Interpretul ne-a mărturisit că de cele mai multe ori e copleșit şi impresionat de felul în care se bucură oamenii care o duc greu.
”Clădiri ce stau să se dărâme unele dintre ele, uitate de lume și timp, în care bate vântul ca afară. Așa sunt majoritatea sălilor din Basarabia, din localitățile mici. Acolo cânt și n-am nici un complex, ba dimpotrivă, mă simt extrem de fericit și împlinit că acei 700-800 de oameni au avut parte de-o sărbătoare. Spectatorii stau cu hainele pe ei, în frig la propriu, ca să mă privească. Și la noi există oameni cu nevoi, dar au acces la toate cele, sunt modernizați oarecum. Acolo timpul a stat. Oameni inteligenți au stagnat și trăiesc fără bucurii majore, într-un peisaj gri. Pare o atmosferă de altădată, dar este fix realitatea. În schimb, simt și trăiesc românește așa cum noi nu o mai facem, nici la sat, nici la oraș. Le interpretez, la final de concert, un cântec vechi românesc – „Ș-așa-mi vine câteodată”, iar ei, laolaltă, cântă în cor, semn că iubesc folclorul tradițional de dincolo de Prut. Știu să aprecieze arta, iar eu stau cu ei ore bune după, în frig, să fac poze, să le dau autografe, iar ei să-mi povestească despre toate. E o plăcere să știu că pot ajuta cu muzica mea! Acesta-i scopul artiștilor, dincolo de succes, bani, faimă și alte cele – să poată face oamenii fericiți!”, ne-a declarat artistul.