Astăzi, Ştefan Iordache ar fi împlinit 72 de ani! Iată ce AMINTIRI DE NEUITAT ne-a lăsat!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După ce a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, clasa Dinu Negreanu, în 1963, dându-şi în chip strălucit, examenul de licenţa cu rolul principal din 'Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită' de Bertolt Brecht, Ştefan Iordache a debutat în cinematografie. Primul lui rol a fost în filmul "Străinul", după romanul omonim al lui Titus Popovici, în regia lui Mihai Iacob. A fost începutul gloriei pe care a ştiut să şi-o menţină timp de 40 de ani.
Cuprins:
Cariera în teatru, de excepţie
A jucat pe scena Teatrului "C.I. Nottara" până în 1977, la Teatrul "Mic" până în 1990, apoi la Teatrul Naţional din Craiova. Pe scena acestor teatre a interpretat roluri remarcabile în: "Hamlet", regia Dinu Cernescu; "Crimă şi pedeapsă", regia Sanda Manu; "O noapte
furtunoasă", montată de George Rafael - la "Nottara"; "Maestrul şi Margareta", regia Cătălina Buzoianu; "Emigranţii" de Mrözek, regia Mircea Daneliuc; "Amurgul burghez" de Romulus Guga, regia Dan Piţa - la Teatrul Mic; "Richard III" şi "Titus Andronicus" de Shakespeare, ambele în regia lui Silviu Purcărete; "O scrisoare pierdută" după Caragiale, regia Al. Tocilescu; "Barrymore" de W. Luce, regia Gelu Colceag - la Teatrul Naţional din Bucureşti; spectacolul "Lolita", adaptare scenică după Nabokov de Mihaela Tonitza Iordache, regia Cătălina Buzoianu, la Teatrul Mic şi tot la acelaşi teatru, alături de Mitică Popescu şi Dana Dembinschi, a realizat un rol tulburător în "Alex şi Morris", în regia lui Gelu Colceag. Acestea sunt doar câteva repere ale strălucitei sale cariere.
Ultimul său rol, interpretat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, a fost Prinţul Potemkin, în "Ecaterina cea Mare" de G.B. Shaw (2008, regia Cornel Todea).
A jucat în peste 40 de filme
Pe lângă cariera prodigioasă în teatru, Ştefan Iordache a fost un actor de film complex. A fost
protagonist în peste 40 de filme, între care se numără: 'Un film cu o fată fermecătoare' (1966, regia L. Bratu), 'Ediţie specială' (1977, regia M. Daneliuc), 'Bietul Ioanide' (1979, regia D. Piţa), 'Înghiţitorul de săbii' (1981, regia A. Visarion), 'De ce trag clopotele, Mitică?' (1982, regia L. Pintilie), 'Glissando' (1982, regia M. Daneliuc), 'Noi, cei din linia întâi' (1985, regia S. Nicolaescu), 'Noiembrie, ultimul bal' (1987, regia D. Piţa), 'Hotel de lux' (1991, regia D. Piţa), 'Cel mai iubit dintre pământeni' (1992, regia Ş. Marinescu), 'Oglinda - Începutul adevărului' (1993, regia S. Nicolaescu), 'Eu sunt Adam' (1996), 'Omul zilei' (1997, regia D. Piţa), 'Faraon' (2003, regia Sinisa Dragin), 'Ticăloşii' (2007, regia Şerban Marinescu).
Vocea lui, inconfundabilă
Ştefan Iordache a fost înzestrat însă pe lângă un talent uluitor şi cu o voce inconfundabilă. A
interpretat mai multe melodii singur sau în duet cu Sanda Ladoşi. În 2003, a înregistrat, alături de Gheorghe Dinică şi alţi câţiva prieteni, un disc cu muzică de petrecere, 'Cântece de petrecere'. La 24 mai 2007, actorul a lansat un nou album muzical intitulat 'Magazinul de vise', la realizarea căruia a lucrat împreună cu Monica Anghel. Dintre cele opt piese, toate compuse de Dan Iagnov, amintim: 'Nu ştiam că te iubesc atât de mult' sau 'Ah, femeie!', iar melodiile 'Mai mult decât oricând', 'Viaţa noastră este un tangou' şi 'Nu te întreb' sunt interpretate în duet cu solista Monica Anghel.
"Nu-mi doresc popularitate..."
De o modestie uimitoare, Ştefan Iordache spunea în ultimul interviu acordat Jurnalului Naţional în 2008: "Lumea mă ştie mai degrabă pentru că am cântat cu Sanda Ladoşi şi mai puţin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai făcut eu. Nu mă indignează asta, ba chiar privesc situaţia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au alţii destulă..."
S-a stins din viaţă, la Viena, la 14 septembrie 2008, şi a fost înmormântat în comuna Gruiu de lângă Bucureşti, acolo unde Ştefan Iordache şi soţia sa Mihaela Tonitza Iordache (d. 13 martie 2010) aveau o casă.
(Sursa: Agerpres.ro)
