Cum se dă Bacalaureatul în Elveția. Simona Ciobanu, profesoară română: „Fiecare liceu organizează propriul examen, iar elevii lucrează șapte luni la Teza de Maturitate”

Școlile din Elveția își organizează propriile examene de Bacalaureat. Profesor: „Avem libertate deplină”

În timp ce în România examenul de Bacalaureat generează o presiune uriașă, mobilizând mii de profesori, supraveghere video și subiecte unice elaborate la nivel național, sistemul elvețian propune o viziune complet diferită: responsabilitatea organizării examenului și a evaluării elevilor revine fiecărei unități de învățământ. Profesoara de chimie Simona Ciobanu a explicat pentru Libertatea cum funcționează, de fapt, „Bacalaureatul intern”: fără teste unice sau manuale obligatorii, cu probe scrise și orale la aproape toate materiile, și prin elaborarea unui proiect care se aseamănă din punctul de vedere al complexității cu o lucrare de licență la noi.

„Sistemul educațional din România și cel din Elveția se bazează pe filozofii de evaluare fundamental diferite. Dacă în România Bacalaureatul este un examen național unic, în Elveția accentul este pus pe autonomia școlară și pe evaluarea continuă a competențelor pe parcursul liceului”, a declarat profesoara. 

În România, subiectele sunt elaborate la nivel național de Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație, fiind identice pentru toți elevii de la un anumit profil. În Elveția, testarea se organizează la nivelul fiecărui liceu. „Noi nu avem un Bacalaureat impus, un examen comun, național, cum este în România. Noi avem avem Bac-ul nostru, de la liceul nostru, un Bacalaureat intern, organizat de către școală”, explică Simona Ciobanu.

Această autonomie nu înseamnă însă o lipsă de standarde. La fel ca și în România, cadrul de referință este programa școlară obligatorie, însă profesorii au libertatea de a-și alege materialele și metodele de predare. „Sistemul oferă școlilor o foarte mare libertate de decizie. Este adevărat, există o programă școlară pe care copiii trebuie să o bifeze și pe care noi, profesorii, trebuie să o predăm. Însă putem aduce și o amprentă a noastră, personală. Adică, avem libertatea de a gândi, de a concepe, de a organiza examenul în felul nostru”.

Simona Ciobanu ne-a spus că, în general, la clasă, profesorii au libertatea de a folosi suporturi auxiliare proprii. „Ne putem folosi de orice suport educațional care ni se pare util. Eu, de exemplu, nu folosesc manualul școlar, am suportul meu personal, toate cursurile sunt concepute și scrise de mine, inclusiv laboratoarele pe care le fac”.

Maratonul examenelor: scris și oral la fiecare materie

O diferență majoră între cele două sisteme de educație, cel românesc și cel elvețian, este reprezentată de structura și durata probelor de Bacalaureat. În România, elevii susțin mai întâi probele de competențe lingvistice orale și digitale, testări care nu sunt notate clasic, de la 1 la 10, ci sunt evaluate prin stabilirea unui anumit nivel de competență: utilizator mediu, avansat sau experimentat.  Mai mult, indiferent de cum au fost evaluați, elevii se califică pentru a susține probele scrise. Mai exact, aceste probe orale sunt obligatorii pentru a promova examenul de Bacalaureat, dar nu influențează media generală.

După susținerea examenelor orale, în România urmează cele scrise. Este vorba despre patru probe: Limba română, o materie obligatorie a profilului – cei de la Real dau la Matematică, cei de la Uman dau la Istorie – o materie la alegere și Limba maternă pentru minorități. 

Și în România, și în Elveția, Bacalaureatul are loc în luna iunie însă acesta pare a fi singurul punct comun al celor două examene.  „În Elveția, Bac-ul are loc în fiecare an la începutul lunii iunie și durează aproximativ trei săptămâni”, arată profesoara Simona Ciobanu.

În această perioadă, elevii dau examene scrise și orale la cinci materii. „În prima săptămână avem așa: luni se susține proba la Limba franceză, care durează patru ore, marți elevii dau examen la Limba germană, care durează mai puțin, doar trei ore. Urmează Matematica, în ziua de miercuri, un examen care se întinde pe parcursul a trei ore, joi avem Limba engleză sau italiană, tot trei ore, iar vineri elevii susțin ultimul examen, la o materie opțională”. 

În următoarele două săptămâni, elevii din Elveția susțin probele orale. „Pentru fiecare materie la care au susținut examen scris susțin și un examen oral. Probele durează în jur de 15 minute pregătirea subiectului și 15 minute prezentarea lui”. 

Bacalaureatul în Elveția, examen la Egiptologie sau la Istoria medicinei

Dar mai trebuie punctată aici o diferență față de examenul românesc. „Dacă ai avut Chimia la scris, ai Biologia la oral – pentru opțiunea specifică biologie-chimie.  În plus, există o opțiune complementară pe care elevii o aleg în ultimii doi ani de liceu și pe care o susțin tot la oral. De exemplu, Egiptologie, Științe politice, Istoria medicinei, Informatică, Psihologie”, completează Simona Ciobanu.

