Cerbul este un animal impunător și foarte apreciat tocmai datorită aspectului său deosebit. Din acest motiv, cerbul este deseori victima braconajului.
Descoperă lucruri interesante și curiozități despre cerb:
Cerbul, specie ce are denumiea științifică de Cervus Elaphus, face parte din familie Cervidae și este un mamifer erbivor, ce se include în categoria rumegătoarelor și a paricopitatelor, numite și Artiodactyla. Familia din care face parte cerbul, și anume Cervidae, cuprinde aproximativ 45 de specii, pe lista fiind desigur renul, elanul și căprioara.
Trăsăturile definitorii pentru cerb sunt cu siguranță coarnele pline de ramificații care de regulă cresc doar la masculi, având o culoare roșcat – brună, aceste animalele prezentând un accentuat dismorfism sexual.
Cerbii masculi sunt mai mari decât ciutele - denumirea pentru femela cerb.
Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse între 180 – 300 kg, iar ciutele între 80 – 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar până în luna mai. La iezi , atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creșterea primului rând de coarne, creștere care se termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă, sulițe lungi de 20–30 cm, fără rozete.
Longevitatea cerbului este apreciată în libertate la circa 18-20 ani, însă în natură cerbii ajung rar la această vârstă. La vârsta de 12-14 ani cerbii ajung la maturitate. Vârsta exemplarelor vii se apreciază în funcție de aspectul exterior și trofeu, iar cea a animalelor împușcate după uzura danturii. În perioada împerecherii masculul mugește, bocănește sau boncăluiește. Speriat, are un brahnit nazal, ca de altfel și femela. Cerbii au mirosul dezvoltat, auzul bun și văzul suficient de bun.
Cerbul are un regim de hrană erbivor. Se hrănesc cu vegetaţia caracteristică habitatului. Hrana este deficitară pentru cerb în perioada iernii, ca de altfel pentru toate cervidele. Iarna hrana cerbului se compune din lujeri, muguri și uneori scoarță de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite frunze și ierburi uscate, precum și plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda și jirul constituie hrana de bază. Acceptă și reacționează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare, suculente și concentrate.
Cerbul trăiește de regulă în zone cu păduri foarte întinse, ce au și poieni sau luminișuri cu multe izvoare, mai ales pentru faptul că acestea au multa liniște și multe surse bogate de hrană. Deși se mai poate întâlni și la câmpie, foarte des, cerbul acoperă toată partea de areal a zonei alpine până la malul mării.
Odinioară prezenți în mare parte a emisferei nordice, arealul cerbilor este la ora actuală restrâns semnificativ în vestul Statelor Unite şi în arii protejate, puţin populate, din regiunea eurasiatică, arată zoobrasov.ro. Populaţii de cerbi au fost reintroduse cu succes în estul Statelor Unite. Cerbii preferă pădurile de conifere şi pădurile cu spaţii deschise de la altitudini între 0 şi 3000 de metri. Cerbul evită zonele cu vegetaţie densă.
andreea28s 15.01.2024, 14:28
impresionante aceste animale, foarte frumos articolul
Daniel9090 27.01.2024, 14:14
Cerbii sunt animale elegante și frumoase, cu coarne distinctive la masculi și un aspect grațios
Daniel9090 27.01.2024, 14:15
Blana lor poate varia în funcție de specie și sezon
Daniel9090 27.01.2024, 14:15
Cerbii au un impact semnificativ în menținerea sănătății ecosistemelor
Daniel9090 27.01.2024, 14:15
Ca erbivore, contribuie la controlul vegetației și la modelarea habitatelor lor naturale