Japonia a atins o bornă istorică fără precedent în ceea ce privește longevitatea populației. Numărul persoanelor cu vârsta de cel puțin 100 de ani a depășit pentru prima dată pragul de 100.000, au anunțat marți reprezentanții Ministerului Sănătății din Tokyo, conform News.
Potrivit celor mai recente date guvernamentale din Japonia, publicate înaintea sărbătorii naționale „Respectul pentru persoanele în vârstă”, celebrată săptămâna viitoare, la data de 1 septembrie erau exact 107.677 de centenari.
Este pentru prima dată de la debutul monitorizării statistice, în anul 1963, când numărul celor care au împlinit un secol de viață trece de 100.000, bifând totodată al 56-lea an consecutiv de creștere-record.
Raportul oficial arată o disproporție uriașă între sexe: aproximativ 90% dintre centenari sunt femei.
În luna septembrie 2025, Japonia număra 99.763 de persoane cu peste 100 de ani, dintre care 88% erau femei.
Deși cifrele reflectă calitatea sistemului medical și nivelul ridicat al condițiilor de trai din Japonia, performanța de longevitate este dublată de o criză demografică acută. Cu o vârstă mediană de 49,9 ani, Japonia are în prezent a doua cea mai îmbătrânită populație de pe glob, fiind depășită doar de Monaco, conform datelor Băncii Mondiale.
Japonia are cea mai mare speranță de viață din lume.
În prezent, cea mai în vârstă persoană din țară este Fuyo Kishimoto (114 ani), iar cel mai în vârstă bărbat este Hikaru Kato (112 ani). Cu o speranță medie de viață de 81,35 de ani la bărbați (locul 7 global) și 87,33 de ani la femei (locul 1), longevitatea japonezilor este atribuită dietei sănătoase, obezității reduse și sistemului universal de sănătate, conform The Japan Times.
În timp ce numărul persoanelor de vârsta a treia crește constant, rata natalității a continuat să scadă abrupt, atingând un nou minim istoric anul trecut. Dezechilibrul dintre generații pune o presiune financiară și structurală masivă pe a patra economie a lumii.
Creșterea accelerată a numărului de pensionari a generat un deficit grav de forță de muncă pe piața autohtonă, în timp ce cheltuielile publice legate de pensii, asistență socială și servicii de îngrijire au crescut exponențial.
În același timp, scăderea numărului de tineri activi restrânge treptat baza de impozitare a statului, forțând autoritățile din Tokyo să caute soluții urgente pentru reformarea pieței muncii și a sistemului de protecție socială.