În Elveția, Bacalaureatul nu reprezintă doar o testare a cunoștințelor, ci un adevărat parcurs educațional. „Pregătirea începe din anul al doilea de liceu. Media de la Chimie, Biologie, Geografie contează într-o anumită pondere – 20%, 15% etc- la media generală a Bacalaureatului. Apoi, ajungem în anul trei unde avem alte materii a căror medie contează: Arte vizuale, Muzică etc. În anul patru de liceu, la fel, este foarte importantă, de exemplu, media de la Istorie și Filosofie”. 

Ce reprezintă Lucrarea de Maturitate în sistem elvețian

În timp ce Bacalaureatul românesc evaluează, în principal, cunoștințele teoretice prin teste scrise, sistemul elvețian include o componentă practică de anvergură: Lucrarea de Maturitate. Aceasta este o teză similară unei lucrări de licență universitare, la care elevii lucrează timp de aproximativ 7-8 luni, din august până în aprilie-mai, în anul al treilea de liceu. „Dacă alegi un subiect experimental, cum se întâmplă la materia mea, la Chimie, este o lucrare destul de dificilă. Anul acesta, de exemplu, unul dintre elevii mei a studiat dacă propolisul, recunoscut pentru proprietățile sale antiseptice și antibacterien, își păstrează aceste proprietăți în stomac, unde sucul gastric are un pH foarte acid”.

Proiectul a necesitat o muncă riguroasă de cercetare și acces la infrastructură specializată. „A trebuit să facem experimente, să găsim un laborator de specialitate, pentru că nu aveam toate aparatele la noi în liceu. Elevul a trebuit apoi să-și interpreteze datele, ceea ce este foarte greu, dar a învățat o grămadă de lucruri”.

Evaluarea Lucrării de Maturitate este realizată de o comisie formată din profesorul îndrumător și experți externi, pe baza unor bareme stricte. Cât despre formatul prezentării, acesta poate varia de la o susținere clasică până la realizarea unui scurtmetraj, a unui videoclip sau chiar publicarea unei cărți. „Fiul meu cel mare, de exemplu, a scris o carte intitulată «Memoriile incomplete ale unui violonist»”.

Potrivit Simonei Ciobanu, la Lucrarea de Maturitate elevii obțin cele mai bune rezultate. „Este un proiect desfășurat pe termen lung, iar comisia evaluează întregul proces: modul în care au lucrat, cum au redactat lucrarea, cum au prezentat-o. Pentru că elevii au la dispoziție multe luni, au timp să-și îngrijească munca și să o perfecționeze”. Totuși, profesoara atrage atenția că notele mari nu sunt garantate. „Am avut și elevi care abia au obținut nota 4 și chiar elevi care au primit 3,5“.

Cum se calculează media de la Bac în Elveția

În Elveția, spre deosebire de România, nu doar notele de la Bacalaureat decid viitorul elevilor, rezultatul final fiind construit și pe baza performanțelor obținute pe parcursul liceului. „În sistemul de învățământ elvețian, notarea se face pe o scară de la 1 la 6, iar pragul de promovare este nota 4. La fel și la Bacalaureat: trebuie să obții minimum nota 4 pentru a promova. Dacă ai 3,5, nu treci examenul”, explică Simona Ciobanu. Spre deosebire, în sistemul românesc media generală trebuie să fie minimum 6, iar fiecare probă elevul trebuie să obțoină minimum 5.

Simona Ciobanu explică faptul că în media de la Bac o pondere o au și mediile obținute în timpul anului școlar. Astfel, dacă un elev obține nota 5,50 la examenul de franceză, aceasta este combinată cu media pe care a avut-o la aceeași disciplină în timpul anului școlar. Rezultatul final reflectă atât evoluția elevului, cât și performanța din sesiunea de Bacalaureat. „Așadar, nu poți să ai rezultate slabe tot timpul anului și apoi să te prezinți la Bac și să iei câteva note mari, iar acestea să șteargă tot ce s-a întâmplat înainte. Contează întregul parcurs al elevului”, mai subliniază profesoara.

În opinia Simonei Ciobanu, modul în care este calculată nota finală face ca Bacalaureatul elvețian să fie mai puțin dependent de performanța dintr-o singură zi și mai apropiat de evoluția reală a elevului.

Regula „dublei compensații”. O notă slabă trebuie recuperată prin rezultate foarte bune

Și, pentru că tot am vorbit despre medii și note, profesoara a ținut să mai sublinieze un aspect foarte important, care în România nu există: sistemul dublei compensații care împiedică acumularea unui număr mare de rezultate slabe, chiar dacă media generală este una bună.

„Dacă pe parcursul liceului ai obținut la o anumită disciplinp o notă mică, aceasta trebuie compensată prin două rezultate foarte bune. Nu contează doar media, ci și faptul că nu trebuie să ai prea multe note mici”, explică profesoara care vine cu un exemplu concret: „Dacă ai obținut 3,5 la chimie, trebuie să ai ulterior o notă mare pentru a compensa acel rezultat, deoarece pragul minim de promovare este 4.” Practic, sistemul urmărește ca elevii să demonstreze un nivel constant de pregătire și să nu își bazeze promovarea doar pe câteva rezultate excepționale obținute la finalul liceului.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE