Chef Florin Dumitrescu are o viaţă care se împarte armonios între familie, filmări şi evenimente. De când a devenit tătic, juratul de la “Hell’s Kitchen - Iadul bucătarilor” are un adevărat ritual pe care îl respectă atunci când este departe de familie. El a mărturisit că ia mereu cu el un obiect de-al Avei, care să îi ostoiască dorul de cea mică. Urmează însă un nou moment emoţionant pentru el: soţia lui, Cristina, va aduce pe lume al doilea copil, tot o fetiţă, care se va numi Mia. Iar el e deja cu gândul la al treilea.
Cuprins:
Florin Dumitrescu: De când am devenit tată sunt mai mereu cu gândul la Ava, abia aştept să ajung acasă la ea. Când trebuie să plec pe undeva, obişnuiesc să iau la mine un obiect de-al ei, o suzetă, o şosetă, orice îi aparţine. Fetiţa noastră a devenit prioritatea noastră.
Sunt foarte multe momente emoţionante. Dimineţile sunt speciale de fiecare dată, pentru că Ava se trezeşte înaintea mea, vine la mine în pat şi mă mângâie sau îmi cântă, dansează lângă mine. Fiecare dimineaţă de când o am pe Ava este emoţionantă şi mereu altfel. Dar specială.
Eu am râs de fericire, iar Cristina era panicată pentru ca avea impresia că nu eram pregătiţi pentru a doua sarcină. Am mers împreună la fiecare ecografie şi am urmărit cu interes evoluţia Miei.
Nu am apucat să o pregătim pentru că efectiv nu avem timp. Probabil că în săptămâna naşterii vom fi gata.
Pentru că numele meu de familie e foarte lung, ne-am gândit la un prenume scurt şi cu rezonanţă. Ca în cazul Avei.
Ne împărţim sarcinile destul de bine în casă, iar de fiecare dată când Cristina nu poate face ceva o pot înlocui, orice ar fi. Bineînţeles, mai puţin alăptatul (râde). Dar nu voi avea probleme să schimb scutece, deja am antrenament.
Atât cât îmi permite timpul. Dacă sunt acasă, o ajut. Îmi place să spăl vasele, iar datul cu aspiratorul este principala mea sarcină.
Câţi putem să avem, atâţia vom avea. Ne mai dorim cel puţin unul.
Încerc să le fac pe toate pe rând. Filmările pentru “Hell’s Kitchen” sunt destul de bine organizate, în aşa fel încât o lună, zi de zi, ştim că mergem pe platou. Apoi, am grijă să îmi planific şi restul proiectelor, fie că e vorba de restaurante sau de alte evenimente şi întâlniri, astfel încât să nu-mi ocupe mai mult de 8-9 ore pe zi. Familia este prioritară şi are timpul ei bine alocat. Dimineaţa şi seara suntem mereu împreună.
De fiecare dată când intru în contact cu copiii şi îmi răspund la întrebarea “Ce vrei să te faci când o să fii mare?”, iar ei îmi spun că vor să devină bucătari. Acelea sunt momentele cele mai bune.
Sunt foarte mulţi oameni din trecutul meu care judecă fapte şi situaţii la prima mână, iar faptul că cele 24 de ore dintr-o zi le petrec lucrând sau cu familia nu îmi mai permite să petrec atât de mult timp cu ei. Unii au pus-o pe seama faptului că am ajuns la televizor, iar asta mă deranjează. Eu sunt la fel, sunt acelaşi.
Nu prea mai am timp de gătit acasă, dar nici nu am avut vreodată, iar ultima oară am gătit piure de cartofi pe care l-am devorat cu Ava în 20 de minute, o salată cu verdeţuri, legume şi brânză de capră şi o friptură de vită în sânge cu cimbru şi sare grunjoasă.