În urmă cu 20 de ani a cumpărat un document făcut sul de la un magazin second hand, apoi a aflat că era o copie rară a Declarației de Independență din 1823
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un tehnician de echipamente muzicale din Nashville a plătit doar 2,48 dolari pentru un document îngălbenit, lăcuit și făcut sul, găsit într-un magazin second hand. Câteva luni de cercetări au scos la iveală o descoperire spectaculoasă: documentul era una dintre rarele copii oficiale ale Declarației de Independență realizate de William Stone în 1823. Un an mai târziu, piesa istorică s-a vândut la licitație pentru 477.650 de dolari, conform Times of India și Deseret News.
Cuprins:
- A găsit documentul într-un magazin second hand din Nashville
- „Dumnezeule, ar putea fi acesta un original?”
- De ce au fost realizate copiile din 1823
- Documentul lui Sparks era într-o stare neobișnuit de bună
- O coincidență: cu două zile înainte fusese într-un garaj
- De la 2,48 dolari la 477.650 de dolari
- Cine a cumpărat documentul
- Cât a primit efectiv Michael Sparks pentru documentul vechi de aproape 200 de ani
A găsit documentul într-un magazin second hand din Nashville
În martie 2006, Michael Sparks, tehnician de echipamente muzicale din Nashville, a intrat, ca de obicei, în Music City Thrift Shop.
Era o vizită obișnuită. Sparks obișnuia să caute prin magazine second hand obiecte neobișnuite și interesante. În acea zi a cumpărat mai multe lucruri, printre care un candelabru și un set de solnițe și pipernițe.
A observat și un document vechi, făcut sul.
Era îngălbenit, acoperit cu un strat de lac și rulat. Când a întrebat cât costă, angajatul magazinului i-a stabilit prețul: 2,48 dolari, plus taxe.
Pentru magazin, era un obiect obișnuit. Pentru Sparks, însă, ceva nu se potrivea.
„Aceasta era atât de frumoasă încât am crezut că e o gravură. Caut obiecte care să aibă o anumită calitate.”, a spus atunci bărbatul.
„Dumnezeule, ar putea fi acesta un original?”
După ce a ajuns acasă, Sparks a început să cerceteze documentul.
Nu a fost o descoperire pe care să o poată confirma imediat. A petrecut luni întregi încercând să afle ce era obiectul pe care îl cumpărase cu mai puțin de trei dolari.
La un moment dat, a început să ia în calcul o posibilitate aproape incredibilă.
„Dumnezeule, ar putea fi acesta un original?”
Cercetările au dus la identificarea documentului drept o copie Stone a Declarației de Independență.
Nu era originalul semnat în 1776, ci o reproducere oficială realizată în anii 1820. Tocmai această reproducere avea însă o importanță istorică deosebită.
De ce au fost realizate copiile din 1823
În anii 1820, exemplarul original al Declarației de Independență începea să se deterioreze. Pergamentul devenise fragil, iar cerneala se estompa.
Guvernul american a decis să creeze o reproducere cât mai fidelă.
John Quincy Adams, pe atunci secretar de stat, i-a cerut gravorului William J. Stone să realizeze o copie oficială a textului și semnăturilor de pe Declarația de Independență.
Stone a lucrat timp de trei ani la gravura pe placă de cupru.
National Park Service notează că, pe 26 mai 1824, Congresul a ordonat distribuirea a 200 de copii ale acestei reproduceri, tipărite pe pergament. Exemplarele au fost destinate unor persoane și instituții importante, inclusiv semnatarilor supraviețuitori, președintelui, Congresului, Curții Supreme, guvernelor statelor și universităților.
Copiile Stone sunt apropiate ca dimensiune de documentul original și reproduc inclusiv semnăturile.
Documentul lui Sparks era într-o stare neobișnuit de bună
Unul dintre motivele pentru care descoperirea a devenit atât de valoroasă a fost starea documentului.
După ce a fost autentificat, documentul a trecut printr-un proces de conservare.
De restaurare s-a ocupat Don Etherington, un specialist care lucrase și la conservarea Declarației de Independență originale în anii 1990.
Bob Raynor, președintele casei de licitații care a organizat vânzarea, a explicat procesul. Documentul a fost scos din suportul de pânză, reumezit pentru a putea fi manipulat și i-a fost îndepărtat stratul de lac de pe suprafață.
