Concurența pe mare s-a intensificat în ultimul deceniu, pe măsură ce tot mai multe state și-au extins influența navală și își dispută puterea asupra punctelor de control maritim, extrem de importante pentru comerțul global. Având în vedere că aproximativ 90 % din comerțul mondial se desfășoară pe mare, capacitatea de a securiza sau de a perturba aceste rute are un impact economic și strategic enorm. Un studiu al Centrului European de Politici de la Bruxelles analizează vulnerabilitățile de securitate maritimă cu care se confruntă Europa și propune soluții decidenților europeni pentru consolidarea acestui domeniu strategic.
Cuprins:
Libertatea a realizat un interviu cu unul dintre autorii acestui studiu, Mihai Chihaia, analist în cadrul Centrului European de Politici (European Policy Centre) de la Bruxelles și cercetător asociat al think tankului GLOBSEC. „Prioritățile europene includ modernizarea forțelor navale europene prin integrarea sistemelor de generație viitoare (inclusiv apărarea aeriană a flotei), creșterea achizițiilor de sisteme fără pilot de tip USV (uncrewed surface vessel), UUV (uncrewed underwater vessel), UAV (uncrewed aerial vehicle), dezvoltarea capacităților de control autonom și integrarea acestora cu sistemele cu echipaj.
De asemenea, dezvoltarea soluțiilor ieftine și scalabile pentru contracararea dronelor este urgentă. Pe partea financiară, agenda priorităților ar trebui să includă mobilizarea instrumentelor financiare și de reglementare pentru a sprijini și a extinde producția europeană din șantierele navale și investiții în cercetare‑dezvoltare în domeniul apărării, inclusiv o pondere echitabilă pentru războiul naval, războiul subacvatic și sistemele navale multidomeniu, valorificând succesul Fondului European de Apărare (EDF)”, explică analistul.
Chihaia se ocupă în principal de politicile de securitate și apărare ale UE, de mobilitatea militară și de securitatea maritimă.
- Libertatea: În această perioadă în care Europa se confruntă cu agresiuni militare, venite nu numai dinspre Rusia, dar și din Orientul Mijlociu, decidenții UE nu mai pot ocoli tema consolidării securității maritime a continentului. Comerțul și securitatea europeană depind inclusiv de stabilitatea din Marea Baltică (în nord) și de cea din Marea Neagră și Marea Mediterană (în sud). Ce lecții putem trage după acești ani de război?
- Mihai Chihaia: Războiul naval de mare intensitate este o realitate la care europenii trebuie să fie pregătiți să facă față. Dincolo de Marea Neagră, evoluțiile din Marea Roșie și Golful Persic arată un număr tot mai mare de teatre maritime marcate de amenințări maritime complexe și de război naval, cu implicații directe pentru securitatea europeană.
La acestea putem adăuga incidentele din Marea Nordului, Marea Baltică și Marea Neagră, care au implicat perturbări ale infrastructurii submarine critice, precum și activități de cartografiere a acesteia. Securitatea europeană se confruntă astăzi cu o provocare dublă: adversari care dispun de arme de precizie ieftine, interconectate, și necesitatea de a proteja o infrastructură maritimă vastă — cabluri de date submarine, conducte, facilități portuare — împotriva unor forme noi de atac.
Există, de asemenea, o proliferare a sistemelor fără pilot, iar o varietate de actori statali și non‑statali au reușit să dezvolte astfel de capabilități la scară largă. Protejarea căilor maritime necesită acum o apărare integrată care combină capabilități tradiționale, tehnologii emergente, logistică, o fuziune rapidă a informațiilor și voința politică de a susține operațiuni pe parcursul unor perioade mai lungi.
- În aceste condiții, cu ce provocări se confruntă industria navală europeană în prezent?
- Europa are nevoie de o industrie navală capabilă să efectueze reparații în proximitatea teatrelor de operații și care să lucreze cu comandamentele navale pentru a accelera modernizările și dezvoltarea de noi capabilități. Una dintre principalele provocări este nevoia de finanțare europeană și națională în multiple domenii și subdomenii conectate spațiului maritim — precum aerian, spațial, fundul mării, spațiul cibernetic, capabilități emergente și R&D. De asemenea, cooperarea industrială trebuie corelată cu programe concrete de achiziții comune și o cerere pe termen lung. Aș mai adăuga deficitul de resurse umane și specializări, dar și declinul industriei maritime civile în ultimii ani, care are impact asupra industriei navale.
- Ce priorități ar trebui să existe pe agenda europeană atunci când vorbim despre întărirea securității maritime europene?
- Prioritățile includ modernizarea forțelor navale europene prin integrarea sistemelor de generație viitoare (inclusiv apărarea aeriană a flotei), creșterea achizițiilor de sisteme fără pilot de tip USV (uncrewed surface vessel), UUV (uncrewed underwater vessel), UAV (uncrewed aerial vehicle), dezvoltarea capacităților de control autonom și integrarea acestora cu sistemele cu echipaj. De asemenea, dezvoltarea soluțiilor ieftine și scalabile pentru contracararea dronelor este urgentă.
Pe partea financiară, agenda priorităților ar trebui să includă mobilizarea instrumentelor financiare și de reglementare pentru a sprijini și a extinde producția europeană din șantierele navale și investiții în cercetare‑dezvoltare în domeniul apărării, inclusiv o pondere echitabilă pentru războiul naval, războiul subacvatic și sistemele navale multidomeniu, valorificând succesul Fondului European de Apărare (EDF).
- Ce priorități ar trebui să împingă România la Bruxelles în avantajul întăririi industriei navale de la Marea Neagră?
- În primul rând, o finanțare mai mare pentru domeniul naval pe liniile menționate mai sus. Promovarea și sprijinirea start‑up‑urilor și IMM‑urilor românești din domeniile apărării și naval (și nu numai) pentru a accesa surse de finanțare europene. În plus, sprijinirea vizibilității și reprezentării lor la Bruxelles ar fi de asemenea foarte relevantă.
Organizarea și impulsionarea discuțiilor privind implementarea Strategiei Industriale Maritime Europene și a Strategiei UE pentru Porturi, cu accent pe porturile de la Marea Neagră și pe industria navală — în cadrul unor evenimente organizate în afara sferelor instituționale. Este nevoie de mai mult leadership de idei din partea României.
Pe plan național, ar fi utilă crearea unui ecosistem național în care start‑up‑urile și IMM‑urile din domeniul apărării să poată face schimb de idei/informații și să coopereze cu autoritățile naționale în ceea ce privește testarea și integrarea noilor capabilități.
- Ce ar însemna astfel o descurajare maritimă eficientă?
- O descurajare maritimă eficientă înseamnă o combinație de măsuri și capabilități. În primul rând, este nevoie de cunoașterea și supravegherea spațiului maritim. În al doilea rând, este nevoie de nave modernizate cu cele mai noi capabilități care trebuie integrate într-o structură de forță mai amplă, modulară, care să includă sisteme fără echipaj multirol, precum și un sistem de comunicații robust între aceste sisteme. Integrarea lecțiilor din diferite teatre maritime este de asemenea foarte importantă.
La fel și cooperarea, schimbul de informații și integrarea sistemelor cu partenerii din UE/NATO și potențial cu țări terțe care se confruntă cu provocări similare în domeniul maritim.
Aș mai adăuga protejarea infrastructurii critice, în special capacitatea de recuperare în cazul în care aceasta este atacată și capacitatea de a absorbi șocul și costurile perturbărilor și incidentelor care implică infrastructura maritimă critică.