„Vrăjitoarele din Bucha”, doctorițe, profesoare și chiar și o manichiuristă. Unitatea specială ucraineană care doboară drone rusești
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În orașul ucrainean Bucha, devenit scena crimelor de război rusești după masacrele comise în 2022 de soldații lui Vladimir Putin, activează acum o mișcare unică de rezistență. Așa-numitele "vrăjitoare din Bucha" apar după ce se întunecă, pentru că atunci încep să roiască și dronele de atac rusești, relatează BBC. Ele reprezintă o unitate voluntară de apărare aeriană formată aproape în întregime din femei, care ajută acum la protejarea cerului Ucrainei. Ele le-au luat locul bărbaților, care au fost trimiși pe linia frontului.
Cuprins:
Turele de noapte le permit femeilor să își combine munca de apărare a țării cu slujbele de zi cu zi ca profesoare, doctorițe, chiar și ca manichiuristă. Multe dintre ele spun că este o modalitate de a depăși neputința pe care au simțit-o atunci când forțele rusești au ocupat regiunea Bucha, în febuarie 2022.
Poveștile de groază din acele săptămâni - inclusiv despre crime, tortură și răpiri - au început să apară abia după ce forțele ucrainene au eliberat zona, la sfârșitul lunii martie 2022.
Video: Momentul în care o dronă "Shahed" este distrusă de forțele ucrainene
Sursă: X
Raiduri aeriene și arme străvechi
„Am 51 de ani, cântăresc 100 kg, nu pot alerga. Credeam că mă vor trimite la plimbare, dar m-au acceptat!”, își amintește Valentyna, medic veterinar care s-a înrolat în această vară și care acum poartă indicativul Valkyrie.
Ea vorbește despre prietenii desfășurați pe front și despre alții care au murit în lupte, ca parte a ceea ce a adus-o în această misiune.
„Pot face treaba asta. Trusa este grea, dar și noi, femeile, o putem face”.
Valentyna are ocazia să demonstreze acest lucru câteva ore mai târziu, când este activată o alertă aeriană în întreaga regiune. Unitatea ei pleacă de la baza din pădure, în timp ce se îndreaptă spre mijlocul unui câmp. Echipa de patru persoane sare afară și începe să își monteze armele. Mitralierele sunt din altă epocă: două Maxims fabricate în 1939, cutiile de muniție ștampilate cu steluțe roșii din perioada sovietică.
Serhiy, singurul bărbat din echipă, trebuie să toarne manual apă îmbuteliată ca agent de răcire. Asta este tot ce este disponibil: cele mai bune echipamente ale Ucrainei se află pe linia frontului. Dar armele vechi sunt întreținute impecabil, iar vrăjitoarele spun că au doborât trei drone din vară.
„Rolul meu este să ascult”, explică Valentyna. „Este o muncă stresantă. Dar trebuie să rămânem concentrate, să fim atente și la cel mai mic sunet.”
Video: Momentul în care o dronă "Shahed" este distrusă de forțele ucrainene
Sursă: X
„Este înfricoșător, da”
Prietena ei, Inna, are 50 de ani și se află la una dintre primele sale misiuni.
„Este înfricoșător, da. Dar la fel este și să naști, și am făcut asta de trei ori”, râde femeia, spunând că are indicativul Cherry: „Din cauza mașinii mele, nu a roșiilor”.
Profesoară de matematică, uneori ea trebuie să se întoarcă în grabă din pădure pentru a ține cursuri la școală.
„Îmi păstrez hainele în mașină și pantofii cu toc. Mă dau cu ruj, predau lecția. Apoi mă întorc în mașină, mă schimb rapid și am plecat.”
„Băieții au plecat, dar noi suntem aici. Ce nu pot face femeile ucrainene? Putem face orice”, spune femeia.
Undeva la orizont se observă o rază de lumină de la un alt grup, care scrutează cerul în căutarea pericolului. Nu există date publice cu privire la numărul total de unități de voluntari sau câte femei sunt implicate. Dar cum Rusia trimite drone cu explozibili aproape în fiecare noapte, acestea contribuie la formarea unui scut suplimentar în jurul orașelor mari.
Din poziția vrăjitoarelor de pe un câmp, Iulia urmărește două drone pe tableta sa. Acestea se află deasupra regiunii învecinate, așa că nu există un pericol iminent pentru Bucha, dar mitralierele vor rămâne pe poziții până la sfârșitul alertei.
Nu mai sunt oameni
Comandantul voluntarilor este un bărbat solid, abia întors de la Pokrovsk, din estul regiunii Donbas, unde luptele sunt cele mai crâncene.
