20 Aug. 2018 10:00

Întoarcerea acasă. S-au întors la Humulești după 12 ani de Anglia: „Vrem să ne creștem copiii românește”

Distribuie

De ce se întorc românii acasă. Codruța și Costi Crăciun s-au întors la Humulești după 12 ani de Anglia. Au venit în țară pe 13 august, când alți români de prin străinătăți și-au întrerupt singurul concediu de peste an să protesteze în fața Guvernului, sătui de viața în exil. Pentru alții ar fi fost un semn să amâne întoarcerea în țară pentru totdeauna. Ei au pus însă în balanță totul și până la urmă au ales cu inima. O inimă care încă bate românește. 

Era o zi ca oricare alta. Casa era în dezordinea obișnuită când doi băieți de cinci și de șapte ani au chef de hârjoană. Amândoi veniseră de la școală și jucau țonțoroiul în jurul lui Costi care și el abia intrase pe ușă de la treabă. Codruța încălzea ceva de mâncare. Nu apucaseră să-și povestească ziua încă. Era rutina unei seri obișnuite în familia Crăciun din Hereford, Marea Britanie. Când Costi a zis cu seninătatea cu care ar fi făcut planuri pentru cumpărături: „La ce mai stăm? Hai să mergem acasă…'

Se întâmpla cândva pe la mijlocul lui 2017, când Codruța și Costi erau epuizați de căutarea unei case care să le fie „acasă' și pe care să o plătească printr-o ipotecă care le-ar fi devenit jug în următorii 30 de ani. Doar că „acasă' din inima lor nu era mica localitate aflată la 230 de kilometri de Londra. „Acasă' însemna dealurile infinite ale Neamțului, încălzite vara de un soare generos și Ozana care încă mai curgea, departe de ei, amintind de copilăriile libere și fără de griji ale altor copii. Însemna sarmalele cu gust de sarmale adevărate și ciorbele cu cocoloașe de pâine înmuiată. Și mai însemna și colbul care se înălța pe uliță când trecea clătinată de pietriș o mașină.

Așa că pe 13 august, la ora 7.23, când mașina le-a cotit pe ulița încă neasfaltată, din Humulești, Neamț, cei patru au putut să concluzioneze călătoria de 48 de ore cu mașina: „Acăsucăăă!' Băieții au luat repede iepurașul să-l prezinte lui „titia'. „Titia', adică un „tataia' cu accent englezesc, s-a oprit din spălatul cazanului de țuică și și-a îmbrățișat nepoții. Apoi i-a dus să le arate curcanii care se înfoiau amenințător și căsuța din lemn pe care cu mâinile lui a construit-o, ca să aibă băieții loc de joacă. Apoi l-a luat pe Costi și i-a arătat pivnița cu sute de litri de vin și țuică și combinele frigorifice pline de cărnuri și bureți, cămara cu dulcețuri și murături. Apoi, Titia a dus-o pe Codruța să-i prezinte oala cu sarmale și pe cea cu ciorbă de perișoare, gătite de Marinuș, adică de bunică, în semn de „bine ați venit'. Ș toate introducerile în gospodăria pe care o vor împărți a fost ca să le arate că totul o să fie bine și în România și dacă vine foametea, ei o să aibă ce mânca cel puțin cinci ani de acum încolo. Știau însă cu toții că ei n-au plecat în Spania și apoi în Anglia de foame sau de alte nevoi apăsătoare, așa cum pleacă atât de mulți români. Statisticile zic că 9 în fiecare oră. Costi a plecat că a fost curios și a testat Spania ca atunci când bagi un deget într-un lac înghețat. Chiar dacă a vrut din primele luni să se întoarcă, străinătatea deja îl prinsese ca-ntr-un vârtej. Abia după 12 ani, când a învățat bine să înoate, a putut să plece. Să vină acasă.

Comentarii