“Valkyrie” nu a fost nominalizat la nici una din categoriile de la Oscar, dar filmul lui Bryan Singer - cu Tom Cruise în rolul colonelului Claus von Stauffenberg - este în multe privinţe remarcabil. Scenariul lui Christopher McQuarrie (“Suspecţi de serviciu”) şi Nathan Alexander reconstituie unul din ultimele atentate asupra lui Adolf Hitler, în iulie 1944.
Von Stauffenberg, împreună cu o parte dintre complotişti, a fost judecat pe loc şi executat prin împuşcare. Dar “operaţiunea Valkyrie” a fost spectaculoasă prin logistica bine pusă la punct şi, văzută acum în filmul lui Singer, nu poate să nu dea un vertij istoric: dacă atentatul ar fi reuşit, al Doilea Război Mondial s-ar fi terminat cu aproape un an mai devreme, iar onoarea Germaniei ar fi fost spălată în ceasul al doişpelea.
Povestea în sine este incredibilă: von Stauffenberg - care-şi pierduse ochiul stâng, mâna dreaptă şi două degete de la mâna stângă - a reuşit să armeze doar una dintre cele două bombe care ar fi trebuit să explodeze sub masa lui Hitler; după ce a părăsit camera, lăsând în urmă servieta în care pusese bomba, von Stauffenberg a văzut şi auzit explozia, fiind convins că Hitler a murit.
“Valkyrie” redă fidel acest moment ce-ar fi putut schimba faţa istoriei şi reuşeşte un moment excepţional atunci când familia von Stauffenberg se refugiază în adăpost în timpul unui bombardament, discul (opera “Walkiria” a lui Wagner) reîncepând să cânte după o zguduitură...
Distribuţia este perfectă, idem imaginea lui Newton Thomas Siger şi muzica lui John Ottman. Un singur lucru nu reiese clar din acest film: că “operaţiunea Valkyrie” a fost acţiunea unui grup de aristocraţi, care voiau să restituie Germaniei o aură de nobleţe călcată în picioare de “naţional-socialismul” unui zugrav paranoic.