Experiența unui scriitor britanic care a revenit după mai mulți ani în România și a străbătut Via Transilvanica. „O felie de viață rurală atemporală”

Scriitorul își începe jurnalul de călătorie prin a spune că a mai străbătut Transilvania în urmă cu mulți ani, călăuzit de o busolă, „cu ochii pe urși și apărându-mă de câinii ciobanilor” – experiență pe care o descrie „memorabilă”, dar în același timp „dură și imprevizibilă”.

A decis să se întoarcă pe pământul transilvănean când a aflat de Via Transilvanica, un traseu turistic care pornește din Bucovina, de la Putna, străbate Transilvania și se încheie la Drobeta-Turnu Severin.

„Traseul este Via Transilvanica și își propune să traverseze 1.400 km pe unele dintre cele mai conservate dealuri, pajiști, munți și păduri din Europa. O felie de viață rurală atemporală, unde transportul se face de multe ori încă cu căruța trasă de cal, recoltarea se face cu coasa, iar ciobanii încă veghează peste turmele lor noaptea, de frica lupilor”, scrie Andrew Eames.

Scriitorul a aterizat pe aeroportul din Brașov, a luat trenul de le gară până în satul Saschiz, din județul Mureș, de unde și-a început drumeția.

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

„În Saschiz, am stat în pensiunea Casa de pe Deal condusă de Anca și Charlie, acesta din urmă tâmplar originar din Franța. La cină am mâncat supă de boia de ardei și lasagna de varză”, notează Andrew Eames.

În prima zi, traseul l-a purtat prin pădurea de fag și pajiști, „marcat frumos la fiecare 30 până la 50 de metri, cu pietre marcatoare sculptate manual la fiecare kilometru”.

„Dealurile erau pline de pietriș cu turme de oi și m-am bucurat că erau departe, deoarece știam din experiența anterioară că ciobăneștii pot fi agresivi. La prânz, m-am oprit sub un nuc și am mâncat nuci cu moldovenii în satul Daia, unde singurul magazin vindea pâine, înghețată și caiete. Și apoi am plecat din nou, până la o altă creastă împădurită și spre alte văi”, mai povestește scriitorul.

Noaptea, a dormit la o pensiune din satul mureșan Șapartoc.

„A fost plină în noaptea aceea, cu alți patru drumeți, toți români, și am împărțit cu toții o masă copioasă de friptură de porc și smântână și am băut pălincă”.

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

Cum descrie Sighișoara

A două zi, a luat drumul spre Sighișoara, iar pe traseu s-a întâlnit cu o turmă de oi, iar patru câini din turmă s-au repezi la el.

„Venisem pregătit cu un băț și abia când câinii mă înconjurau, mârâind și lătrând, m-am simțit obligat să-l folosesc. Acești câini ciobănești sunt dresați să apere oile și abia când ciobanul a venit în fugă, mânuind propriul băț, m-au lăsat în pace”, a mai spus Andrew Eames.

Seara, a ajuns la Sighișoara, oraș pe care îl descris ca fiind „unul dintre cele mai frumoase ale Transilvaniei”.

„Cetatea sa se află pe vârful unui deal, unde străzile înguste sunt pavate cu pietriș care rup gleznele, înconjurate de ziduri cu turnuri. Acesta este locul de naștere al lui Vlad Dracul. Am stat în piața orașului vechi, ascultând clopotele bisericii și savurând o cafea la soare. Am făcut vreo 40 km. Au mai rămas doar 1.360”, încheie scriitorul.