În mod paradoxal, tocmai acel lac contribuise la păstrarea culorii cernelii.
Cerneala rămasă foarte închisă la culoare a făcut ca documentul să fie considerat unul dintre cele mai bine păstrate exemplare de acest tip.
O coincidență: cu două zile înainte fusese într-un garaj
Povestea documentului devine și mai neobișnuită atunci când este urmărit traseul său înainte de a ajunge în mâinile lui Sparks.
Cu doar două zile înainte ca Sparks să-l cumpere, documentul fusese scos din garajul unui cuplu din Nashville.
Stan Caffy îl cumpărase cu aproximativ zece dolari de la o vânzare în curte și îl ținuse în garaj timp de aproximativ zece ani.
În timpul curățeniei făcute în garaj, soția lui Caffy i-a cerut să renunțe la obiectele de care nu mai avea nevoie.
Documentul a ajuns astfel la Music City Thrift Shop.
Doar două zile mai târziu, Sparks l-a cumpărat cu 2,48 dolari.
Când a aflat cât valora obiectul, Caffy a privit situația cu umor: „Mă bucur pentru tipul ăla Sparks. Dacă aș mai fi avut-o, ar fi stat și acum atârnată aici, în garaj, și tot n-aș fi știut că valorează atât de mult.”
Sparks a rezumat la rândul său situația printr-o glumă: „Pur și simplu nu merită să ții casa curată.”
De la 2,48 dolari la 477.650 de dolari
După autentificare și conservare, documentul a ajuns la Raynors' Historical Collectible Auction din Burlington, Carolina de Nord, în 2007.
Licitația a început de la 125.000 de dolari.
Au participat șase ofertanți, majoritatea prin telefon sau internet. Prețul a crescut rapid până la 477.650 de dolari.
Casa de licitații nu se aștepta neapărat la o asemenea sumă.
„Am fost încântat. Credeam că se va vinde cu 300.000 de dolari unei instituții. Am doborât un record mondial.”
Bob Raynor se referea la faptul că noua vânzare depășise recordul anterior pentru o copie Stone a Declarației de Independență, care era de 397.000 de dolari.
Cine a cumpărat documentul
Cumpărătorul nu a fost un muzeu sau o instituție guvernamentală.
Documentul a fost cumpărat pentru 477.650 de dolari de Bray-Conn Inc., o firmă de investiții din Utah.
Compania a explicat că intenționa să prezinte documentul publicului.
Pentru reprezentanții firmei, obiectul nu avea doar valoare financiară. Era și un simbol al principiilor istorice pe care le considera importante.
Firma își stabilise inițial un plafon de 350.000 de dolari, dar a continuat să liciteze până când a obținut documentul.
Cât a primit efectiv Michael Sparks pentru documentul vechi de aproape 200 de ani
Cei 477.650 de dolari reprezintă prețul de vânzare, nu suma care a ajuns integral la Sparks.
Potrivit relatărilor Associated Press, după comisionul de 12,5% al casei de licitații, Sparks ar fi primit aproximativ 410.000 de dolari, înainte de taxele datorate.
Pentru un obiect cumpărat cu 2,48 dolari, diferența rămânea însă spectaculoasă.
Randamentul brut al achiziției a fost de peste 190.000 de ori prețul plătit inițial.
Sparks nu vorbea despre o viață de lux după vânzare.
Planurile sale erau surprinzător de obișnuite: o mașină second hand, o verandă, ajutor pentru părinți și donații către organizații caritabile.
Iar când a fost întrebat despre suma uriașă obținută, a răspuns cu realism: „Ți se pare o avere uriașă, dar după ce faci calculele și pui deoparte o parte pentru impozite, nu mai e așa. Nu e o avere uriașă, ci mai degrabă o mică avere.”
Bărbatul a continuat să meargă la magazin de câteva ori pe săptămână.
În relatările de presă din 2007, copia descoperită de Sparks era prezentată drept una dintre aproximativ trei duzini de exemplare Stone cunoscute și era descrisă drept al 36-lea exemplar identificat la acel moment.
Evidența actuală a National Park Service este mai precisă: dintre cele 200 de exemplare originale tipărite pe pergament, 31 au fost localizate dintre care 23 se află în instituții publice.
