18 Aug. 2018 21:00

Sute de vizitatori pe zi, la Casa lui Ion Creangă din Humulești. De ce au plans chinezii care au vizitat casa scriitorului român?

Distribuie

În luna august ajung la casa lui Ion Creangă din Humulești mii de oameni din toată lumea, aflați în concediu. Străinii sunt impresionați de modul de viață rural de la 1900, iar pe copii îi fascinează copilăria plină de peripeții a lui Nică mai tare decât lumea plină magică a lui Harry Potter. Cel puțin așa spun.

Curtea lui Ion Creangă e scăldată într-un soare albicios. Vara nu mai are atâta putere în luna august. E luna care aduce în sufletul școlarilor sâmburele de regret că se împuținează zilele până la școală. Pietrișul care înconjoară casa micuță a lui Creangă scrâșnește sub pașii vizitatorilor. După ce își fac sfântul selfie lângă bustul scriitorului, intră în cămăruțele mici și încearcă să identifice obiectele făcând apel la spuza de amintire din poveștile lui Creangă.

Mihai Cucolea, ghidul muzeului, se duce serios către un băiețel al cărui cap proaspăt tuns a scos la iveală, ca marea la reflux, liniile bronzului. „Uite motoșeii cu care se jucau mâțele. Aici e soba unde se ascundeau copiii după sobă, când venea tata îi săreau în spate spăriindu-l ca la baba oarba, ceaslovul cu care când clămpănea odată cădeau victime între filele lui câte o cuvioasă muscă și un cuvios bondar, scăunelul și furca unde stătea Nică și torcea. Și fetele râdeau de el: Nică torcălăul', îi înșiră muzeograful poveștile cu o voce de taină. Copilul se uită atent și deja mai mulți oameni mari s-au adunat și ei la poveste. „Hai, ia-o pe sora ta și uitați-vă mai de aproape', îl îndeamnă ca o gazdă bună Mihai Cucolea.

Muzeograful e căutat în special de profesorii care vin cu grupuri de elevi fiindcă are același aer de povestitor ca cel despre care vorbește. „Copiii ne întreabă dacă mama a folosit bățul când s-a dus după el la scăldat. Și noi îi spunem că nu l-a folosit pe el, ci i-a luat hăinuțele. Și cum a venit? Cum să vină? Prin urzici, prin păpușoi și a ajuns acasă. Vino acasă dragul mamei. Mi-e rușine, mămucă. L-o lăsat fără nica la Ozana. Și atunci când îl interpretăm pe el parcă îl avem în fața noastră copil mititel și copiii așa frumos ascultă', mai spune ghidul, la fel de șugubăț. Oricum, nu poate să renunțe la stilul creanghian.

Comentarii