„Sunt focuri de artificii, nonstop”, așa descrie Andriy Verlaty situația de acolo, zâmbind.
El avea în jur de 200 de oameni care operau unități mobile de apărare antiaeriană în regiunea Bucha și patrulau în timpul nopții, mulți dintre ei fiind inapți pentru serviciul militar complet. Apoi, Ucraina și-a revizuit legislația privind mobilizarea, având nevoie urgentă de mai mulți soldați, iar mulți dintre membrii echipajului colonelului s-au trezit dintr-odată eligibili pentru linia întâi.
„Aproximativ 90% din oamenii mei au ajuns în armată, iar alți 10% s-au ascuns, fugind ca șobolanii. Am rămas cu aproape nimeni. Doar oameni fără picioare sau cu jumătate de craniu lipsă”, spune tranșant colonelul Verlaty.
A avut de ales: să completeze deficitul cu bărbați sub vârsta de mobilizare sau să recruteze femei.
„La început a fost ca o glumă: Să luăm femei! Nu exista prea multă încredere în ele. Dar asta s-a schimbat cu adevărat”, spune el.
Preluarea controlului
Vrăjitoarele își petrec weekendurile urmând un antrenament militar mai amplu, de exemplu, luarea cu asalt a unei clădiri.
„Îmi amintesc de ocupație. Îmi amintesc oroarea. Îmi amintesc țipetele propriului meu copil. Îmi amintesc toate cadavrele, când fugeam”, povestește Valentyna.
Familia ei a fugit din Bucha pe lângă tancuri arse, soldați și civili morți. La un punct de control rusesc, femeia a povestit că un soldat i-a obligat să coboare geamul mașinii, apoi i-a pus un pistol la tâmplă fiului ei. Este plină de furie.Acesta este și motivul pentru care Valentyna refuză să nu mai creadă în victoria Ucrainei, în ciuda tristeții care s-a așternut peste o mare parte din țara sa, după aproape 1 000 de zile de război.
„Viața s-a schimbat, toate planurile noastre au fost distruse. Dar sunt aici pentru a ajuta la sfârșitul acestui război. Așa cum spun fetele noastre de aici, nu se va termina fără noi.”
„Am simțit inutilitatea absolută a existenței mele”
Trecând peste sticlă spartă și moloz în bocanci militari, cu pușca în mână, Anya, șefa biroului, este o altă vrăjitoare voluntară. Acum în vârstă de 52 de ani, ea consideră că pregătirea militară i-a dat putere.
„Sub ocupație, am simțit inutilitatea absolută a existenței mele. Nu puteam nici să ajut pe altcineva, nici să mă apăr singură. Am vrut să învăț cum să folosesc armele, ca să pot fi de folos”.
Se vorbește mult cu instructorii: femeile se simt bine. Dar mai târziu în acea noapte, la baza lor din pădure, una dintre ele împărtășește o poveste înfricoșătoare.
Când Bucha a fost cucerită, forțele ruse au început să meargă din casă în casă. Au violat și au ucis. Apoi, într-o zi, s-a răspândit un zvon conform căruia ocupanții veneau să ucidă copiii.
„Pentru decizia pe care au luat-o în acea zi, nu-i voi ierta niciodată pe ruși”, mărturisește femeia.
Prima dată când a simțit ușurare a fost atunci când a început să învețe să se apere, să-și apere familia și țara.
„Venirea aici m-a ajutat foarte mult”, spune liniștită.
„Pentru că nu voi mai sta niciodată ca o victimă și nu îmi va mai fi atât de frică.”
Sandhuguru 15.10.2024, 21:22
Asta nu-i nimic. In '44 la Cluj, nea Petrea Marinescu dobora avioanele cu prastia.
adriann_ 15.10.2024, 23:49
"activează acum o mișcare unică de rezistență" :)) Hai sa invatam ce inseamna "miscare de rezistenta" inainte sa semnam ineptii in ziar... In rest, mitraliera Maxim e depasita (de mult) din cauza greutatii, dar pentru tras cu ea din camion dupa drone iraniene dotate cu motor de motocoasa si care zboara cu 100km/h este in continuare foarte buna, mai ales ca are calibru mare, rata de tragere buna si racire cu apa. E prezentata aici ca si cum ar fi echivalent cu a trage cu arbaleta dupa drone..
Sfantul__Cuvios_Pafnutie 16.10.2024, 00:15
Nu doar după drone. În afară de greutate, n-are niciun alt dezavantaj şi face treabă foarte bună şi pe linia frontului, din poziţii fixe. A trimis mulţi eliberatori în iad. Mulţumim, mr. Maxim.