Ion Heliade Rădulescu a fost un scriitor român, importantă personalitate politică și academică, o figură importantă în cultura românească din secolul XIX.
Cuprins:
Ion Heliade-Rădulescu a fost poet, istoric, publicist, traducător, creator de sisteme lingvistice, profesor de matematică și astronomie, editor a mai multe publicații.
Ion Heliade Rădulescu a fost una dintre personalitățile emblematice ale Revoluției de la 1848, care a militat pentru cultivarea limbii române și pentru cunoașterea istoriei naționale. Este cel care a realizat și a tipărit prima gramatică modernă a limbii române, în anul 1828.
Ion Heliade-Rădulescu s-a născut la 6 ianuarie 1802, la Târgoviște, fiind fiul lui Ilie Rădulescu - căpitan de poteră, apoi colonel în armata rusească - și al Eufrosinei Rădulescu, născută Danielopol, fiica colonelului Alexandru Danielopol, dintr-o familie de negustori greci sau aromâni.
La numai 13 ani, Ion Heliade Rădulescu frecventează Școala grecească de la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu, unde este elevul dascălului grec Constantin Vardalah.
Din Școala grecească i-a rămas și numele Eliad sau Eliade, cu care a semnat mult timp.
După trei ani, în 1818 se transferă, împreună cu alți colegi la școala românească de ingineri hotarnici de la Colegiul Sfântul Sava, deschisă de Gheorghe Lazăr, unde se predau „științele filozoficești și matematicești”.
”Printre tinerii care se înghesuiau în jurul catedrei de la Sfântu Sava- scrie Dora d'Istria - Lazăr n-a întârziat să-l remarce pe cel care trebuia să-i continue opera, Ion Rădulescu, mai cunoscut sub numele de Heliade.
Între 1822-1829 Heliade devine succesorul lui Gheorghe Lazăr la conducerea Colegiului Sfântul Sava, după retragerea acestuia și va preda cursuri de - Aritmetică rațională, de geometrie și trigonometrie, de algebră, de geographiă matematică sau astronomie.
Un an mai târziu apare la Sibiu Gramatica Românească, în care autorul se dovedeşte un reformator la domeniul limbii; susţine simplificarea alfabetului chirilic, fonetismul ortografic, împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice.
În 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriaşă, ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii, oricât de ambiţioase.
Între 1867-1860 devine membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia.
Heliade este considerat întemeietorul teoriei literare românești, în lucrarea sa Regulile sau gramatica poeziei fiind în același timp și îndrumător literar.
Primele sale poezii originale sunt:
A scris și proză cu conținut satiric și pamfletar: Domnul Sarsailă autorul, Conu Drăgan și cuconița Drăgana etc.
Heliade este autor a numeroase traduceri, imitații și prelucrări din clasici ai literaturii universale (Boileau, La Fontaine, Dante Alighieri, Goethe, Byron ș.a.m.d.). De asemenea, Ion Heliade-Rădulescu a avut și preocupări de natură filosofică și religioasă de inspirație gnostică (Biblicele, 1858; Echilibru între antitezi, 1859). Scrierea Echilibru între antitezi sau Spiritul și materia este prima schiță românească a unui sistem filozofic.
A scris O noapte pe ruinele Târgoviștei, elegia Dragele mele umbre, mitul popular Zburătorul — capodopera sa literară, satira și fabula politică.
În 1848, când au izbucnit primele revoluții europene, Heliade a început să colaboreze cu Frăția, o societate secretă revoluționară, înființată la București de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Christian Tell și Alexandru G. Golescu în 1843 și a devenit membru în comitetul de conducere al acesteia.
A participat împreună cu Nicolae Bălcescu la redactarea Proclamației de la Islaz ce cuprindea revendicările pașoptiștilor în 22 de articole, sub deviza „Respect la proprietate. Respect la persoane”. Lui Heliade i-a revenit și misiunea tipăririi documentului Proclamației.
Ca mulți alți revoluționari, Heliade a favorizat menținerea unor bune relații cu Poarta, sperând că această politică ar putea favoriza o desprindere totală de sub protectoratul Rusiei.
La final, Heliade a căutat refugiu la consulatul britanic din București. După înfrângerea revoluției, Heliade pleacă în exil (1848-1858) la Paris, apoi în insula Chios și la Constantinopol.
Ulterior, Ion Heliade Rădulescu a revenit în țară, unde și-a continuat activitatea.
Ion Heliade-Rădulescu a murit în ziua de 27 aprilie 1872, locuința sa din str. Polonă, nr. 20, după ce la 18 mai 1870 își pierduse soția. La 30 aprilie i s-a făcut înmormântare națională, la care au participat mii de oameni.
Mihai Eminescu a scris oda La Heliade, iar după decesul scriitorului: La moartea lui Eliade.
MirunaI 26.07.2023, 01:27
O personalitate foarte importantă
Daniel9090 07.01.2024, 10:51
Ion Heliade Rădulescu a fost una dintre personalitățile de seamă ale culturii româneșt
Daniel9090 07.01.2024, 10:51
poet, filolog, scriitor, educator și lider al mișcării de emancipare culturală din România
Daniel9090 07.01.2024, 10:52
El a fost unul dintre promotorii mișcării de emancipare culturală și lingvistică din secolul al XIX-lea și a fost un susținător fervent al dezvoltării culturale a Românie
Daniel9090 07.01.2024, 10:52
Ion Heliade Rădulescu a fost o figură emblematică a culturii românești și a avut un impact considerabil asupra dezvoltării culturale și lingvistice a Românie