Zilnic, șapte români își pun capăt zilelor | Anul 2015 dă semne că ar putea bate recordul absolut al sinuciderilor în România
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cea mai mare rată a sinuciderilor din istoria României post-decembriste a fost înregistrată, conform specialiştilor de la Institutul de Medicină Legală “Mina Minovici”, în anul 2000, când aproape 4.000 de persoane şi-au încheiat socotelile cu viaţa în mod deliberat. Din nefericire, după un 2014 în care s-au sinucis 2.552 de oameni, adică şapte în fiecare zi, anul 2015 nu are semne prea bune. Chiar dacă încă nu există statistici ale sinuciderilor pentru prima jumătate de an, poliţiştii vorbesc despre o creştere impor tant ă faţă de anul precedent. “Poliţia face statistici ale morţilor suspecte care înglobează şi sinuciderile. Sunt perioade în care ne sunt semnalate chiar şi 15 asemenea cazuri pe zi. E enorm”, ne-au spus surse judiciare.
Depresia, principala cauză
Chiar ieri, un bărbat de 35 de ani s-a aruncat în faţa metroului şi a decedat. Cazuri precum cel al femeii care, după 72 de ore petrecute pe terasa unui bloc din Capitală, s-a aruncat în gol, al celor doi tineri care, legaţi în lanţuri, au sărit de la etajul 10 sau al adolescentei dintr-o localitate vasluiană care şi-a pus gâtul în laţ din cauza unor neîmpliniri în dragoste sunt doar câteva dintre cele mult peste o mie de sinucideri care au marcat anul în curs. Ce resorturi îl împinge pe un om spre gestul extrem? ”Principala cauză a sinuciderilor este depresia. Din starea de normalitate nu te poţi sinucide, pentru că există instinctul de conservare şi responsabilitatea faţă de cei dragi”, explică prof. univ. dr. George Cristian Curcă, medic legist.
Contează moştenirea genetică
Dar care sunt factorii care îl aruncă pe omul modern în depresie şi îl împinge apoi spre actul suicidal? Decesul unor persoane dragi, divorţuri, probleme financiare sau de sănătate sunt evenimente percepute diferit, de la individ la individ. Unii pot trece peste asemenea obstacole, alţii nu şi atunci renunţă la tot, chiar şi la viaţă. “Tot restul vieţii lor se leagă de acel moment. Se simt vinovaţi pentru trecut, nu au soluţii pentru viitor şi pun capăt tuturor problemelor lor, într-un mod eronat. Există însă şi o moştenire nefericită în acest sens. Te poţi naşte cu o ereditate încărcată de probleme psihice. Adică individul preia modelul de creier, biochimia acestuia, de la cineva din familie care s-a sinucis sau care a avut predispoziţie pentru sinucidere”, adaugă prof. Curcă. Victime ale sinuciderilor sunt, de regulă, persoane ce au între 15 şi 45 de ani, dar o pondere importantă printre sinucigaşi o au şi cei care au depăşit pragul de 65 de ani.
Noaptea nu e sfetnic bun
Oamenii preferă să facă pasul decisiv seara sau noaptea, pentru ca nimeni să nu-i mai poată salva. Zilele de la sfârşitul săptămânii sunt cele alese de sinucigaşi, iar statisticile specialiştilor arată că lunile cu cele mai multe sinucideri sunt ianuarie şi septembrie.
Biletul de adio nu mai e la modă
Sinucigaşii români, majoritatea bărbaţi (peste 80%), preferă spânzurătoarea. Cel puţin în ultimii opt ani, aceasta a fost principala modalitate prin care ei şi-au luat viaţa. Otrăvirea voluntară este o a doua opţiune extremă, iar saltul în gol de la etaj, cea de-a treia. Electrocutarea şi autoincendierea sunt şi ele printre modalităţile, mai dure, alese de sinucigaşi. Sinuciderea prin împuşcare este, în rândul celor care au acces la arme de foc - militari, poliţişti, vânători -, din ce în ce mai des întâlnită. Iar “clasicul” bilet de adio tinde să nu mai fie un element nelipsit din peisajul unei sinucideri. Doar 15% dintre sinucigaşi mai lasă un ultim cuvânt pentru a explica gestul. l
A vrut să se omoare de trei ori, de dorul nevestei
Pentru Cornel Dumitru (foto), un bărbat care abia a trecut pragul celor 40 de ani, viaţa pare să nu mai însemne mare lucru fără femeia iubită. Omul, răscolit de o dragoste fierbinte pentru cea care i-a dăruit cinci copii, dar l-a părăsit şi a plecat în Germania, a încercat să se sinucidă. Şi nu o dată, ci de trei ori! Fără speranţa de a-şi mai revedea jumătatea inimii, Cornel a încercat un prim gest disperat atunci când a vrut să se arunce de pe acoperişul unei case din Capitală. Cu greu, omul a fost convins să renunţe şi, astfel, să se bucure în continuare de viaţă alături de copiii săi. Când depresia l‑a încercat din nou, după o discuţie purtată la telefon cu soţia fugară, Cornel a vrut să-şi taie venele, dar rănile au fost superficiale şi nu l-au trimis, aşa cum poate şi-ar fi dorit, în lumea umbrelor. “Trec prin nişte stări pe care nu mi le explic. Mi se întunecă minţile. De dorul ei sunt în stare să mă omor. Vreau să vină acasă, să fim o familie! Am vrut să mă spânzur, dar ceva s-a întâmplat… s‑a rupt sfoara şi am scăpat”, povesteşte Cornel, un personaj pe care specialiştii l-ar putea numi sinucigaş demonstrativ. l
