anghel. Predă matematica de 41 de ani în Siliștea Gumești. “Generația asta e mai năbădăioasă, dar aici avem mereu rezultate foarte, foarte bune. E fondul genetic foarte bun, de Moromeți”.
«De bucurie, tata a cumpărat doi mici»
Unii copii din Siliștea Gumești reușesc la liceu în Alexandria sau în București, cei mai mulți însă își continuă studiile în Roșiori de Vede. Marin Preda a ajuns tocmai la Școala Normală din Abrud.
Ilie a lui Gulie ar fi vrut și el să învețe carte. “Dar tata mi-a spus că n-are cu ce să mă țină. N-are mălai, n-are aia, n-are și n-are”.
Totuși, acel părinte din anii '30 a bătut drumul pe jos, peste o sută de kilometri până la București. La întoarcere, și-a anunțat fiul că i-a găsit un loc de ucenic, la atelierul unui croitor evreu din Calea Moșilor.
“Și, de bucurie, la hanul din Tătărăști, unde mi-a zis să-l aștept, din toată sărăcia, a cumpărat doi mici și mi-a dat mie unul”. Ilie a lui Gulie își amintește momentul de sărbătoare de la răspântie, de parcă ar fi fost ieri.
Copiii din Siliștea zilelor noastre sunt bine îmbrăcați, bine hrăniți și sociabili. Câțiva sparg semințe, așteptând să le iasă colegii de la examen. “Am băgat bani în el, cu meditații. Dar i-am zis lui taică-său să nu-l streseze că el a dat bani și nu acceptă notă sub 9. Îl stresează și-apoi greșește băiatul la probă”, oftează o mămică.
Părinții din satul Moromeților au căzut de acord că anul ăsta la română s-a dat ușor.
CITEȘTE ȘI:
