Luminiţa Anghel: «În copilărie mă fascinau desenele Disney»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Este şi cazul Luminiţei Anghel. Cântăreaţa ne-a povestit ce personaje animate i-au marcat primii ani din viaţă şi cum le-a făcut cunoştinţă cu ele lui David (foto mic), fiul ei, şi micuţei Maria, fetiţa pe care o are în plasament.
Libertatea: Care este prima ta amintire Disney? Dar a fiului tău?
Luminiţa Anghel: În copilărie mă fascinau desenele animate Disney. Am avut multe personaje îndrăgite, Bambi, Albă-ca-Zăpada, căţeluşii din “Doamna şi vagabondul”... Deşi, în timp, a crescut diversitatea programelor de desene animate, iar David, fiul meu, a avut acces şi la alte poveşti, am încercat să-i fac cunoscute personajele de basm ale copilăriei mele. A avut multe cărţi cu poze, DVD-uri şi casete audio.
Ce te-a atras la aceste desene?
Am fost de la început atrasă de muzica deosebită de pe coloana sonoră a filmelor şi de mesajul pozitiv al poveştilor Disney.
Lui David ce desen i-a plăcut mai mult?
David povestea, atunci când avea 4 ani, Albă-ca-Zăpada, transpunându-se în pielea fiecărui personaj.
Te-ai uitat cu David la desene animate când era mic?
Da, ne-am uitat împreună. Acum, David vorbeşte cu nostalgie despre amintirile legate de desenele copilăriei. I-a luat locul Maria, cu care mă uit la Disney Channel şi care cred că a văzut de zeci de ori “O poveste încâlcită” pe DVD, i-a învăţat şi coloana sonoră!
Cum a fost copilăria ta, în comparaţie cu cea a micuţilor din ziua de azi?Ce crezi că ar trebui făcut ca prichindeii să se bucure de o copilărie de basm?
Copilăria mea a fost de vis. Eu şi prietenii mei de la bloc aveam jocurile noastre şi de multe ori nu ne trebuia nici o jucărie sau vreo tehnologie fistichie, imaginaţia ne era de ajuns. Iar când se întâmpla să rămân în casă, mă bucuram de poveşti cu zâne şi prinţi.
Cred că datoria noastră, a părinţilor, este să-i apropiem pe copii de lumea fascinantă a basmelor şi să-i facem să iubească poveştile care îi învaţă o morală despre viaţă. În plus, este esenţial să facem loc jocului în viaţa noastră, la orice vârstă, ca să păstrăm vie magia copilăriei.
